1 Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n'a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi -a întors faţa spre pustie.
2 Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3 Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: ,,Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,
4 Celce aude cuvintele lui Dumnezeu, Celce vede vedenia Celui Atotputernic, Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:
5 ,,Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!
6 Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lîngă un rîu, Ca nişte copaci de aloe pe cari i -a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lîngă ape.
7 Apa curge din găleţile lui, Şi sămînţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.
8 Dumnezeu l -a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine -l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!``
10 Balac s'a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam: ,,Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvîntat!
11 Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te -a împedecat s'o primeşti.``
12 Balaam a răspuns lui Balac: ,,Eh! n'am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes,
13 că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n'aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
14 Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma.``
15 Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: ,,Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,
16 Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:
17 Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
18 Se face stăpîn pe Edom, Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
19 Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.``
20 Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie: ,,Amalec este cel dintîi dintre neamuri, Dar într'o zi va fi nimicit.``
21 Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie: ,,Locuinţa ta este tare de tot, Şi cuibul tău este pus pe stîncă.
22 Dar Cain va fi pustiit, Pînă ce te va lua prins Asur.``
23 Balaam a rostit următoarea proorocie: ,,Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru?
24 Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.``
25 Balaam s'a sculat, a plecat, şi s'a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.
1 And Balaam seeth that [it is] good in the eyes of Jehovah to bless Israel, and he hath not gone as time by time to meet enchantments, and he setteth towards the wilderness his face;
2 and Balaam lifteth up his eyes, and seeth Israel tabernacling, by its tribes, and the Spirit of God is upon him,
3 and he taketh up his simile, and saith: `An affirmation of Balaam son of Beor -- And an affirmation of the man whose eyes are shut --
4 An affirmation of him who is hearing sayings of God -- Who a vision of the Almighty seeth, Falling -- and eyes uncovered:
5 How good have been thy tents, O Jacob, Thy tabernacles, O Israel;
6 As valleys they have been stretched out, As gardens by a river; As aloes Jehovah hath planted, As cedars by waters;
7 He maketh water flow from his buckets, And his seed [is] in many waters; And higher than Agag [is] his king, And exalted is his kingdom.
8 God is bringing him out of Egypt; As the swiftness of a Reem is to him, He eateth up nations his adversaries, And their bones he breaketh, And [with] his arrows he smiteth,
9 He hath bent, he hath lain down as a lion, And as a lioness: who doth raise him up? He who is blessing thee [is] blessed, And he who is cursing thee [is] cursed.`
10 And the anger of Balak burneth against Balaam, and he striketh his hands; and Balak saith unto Balaam, `To pierce mine enemies I called thee, and lo, thou hast certainly blessed -- these three times;
11 and now, flee for thyself unto thy place; I have said, I do greatly honour thee, and lo, Jehovah hath kept thee back from honour.`
12 And Balaam saith unto Balak, `Did I not also unto thy messengers whom thou hast sent unto me, speak, saying,
13 If Balak doth give to me the fulness of his house of silver and gold, I am not able to pass over the command of Jehovah, to do good or evil of mine own heart -- that which Jehovah speaketh -- it I speak?
14 and, now, lo, I am going to my people; come, I counsel thee [concerning] that which this people doth to thy people, in the latter end of the days.`
15 And he taketh up his simile, and saith: `An affirmation of Balaam son of Beor -- And an affirmation of the man whose eyes [are] shut --
16 An affirmation of him who is hearing sayings of God -- And knowing knowledge of the Most High; A vision of the Almighty he seeth, Falling -- and eyes uncovered:
17 I see it, but not now; I behold it, but not near; A star hath proceeded from Jacob, And a sceptre hath risen from Israel, And hath smitten corners of Moab, And hath destroyed all sons of Sheth.
18 And Edom hath been a possession, And Seir hath been a possession, [for] its enemies, And Israel is doing valiantly;
19 And [one] doth rule out of Jacob, And hath destroyed a remnant from Ar.`
20 And he seeth Amalek, and taketh up his simile, and saith: `A beginning of the Goyim [is] Amalek; And his latter end -- for ever he perisheth.`
21 And he seeth the Kenite, and taketh up his simile, and saith: `Enduring [is] thy dwelling, And setting in a rock thy nest,
22 But the Kenite is for a burning; Till when doth Asshur keep thee captive?`
23 And he taketh up his simile, and saith: `Alas! who doth live when God doth this?
24 And -- ships [are] from the side of Chittim, And they have humbled Asshur, And they have humbled Eber, And it also for ever is perishing.`
25 And Balaam riseth, and goeth, and turneth back to his place, and Balak also hath gone on his way.