1 Fratelli, io vi rammento l’evangelo che vi ho annunciato, che voi ancora avete anche ricevuto, nel quale state anche saldi, mediante il quale siete salvati, 2 se pure lo ritenete quale ve l’ho annunciato; a meno che non abbiate creduto invano.
3 Poiché io vi ho prima di tutto trasmesso, come l’ho ricevuto anch’io, che Cristo è morto per i nostri peccati, secondo le Scritture; 4 che fu sepolto; che risuscitò il terzo giorno, secondo le Scritture; 5 che apparve a Cefa, poi ai dodici. 6 Poi apparve a più di cinquecento fratelli in una volta, dei quali la maggior parte rimane ancora in vita e alcuni sono morti. 7 Poi apparve a Giacomo; poi a tutti gli apostoli 8 e, ultimo di tutti, apparve anche a me, come all’aborto, 9 perché io sono il minimo degli apostoli e non sono degno di essere chiamato apostolo, perché ho perseguitato la chiesa di Dio. 10 Ma per la grazia di Dio io sono quello che sono e la sua grazia verso di me non è stata vana; anzi, ho faticato più di tutti loro; non già io, però, ma la grazia di Dio che è con me. 11 Sia dunque io o siano loro, così noi predichiamo e così voi avete creduto.
12 Ora, se si predica che Cristo è risuscitato dai morti, come mai alcuni fra voi dicono che non c’è risurrezione dei morti? 13 Ma se non vi è risurrezione dei morti, neppure Cristo è risuscitato 14 e, se Cristo non è risuscitato, vana dunque è la nostra predicazione e vana pure è la vostra fede. 15 Noi siamo anche trovati falsi testimoni di Dio, poiché abbiamo testimoniato di Dio che egli ha risuscitato il Cristo, il quale egli non ha risuscitato, se è vero che i morti non risuscitano. 16 Difatti, se i morti non risuscitano, neppure Cristo è risuscitato; 17 e se Cristo non è risuscitato, vana è la vostra fede; voi siete ancora nei vostri peccati. 18 Anche quelli che dormono in Cristo, sono dunque periti. 19 Se abbiamo sperato in Cristo per questa vita soltanto, noi siamo i più miserabili di tutti gli uomini.
20 Ma ora Cristo è risuscitato dai morti, primizia di quelli che dormono. 21 Infatti, poiché per mezzo di un uomo è venuta la morte, così anche per mezzo di un uomo è venuta la risurrezione dei morti. 22 Poiché, come tutti muoiono in Adamo, così anche in Cristo saranno tutti vivificati, 23 ma ciascuno nel suo proprio ordine: Cristo, la primizia; poi quelli che sono di Cristo, alla sua venuta; 24 poi verrà la fine, quando avrà rimesso il regno nelle mani di Dio Padre, dopo che avrà ridotto al nulla ogni principato, ogni potestà e ogni potenza. 25 Poiché bisogna che egli regni finché abbia messo tutti i suoi nemici sotto i suoi piedi. 26 L’ultimo nemico che sarà distrutto, sarà la morte. 27 Difatti, Dio ha posto ogni cosa sotto i suoi piedi, ma, quando dice che ogni cosa gli è sottoposta, è chiaro che colui che gli ha sottoposto ogni cosa ne è eccettuato. 28 Quando ogni cosa gli sarà sottoposta, allora anche il Figlio stesso sarà sottoposto a colui che gli ha sottoposto ogni cosa, affinché Dio sia tutto in tutti.
29 Altrimenti, che faranno quelli che sono battezzati per i morti? Se i morti non risuscitano affatto, perché dunque sono battezzati per loro? 30 E perché anche noi siamo ogni momento in pericolo? 31 Ogni giorno sono esposto alla morte, sì, fratelli, com’è vero che io mi vanto di voi, in Cristo Gesù, nostro Signore. 32 Se soltanto per fini umani ho lottato con le belve a Efeso, che utile ne ho io? Se i morti non risuscitano,
"mangiamo e beviamo, perché domani morremo".
33 Non v’ingannate, le cattive compagnie corrompono i buoni costumi. 34 Ritornate sobri, com’è giusto che sia, e non peccate, perché alcuni non hanno conoscenza di Dio; lo dico a vostra vergogna.
