1 Parole dell’Ecclesiaste, figlio di Davide, re di Gerusalemme. 2 "Vanità delle vanità", dice l’Ecclesiaste; "vanità delle vanità, tutto è vanità". 3 Che profitto ha l’uomo di tutta la fatica che sostiene sotto il sole? 4 Una generazione se ne va, un’altra viene, e la terra sussiste per sempre. 5 Anche il sole sorge, poi tramonta, e si affretta verso il luogo da cui sorgerà di nuovo. 6 Il vento soffia verso il mezzogiorno, poi gira verso settentrione; va girando, girando continuamente, per ricominciare gli stessi giri. 7 Tutti i fiumi corrono al mare, eppure il mare non si riempie; al luogo dove i fiumi si dirigono, tornano a dirigersi sempre. 8 Ogni cosa è in travaglio, più di quanto l’uomo possa dire; l’occhio non si sazia mai di vedere e l’orecchio non è mai stanco di udire. 9 Ciò che è stato è quel che sarà; ciò che si è fatto è quel che si farà; non c’è nulla di nuovo sotto il sole. 10 C’è forse qualcosa della quale si possa dire: "Guarda questo è nuovo?". Quella cosa esisteva già nei secoli che ci hanno preceduto. 11 Non rimane ricordo delle cose di altri tempi; e di ciò che succederà in seguito non rimarrà ricordo fra quelli che verranno più tardi.
12 Io, l’Ecclesiaste, sono stato re d’Israele a Gerusalemme, 13 e ho applicato il cuore a cercare e a investigare con sapienza tutto ciò che si fa sotto il cielo: occupazione penosa, che Dio ha dato ai figli degli uomini perché vi si affatichino. 14 Io ho visto tutto ciò che si fa sotto il sole; ed ecco tutto è vanità e un correre dietro al vento. 15 Ciò che è storto non può essere raddrizzato, ciò che manca non può essere contato. 16 Io ho detto, parlando in cuor mio: "Ecco io ho acquistato maggiore sapienza di tutti quelli che hanno regnato prima di me in Gerusalemme"; sì, il mio cuore ha posseduto molta sapienza e molta scienza. 17 Ho applicato il cuore a conoscere la sapienza e a conoscere la follia e la stoltezza; ho riconosciuto che anche questo è un correre dietro al vento. 18 Poiché dove c’è molta sapienza c’è molto affanno, e chi accresce la sua scienza accresce il suo dolore.
1 Ko ngā kupu a te Kaikauwhau, arā a te tama a Rāwiri, i kīngi nei ki Hiruhārama:
2 "He tino horihori rawa," e ai tā te Kaikauwhau,
"he tino horihori rawa; he horihori katoa!"
3 He aha te pai ki te tangata o tōna māuiui katoa
e māuiui ai ia i raro i te rā?
4 Ko tēnei whakatupuranga e haere atu ana,
ko tērā whakatupuranga e haere mai ana;
ko te whenua ia, mau tonu.
5 E whiti ana hoki te rā, e heke atu ana te rā,
hohoro tonu atu ki tōna wāhi i whiti mai ai.
6 E anga ana te hau ki te tonga,
nā, ka taka ki te raki;
he hanga takataka tonu tāna i tōna ara,
ā, ka hoki mai anō te hau ki ōna takatakanga.
7 E rere ana ngā awa katoa ki te moana,
heoi kāhore e kī te moana;
ko te wāhi i rere mai ai ngā awa,
ka hoki atu anō rātou ki reira.
8 Māuiui rawa ngā mea katoa,
e kore e taea e te tangata te kōrero;
e kore te kanohi e ngata i te mātakitaki,
e kore te taringa e kī i te whakarongo.
9 Ko tō mua mea koia anō hei mea āianei,
ā, ko te mea i mahia i mua ka mahia anō āianei;
kāhore hoki he mea hou i raro i te rā.
10 Tērā anō rānei he mea e kī ai tētahi,
"Titiro, he mea hou tēnei"?
He mea ia nō ngā wā ō mua,
nō ērā i mua atu i a tātou.
11 Kāhore he mahara ki ngā whakatupuranga o mua;
kāhore hoki e maharatia
ngā whakatupuranga e haere mai
ā muri nei e te hunga ō muri atu.
12 Ko ahau, ko te Kaikauwhau, te kīngi o Īharaira i Hiruhārama. 13 Nā, ka whakaangahia e ahau tōku ngākau ki te whakaaro nui hei rapu, hei kimi i ngā mea katoa e mahia ana i raro i te rangi. Nā te Atua tēnei whakararuraru kino i hōmai ki ngā tama a te tangata hei whakararu i a rātou. 14 Kua kite ahau i ngā mea katoa e mahia ana i raro i te rā; nanā, he horihori katoa, he whai hoki i te hau.
15 Ko te mea piko e kore e taea te whakahāngai;
ko te mea koha e kore e taea te tatau.
16 I kōrerorero ahau ki tōku ngākau, i mea, "Nanā, kua whiwhi rawa ahau i te whakaaro nui ki runga ake i ō te hunga katoa i mua atu i ahau i Hiruhārama; āe rā, he maha ngā mea kua kitea e tōku ngākau o te whakaaro nui, o te mātauranga." 17 Nā, ka whakaangahia e ahau tōku ngākau kia mōhio ki te whakaaro nui, kia mōhio ki te haurangi, ki te wairangi; ā, kua kite ahau he whai anō hoki tēnei i te hau.
18 Mā te nui hoki o te whakaaro ka nui ai te pōuri,
ā, ko te tangata e whakaneke ake ana
i te mātauranga e whakaneke ake ana i te mamae.