1 Kaj Ijob respondis kaj diris:
2 Certe, vi solaj estas homoj, Kaj kun vi mortos la saĝo.
3 Mi ankaŭ havas koron, kiel vi; Mi ne estas malpli valora ol vi; Kiu ne povas paroli tiele?
4 Mi fariĝis mokataĵo por mia amiko, Mi, kiu vokadis al Dio kaj estis aŭskultata; Virtulo kaj senkulpulo fariĝis mokataĵo;
5 Malestimata lucerneto li estas antaŭ la pensoj de feliĉuloj, Pretigita por migrantoj.
6 Bonstataj estas la tendoj de rabistoj, Kaj sendanĝerecon havas la incitantoj de Dio, Tiuj, kiuj portas Dion en sia mano.
7 Vere, demandu la brutojn, kaj ili instruos vin; La birdojn de la ĉielo, kaj ili diros al vi;
8 Aŭ parolu kun la tero, kaj ĝi klarigos al vi; Kaj rakontos al vi la fiŝoj de la maro.
9 Kiu ne ekscius el ĉio ĉi tio, Ke la mano de la Eternulo tion faris,
10 De Tiu, en kies mano estas la animo de ĉio vivanta Kaj la spirito de ĉiu homa karno?
11 La orelo esploras ja la parolon, Kaj la palato gustumas al si la manĝaĵon.
12 La maljunuloj posedas saĝon, Kaj la grandaĝuloj kompetentecon.
13 Ĉe Li estas la saĝo kaj la forto; Ĉe Li estas konsilo kaj kompetenteco.
14 Kion Li detruas, tio ne rekonstruiĝas; Kiun Li enŝlosos, tiu ne liberiĝos.
15 Kiam Li digas la akvon, ĝi elsekiĝas; Kiam Li fluigas ĝin, ĝi renversas la teron.
16 Ĉe Li estas potenco kaj forto; Lia estas tiu, kiu eraras, kaj tiu, kiu erarigas.
17 Li irigas konsilistojn kiel erarvagantojn, Kaj la juĝistojn Li faras malsaĝaj.
18 La ligilojn de reĝoj Li malligas, Kaj Li ligas per zono iliajn lumbojn.
19 Li erarvagigas la pastrojn Kaj faligas la potenculojn.
20 Li mutigas la lipojn de fidinduloj Kaj forprenas de maljunuloj la prudenton.
21 Li verŝas honton sur eminentulojn Kaj malfirmigas la zonon de potenculoj.
22 Li malkovras profundaĵon el meze de mallumo, Kaj mortan ombron Li elirigas en la lumon.
23 Li grandigas naciojn kaj pereigas ilin, Disvastigas naciojn kaj forpelas ilin.
24 Li senkuraĝigas la ĉefojn de la popolo de la lando Kaj erarvagigas ilin en dezerto senvoja;
25 Ili palpas en mallumo, en senlumeco; Kaj Li ŝanceliĝigas ilin kiel ebriuloj.
1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!
3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?
4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!
6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?
10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?
12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.
13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.
14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.
15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.
16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.
18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.
19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici
20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.
21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.
22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.
23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.