35 Ma qualcuno dirà: "Come risuscitano i morti? E con quale corpo ritornano?". 36 Insensato, quello che tu semini non è vivificato se prima non muore 37 e, quanto a quello che tu semini, non semini il corpo che deve nascere, ma un granello nudo, forse di frumento o di qualche altro seme; 38 e Dio gli dà un corpo come lo ha stabilito e a ogni seme il proprio corpo.
39 Non ogni carne è la stessa carne; ma altra è la carne degli uomini, altra la carne delle bestie, altra quella degli uccelli, altra quella dei pesci. 40 Ci sono anche dei corpi celesti e dei corpi terrestri, ma altra è la gloria dei celesti e altra quella dei terrestri. 41 Altra è la gloria del sole, altra la gloria della luna e altra la gloria delle stelle, perché un astro è differente dall’altro in gloria.
42 Così pure della risurrezione dei morti. Il corpo è seminato corruttibile e risuscita incorruttibile; 43 è seminato ignobile e risuscita glorioso; è seminato debole e risuscita potente; 44 è seminato corpo naturale e risuscita corpo spirituale. Se c’è un corpo naturale, c’è anche un corpo spirituale. 45 Così anche sta scritto: "Il primo uomo, Adamo, fu fatto anima vivente"; l’ultimo Adamo è spirito vivificante. 46 Però, ciò che è spirituale non viene prima, ma prima ciò che è naturale, poi viene ciò che è spirituale. 47 Il primo uomo, tratto dalla terra, è terreno; il secondo uomo è dal cielo. 48 Quale è il terreno, tali sono anche i terreni e quale è il celeste, tali saranno anche i celesti. 49 E come abbiamo portato l’immagine del terreno, così porteremo anche l’immagine del celeste.
50 Ora io dico questo, fratelli, che carne e sangue non possono ereditare il regno di Dio, né ciò che è corruttibile può ereditare l’incorruttibilità.
51 Ecco, io vi dico un mistero: non tutti morremo, ma tutti saremo mutati, 52 in un momento, in un batter d’occhio, al suono dell’ultima tromba. Perché la tromba suonerà, i morti risusciteranno incorruttibili e noi saremo mutati. 53 Poiché bisogna che questo corruttibile rivesta incorruttibilità e che questo mortale rivesta immortalità.
54 Quando questo corruttibile avrà rivestito incorruttibilità, e questo mortale avrà rivestito immortalità, allora sarà adempiuta la parola che è scritta:
"La morte è stata sommersa nella vittoria".55 "O morte, dov’è la tua vittoria? O morte, dov’è il tuo dardo?".
56 Ora il dardo della morte è il peccato, e la forza del peccato è la legge; 57 ma ringraziato sia Dio che ci dà la vittoria per mezzo del nostro Signore Gesù Cristo.
58 Perciò, fratelli miei carissimi, state saldi, incrollabili, abbondanti sempre nell’opera del Signore, sapendo che la vostra fatica non è vana nel Signore.
