1 E GIOBBE rispose, e disse:

2 Ancor oggi il mio lamento è ribellione; Benchè la mia piaga sia aggravata sopra i miei sospiri.

3 Oh! sapessi io pure ove trovare Iddio! Io andrei infino al suo trono;

4 Io sporrei per ordine la mia ragione nel suo cospetto, Ed empierei la mia bocca di argomenti;

5 Io saprei le parole ch’egli mi risponderebbe, E intenderei ciò ch’egli mi direbbe.

6 Contenderebbe egli meco con grandezza di forza? No; anzi egli avrebbe riguardo a me.

7 Ivi l’uomo diritto verrebbe a ragione con lui, Ed io sarei in perpetuo liberato dal mio giudice

8 Ecco, se io vo innanzi, egli non vi è; Se indietro, io non lo scorgo;

9 Se a man sinistra, quando egli opera, io nol veggo; Se a man destra, egli si nasconde, ed io non posso vederlo.

10 Quando egli avrà conosciuta la mia via, E mi avrà esaminato, io uscirò fuori come oro.

11 Il mio piè si è attenuto alle sue pedate; Io ho guardata la sua via, e non me ne son rivolto.

12 Ed anche non ho rimosso d’innanzi a me il comandamento delle sue labbra; Io ho riposte appo me le parole della sua bocca, Più caramente che la mia provvisione ordinaria

13 Ma, se egli è in un proponimento, chi ne lo storrà? Se l’anima sua desidera di fare una cosa, egli la farà.

14 Egli certo compierà ciò ch’egli ha statuito di me; E molte tali cose sono appo lui.

15 Perciò io sono smarrito per cagion di lui; Se io ci penso, io ho spavento di lui.

16 Certo Iddio mi ha fatto struggere il cuore, E l’Onnipotente mi ha conturbato.

17 Perchè non sono io stato troncato, per non veder le tenebre? E perchè ha egli nascosta l’oscurità d’innanzi a me?

1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

3 Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

4 mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.

5 Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

6 Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.

7 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

8 Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc:

9 dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

10 Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

11 Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.

12 N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

13 Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.

14 El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

15 De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

16 Dumnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază.

17 Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat.