1 Ekparolis Cofar, la Naamano, kaj diris:

2 Pro tio miaj pensoj devigas min respondi, Pro tio, kion mi sentas.

3 Hontindan riproĉon mi aŭdis, Kaj la spirito de mia prudento respondos por mi.

4 Ĉu vi scias, ke tiel estis de eterne, De post la apero de homo sur la tero,

5 Ke la triumfado de malvirtuloj estas mallongatempa, Kaj la ĝojo de hipokritulo estas nur momenta?

6 Se lia grandeco eĉ atingus ĝis la ĉielo, Kaj lia kapo tuŝus la nubon,

7 Li tamen pereos por ĉiam, kiel lia sterko; Tiuj, kiuj lin vidis, diros:Kie li estas?

8 Kiel sonĝo li forflugos, kaj oni lin ne trovos; Li malaperos, kiel nokta vizio.

9 Okulo, kiu rigardis lin, ne plu vidos lin; Lia loko lin ne plu vidos.

10 Liaj filoj kurados almozpetante, Kaj liaj manoj redonos lian havaĵon.

11 Liaj ostoj estos punitaj pro la pekoj de lia juneco, Kaj tio kuŝiĝos kune kun li en la polvo.

12 Se la malbono estas dolĉa en lia buŝo, Li kaŝas ĝin sub sia lango,

13 Li flegas ĝin kaj ne forlasas ĝin, Kaj retenas ĝin sur sia palato:

14 Tiam lia manĝaĵo renversiĝos en liaj internaĵoj, Fariĝos galo de aspidoj interne de li.

15 Li englutis havaĵon, sed li ĝin elvomos; El lia ventro Dio ĝin elpelos.

16 Venenon de aspidoj li suĉos; Lango de vipuro lin mortigos.

17 Li ne vidos fluojn nek riverojn, Torentojn de mielo kaj de butero.

18 Li redonos tion, kion li pene akiris, kaj li tion ne englutos; Kiel ajn granda estas lia havaĵo, li ĝin fordonos kaj ne ĝuos ĝin.

19 Ĉar li premis kaj forlasis la senhavulojn, Li rabis al si domon, kiun li ne konstruis.

20 Ĉar lia interno ne estis trankvila, Tial li ne savos tion, kio estis por li kara.

21 Nenion restigis lia manĝemeco; Tial lia bonstato ne estos longedaŭra.

22 Malgraŭ lia abundeco, li estos premata; Ĉiaspecaj suferoj trafos lin.

23 Por plenigi lian ventron, Li sendos sur lin la flamon de Sia kolero, Kaj pluvigos sur lin Sian furiozon.

24 Se li forkuros de batalilo fera, Trafos lin pafarko kupra.

25 Nudigita glavo trairos lian korpon, Kaj la fulmo de lia turmentilo venos sur lin kun teruro.

26 Nenia mallumo povos kaŝi liajn trezorojn; Lin konsumos fajro ne disblovata; Malbone estos al tiu, kiu restos en lia tendo.

27 La ĉielo malkovros liajn malbonagojn, Kaj la tero leviĝos kontraŭ lin.

28 Malaperos la greno el lia domo, Disŝutita ĝi estos en la tago de Lia kolero.

29 Tia estas de Dio la sorto de homo malpia, Kaj la heredaĵo destinita por li de Dio.

1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

3 Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4 Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

5 biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6 Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

7 va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

8 Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9 Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

12 Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

13 îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15 Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

16 Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

17 Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

18 va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

19 căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

20 Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

21 Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

22 În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23 Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

24 Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

25 Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

26 Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

27 Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

28 Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

29 Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``