1 Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe careGal. 1:11. v-am propovăduit-o, pe care ați primit-oRom. 5:2., în care ați rămas 2 și prinRom. 1:16. Cap. 1:21. care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ațiGal. 3:4. crezut. 3 V-amCap. 11:2,23. învățat înainte de toate, așa cumGal. 1:12. am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, dupăPs. 22:15.Is. 53:5.Dan. 9:26.Zah. 13:7.Luca 24:26,46.Fapte 3:18;26:23.1 Pet. 1:11;2:24. Scripturi, 4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după ScripturiPs. 2:7;16:10.Is. 53:10.Osea 6:2.Luca 24:26,46.Fapte 2:25-31;13:33-35;26:22,23.1 Pet. 1:11., 5 șiLuca 24:34. că S-a arătat lui Chifa, apoi celorMat. 28:17.Marcu 16:14.Luca 24:36.Ioan 20:19,26.Fapte 10:41. doisprezece. 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7 În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturorLuca 24:50.Fapte 1:3,4. apostolilor. 8 După eiFapte 9:4,17;22:14,18. Cap. 9:1. toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel maiEfes. 3:8. neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă amFapte 8:3;9:1.Gal. 1:13.Filip. 3:6.1 Tim. 1:13. prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 PrinEfes. 3:7,8. harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic, ba încă am2 Cor. 11:23;12:11. lucrat mai mult decât toți, totușiMat. 10:20.Rom. 15:18,19.2 Cor. 3:5.Gal. 2:8.Filip. 2:13. nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. 11 Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13 Dacă nu este o înviere a morților, nici1 Tes. 4:14. Hristos n-a înviat. 14 Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră. 15 Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisitFapte 2:24,32;4:10,33;13:30. despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază. 16 Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n-a înviat. 17 Și dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încăRom. 4:25. în păcatele voastre 18 și, prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă2 Tim. 3:12. numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! 20 Dar acum, Hristos1 Pet. 1:3. a înviat din morți, pârgaFapte 26:23. Vers. 23.Col. 1:18.Apoc. 1:5. celor adormiți. 21 Căci dacăRom. 5:12,17. moartea a venit prin om, tot prinIoan 11:25.Rom. 6:23. om a venit și învierea morților. 22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos, 23 dar fiecareVers. 20.1 Tes. 4:15-17. la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24 În urmă, va veni sfârșitul, când El va da ÎmpărățiaDan. 7:14,27. în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25 Căci trebuie ca El să împărățească pânăPs. 110:1.Fapte 2:34,35.Efes. 1:22.Evr. 1:13;10:13. va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. 26 Vrăjmașul2 Tim. 1:10.Apoc. 20:14. cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. 27 Dumnezeu, în adevăr, „aPs. 8:6.Mat. 28:18.Evr. 2:8.1 Pet. 3:22. pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. 28 Și cândFilip. 3:21. toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiarCap. 3:23;11:3. și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30 Și de ce2 Cor. 11:26.Gal. 5:11. suntem noi în primejdie în orice clipă? 31 În fiecare zi, eu1 Tes. 2:19. sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laudRom. 8:36. Cap. 4:9.2 Cor. 4:10,11;11:23. cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am2 Cor. 1:8. luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „săEcl. 2:24.Is. 22:13;56:12.Luca 12:19. mâncăm și să bem, căci mâine vom muri". 33 Nu vă înșelați: „TovărășiileCap. 5:6. rele strică obiceiurile bune." 34 Veniți-văRom. 13:11.Efes. 5:14. în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci1 Tes. 4:5. sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spreCap. 6:5. rușinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: „CumEzec. 37:3. înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36 Nebun ce ești! CeIoan 12:24. semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi. 37 Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. 38 Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40 Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești, dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. 41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42 AșaDan. 12:3.Mat. 13:43. este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire; 43 esteFilip. 3:21. semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și înviază în putere. 44 Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45 De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fostGen. 2:7. făcut un suflet viu." Al doilea AdamRom. 5:14. a fost făcut un duhIoan 5:21;6:33,39,40,54,57.Filip. 3:21.Col. 3:4. dătător de viață. 46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47 OmulIoan 3:31. dintâi este din pământGen. 2:7;3:19., pământesc; omul al doilea este dinIoan 3:13,31. cer. 48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cumFilip. 3:20,21. este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Și după cumGen. 5:3. am purtat chipul celui pământesc, tot așa vomRom. 8:29.2 Cor. 3:18;4:11.Filip. 3:21.1 Ioan 3:2. purta și chipul Celui ceresc. 50 Ce spun eu, fraților, este că nu pot carneaMat. 16:11.Ioan 3:3,5. și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu1 Tes. 4:15-17. vom adormi toți, darFilip. 3:21. toți vom fi schimbați, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. TrâmbițaZah. 9:14.Mat. 24:31.Ioan 5:25.1 Tes. 4:16. va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul2 Cor. 5:4. acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „MoarteaIs. 25:8.Evr. 2:14,15.Apoc. 20:14. a fost înghițită de biruință. 55 Unde îți este biruința, moarteOsea 13:14.? Unde îți este boldul, moarte?" 56 Boldul morții este păcatul și putereaRom. 4:15;5:13;7:5,13. păcatului este Legea. 57 DarRom. 7:25. mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința1 Ioan 5:4,5. prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea2 Pet. 3:14., preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți căCap. 3:8. osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.