1 Il quarto anno del re Dario la parola dell’Eterno fu rivolta a Zaccaria, il quarto giorno del nono mese, cioè di Chisleu. 2 Quelli di Betel avevano mandato Sareser e Reghem-Melec con la loro gente per implorare il favore dell’Eterno, 3 e per parlare ai sacerdoti della casa dell’Eterno degli eserciti e ai profeti, in questo modo: "Dobbiamo continuare a piangere il quinto mese e a digiunare come abbiamo fatto per tanti anni?". 4 La parola dell’Eterno mi fu rivolta in questi termini: 5 "Parla a tutto il popolo del paese e ai sacerdoti, e di’: ‘Quando avete digiunato e fatto cordoglio il quinto e il settimo mese durante questi settant’anni, avete forse digiunato per me, proprio per me? 6 Quando mangiate e quando bevete, non siete voi che mangiate, voi che bevete? 7 Non dovreste voi dare ascolto alle parole che l’Eterno degli eserciti ha proclamato per mezzo dei profeti di prima, quando Gerusalemme era abitata e tranquilla, con le sue città circostanti, ed erano abitate pure la regione meridionale e la pianura?’". 8 La parola dell’Eterno fu rivolta a Zaccaria, in questi termini: 9 "Così parlava l’Eterno degli eserciti: ‘Fate giustizia fedelmente, e mostrate l’uno per l’altro bontà e compassione; 10 non opprimete la vedova né l’orfano, lo straniero né il povero; nessuno di voi, nel suo cuore, trami del male contro il fratello’. 11 Ma essi rifiutarono di fare attenzione, voltarono le spalle ribelli, e si tapparono gli orecchi per non udire. 12 Resero il loro cuore duro come il diamante, per non ascoltare la legge e le parole che l’Eterno degli eserciti mandava loro per mezzo del suo Spirito, per mezzo dei profeti del passato; perciò ci fu grande indignazione da parte dell’Eterno degli eserciti. 13 ‘Così come egli chiamava e quelli non davano ascolto, così quelli chiameranno e io non darò ascolto’, dice l’Eterno degli eserciti; 14 ‘li disperderò fra tutte le nazioni che essi non hanno mai conosciuto, e il paese rimarrà desolato dietro di loro, senza più nessuno che vi passi o vi ritorni. Hanno ridotto in desolazione il paese di delizie’".

1 În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu. 2 Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului 3 și să întrebe*Deut. 17:9-11;33:10.Mal. 2:7. pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a*Ier. 52:12. Cap. 8:19. cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?" 4 Atunci, cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 5 „Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit*Is. 58:5. și ați plâns în luna a cincea și a șaptea*Ier. 41:1. Cap. 8:19. în acești*Cap. 1:12. șaptezeci de ani, oare pentru Mine*Rom. 14:6. ați postit voi? 6 Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți? 7 Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi*Ier. 17:26. și câmpia erau locuite?’" 8 Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9 „Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceți*Is. 58:6,7.Ier. 7:23.Mica 6:8. Cap. 8:16.Mat. 23:23. cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul! 10 Nu asupriți pe văduvă și pe orfan*Exod 22:21,22.Deut. 24:17.Is. 1:17.Ier. 5:28., nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima*Ps. 36:4.Mica 2:1. Cap. 8:17. lui împotriva fratelui său!’ 11 Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele*Neem. 9:29.Ier. 7:24.Osea 4:16. și și-au astupat urechile*Fapte 7:57. ca să n-audă. 12 Și-au făcut inima*Ezec. 11:19;36:26. ca diamantul de tare, ca să n-asculte*Neem. 9:29,30. Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie*2 Cron. 36:16.Dan. 9:11.. 13 Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult*Prov. 1:24-28.Is. 1:15.Ier. 11:11;14:12.Mica 3:4. când au chemat ei", zice Domnul oștirilor. 14 „Ci i-am împrăștiat*Deut. 4:27;28:64.Ezec. 36:19. Cap. 2:6. printre toate neamurile pe care*Deut. 28:33. nu le cunoșteau; țara*Lev. 26:22. a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută*Dan. 8:9. cum era, au făcut o pustie!"