1 Quanto a me, fratelli, quando venni a voi, non venni ad annunciarvi la testimonianza di Dio con eccellenza di parola o di sapienza, 2 poiché mi proposi di non sapere altro fra voi, fuorché Gesù Cristo e lui crocifisso. 3 Io sono stato presso di voi con debolezza, con timore e con gran tremore, 4 e la mia parola e la mia predicazione non hanno consistito in discorsi persuasivi di sapienza umana, ma in dimostrazione di Spirito e di potenza, 5 affinché la vostra fede fosse fondata non sulla sapienza degli uomini, ma sulla potenza di Dio.

6 Nondimeno, fra quelli che sono maturi, noi esponiamo una sapienza, però una sapienza non di questo secolo né dei dominatori di questo secolo che stanno per essere annientati, 7 ma esponiamo la sapienza di Dio misteriosa e nascosta, che Dio aveva prima dei secoli predestinata a nostra gloria 8 e che nessuno dei prìncipi di questo mondo ha conosciuta perché, se l’avessero conosciuta, non avrebbero crocifisso il Signore della gloria. 9 Ma, com’è scritto: "Le cose che occhio non ha visto, e che orecchio non ha udito e che non sono salite in cuor d’uomo, sono quelle che Dio ha preparato per coloro che l’amano". 10 A noi Dio le ha rivelate per mezzo dello Spirito, perché lo spirito investiga ogni cosa, anche le cose profonde di Dio. 11 Infatti chi, fra gli uomini, conosce le cose dell’uomo se non lo spirito dell’uomo che è in lui? E così nessuno conosce le cose di Dio se non lo Spirito di Dio.

12 Ora noi non abbiamo ricevuto lo spirito del mondo, ma lo Spirito che viene da Dio, affinché conosciamo le cose che ci sono state donate da Dio, 13 e noi ne parliamo non con parole insegnate dalla sapienza umana, ma insegnate dallo Spirito, adattando parole spirituali a cose spirituali. 14 Ma l’uomo naturale non riceve le cose dello Spirito di Dio, perché sono pazzia per lui, e non le può conoscere, perché si giudicano spiritualmente. 15 L’uomo spirituale, invece, giudica ogni cosa ed egli stesso non è giudicato da alcuno. 16 Poiché

"chi ha conosciuto la mente del Signore da poterlo istruire?".

Ma noi abbiamo la mente di Cristo.

1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am*Cap. 1:17;2:4,13.2 Cor. 10:10;11:6. venit să vă vestesc taina*Cap. 1:6. lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât*Gal. 6:14.Filip. 3:8. pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am*Fapte 18:1,6,12. venit în mijlocul vostru, am*2 Cor. 4:7;10:1,10;11:30;12:5,9.Gal. 4:13. fost slab, fricos și plin de cutremur. 4 Și învățătura și propovăduirea mea nu*Vers. 1. Cap. 1:17.2 Pet. 1:16. stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci*Rom. 15:19.1 Tes. 1:5. într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea*2 Cor. 4:7;6:7. lui Dumnezeu.

6 Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei*Cap. 14:20.Efes. 4:13.Filip. 3:15.Evr. 5:14. desăvârșiți este o înțelepciune*Cap. 1:20;3:19. Vers. 1,13.2 Cor. 1:12.Iac. 3:15., dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care*Cap. 1:28. vor fi nimiciți. 7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care*Rom. 16:25,26.Efes. 3:5,9.Col. 1:26.2 Tim. 1:9. o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 și pe care*Mat. 11:25.Ioan 7:48.Fapte 13:27.2 Cor. 3:14. n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă*Luca 23:34.Ioan 16:3.Fapte 3:17. ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri*Is. 64:4. pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 10 Nouă însă Dumnezeu ni*Mat. 13:11;16:17.Ioan 14:26;16:13.1 Ioan 2:27. le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară*Prov. 20:27;27:19.Ier. 17:9. de duhul omului, care este în el? Tot așa*Rom. 11:33,34., nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul*Rom. 8:15. care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Și vorbim*2 Pet. 1:16. Cap. 1:17;2:4. despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14 Dar*Mat. 16:23. omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci*Cap. 1:18,23. pentru el sunt o nebunie, și*Rom. 8:5-7.Iuda 19. nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15 Omul duhovnicesc*Prov. 28:5.1 Tes. 5:21.1 Ioan 4:1., dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci*Iov 15:8.Is. 40:13.Ier. 23:18.Rom. 11:34. „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?" Noi*Ioan 15:15. însă avem gândul lui Hristos.