1 Ĉu vi scias la tempon, en kiu naskas la ibeksoj sur la rokoj? Ĉu vi observis la akuŝiĝon de la cervinoj?
2 Ĉu vi kalkulis la monatojn de ilia gravedeco? Aŭ ĉu vi scias la tempon, kiam ili devas naski?
3 Ili fleksiĝas, elĵetas siajn idojn, Liberiĝas de siaj doloroj.
4 Iliaj infanoj fortiĝas, kreskas en libereco, Foriras, ke ne revenas al ili.
5 Kiu donis liberecon al la sovaĝa azeno? Kaj kiu malligis ĝiajn ligilojn?
6 La dezerton Mi faris ĝia domo, Kaj stepon ĝia loĝejo;
7 Ĝi ridas pri la bruo de la urbo, La kriojn de pelanto ĝi ne aŭdas;
8 La produktaĵoj de la montoj estas ĝia manĝaĵo, Kaj ĝi serĉas ĉian verdaĵon.
9 Ĉu bubalo volos servi al vi? Ĉu ĝi volos nokti ĉe via manĝujo?
10 Ĉu vi povas alligi bubalon per ŝnuro al bedo? Ĉu ĝi erpos post vi valojn?
11 Ĉu vi fidos ĝin pro ĝia granda forto? Kaj ĉu vi komisios al ĝi vian laboron?
12 Ĉu vi havos konfidon al ĝi, ke ĝi reportos viajn semojn Kaj kolektos en vian grenejon?
13 La flugilo de struto leviĝas gaje, Simile al la flugilo de cikonio kaj de akcipitro;
14 Ĉar ĝi lasas sur la tero siajn ovojn Kaj varmigas ilin en la sablo;
15 Ĝi forgesas, ke piedo povas ilin dispremi Kaj sovaĝa besto povas ilin disbati.
16 Ĝi estas kruela por siaj idoj, kvazaŭ ili ne estus ĝiaj; Ĝi ne zorgas pri tio, ke ĝia laboro estas vana;
17 Ĉar Dio senigis ĝin je saĝo Kaj ne donis al ĝi prudenton.
18 Kiam ĝi leviĝas alten, Ĝi mokas ĉevalon kaj ĝian rajdanton.
19 Ĉu vi donas forton al la ĉevalo? Ĉu vi vestas ĝian kolon per kolharoj?
20 Ĉu vi povas saltigi ĝin kiel akrido? Terura estas la beleco de ĝia ronkado.
21 Ĝi fosas en la valo kaj estas gaja pro forteco; Ĝi eliras kontraŭ armiton;
22 Ĝi ridas pri timo kaj ne senkuraĝiĝas, Kaj ne retiras sin de glavo.
23 Super ĝi sonoras la sagujo, Brilas lanco kaj ponardego.
24 Kun bruo kaj kolero ĝi glutas teron, Kaj ne povas stari trankvile ĉe sonado de trumpeto.
25 Kiam eksonas la trumpeto, ĝi ekkrias:Ho, ho! Kaj de malproksime ĝi flarsentas la batalon, Kriadon de la kondukantoj, kaj bruon.
26 Ĉu pro via saĝo flugas la akcipitro Kaj etendas siajn flugilojn al sudo?
27 Ĉu pro via ordono leviĝas la aglo Kaj faras alte sian neston?
28 Sur roko ĝi loĝas, Noktas sur dento de roko kaj de monta pinto.
29 De tie ĝi elrigardas por si manĝaĵon; Malproksime vidas ĝiaj okuloj.
30 Ĝiaj idoj trinkas sangon; Kaj kie estas mortigitoj, tie ĝi estas.
1 Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7 El rîde de zarva cetăţilor,
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17 Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18 Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21 Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25 La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29 De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.