Jó 31 - Bíblia Online

Io avea fatto patto con gli occhi miei; Come dunque avrei io mirata la vergine? 
E pur quale è la parte che Iddio mi ha mandata da alto? E quale è l’eredità che l’Onnipotente mi ha data da’ luoghi sovrani? 
La ruina non è ella per lo perverso, E gli accidenti strani per gli operatori d’iniquità? 
Non vede egli le mie vie? E non conta egli tutti i miei passi? 
Se io son proceduto con falsità, E se il mio piè si è affrettato alla fraude, 
Pesimi pure Iddio con bilance giuste, E conoscerà la mia integrità. 
Se i miei passi si sono stornati dalla diritta via, E se il mio cuore è ito dietro agli occhi miei, E se alcuna macchia mi è rimasta attaccata alla mano; 
Semini pure io, e un altro se lo mangi; E sieno diradicati i miei rampolli 
Se il mio cuore è stato allettato dietro ad alcuna donna, E se io sono stato all’agguato all’uscio del mio prossimo; 
Macini pur la mia moglie ad un altro, E chininsi altri addosso a lei. 
Perciocchè quello è una scelleratezza, Ed una iniquità da giudici. 
Conciossiachè quello sarebbe stato un fuoco Che mi avrebbe consumato fino a perdizione, E avrebbe diradicata tutta la mia rendita. 
Se io ho disdegnato di comparire in giudicio col mio servitore, E con la mia servente, Quando hanno litigato meco; 
E che farei io, quando Iddio si leverà? E quando egli ne farà inchiesta, che gli risponderei? 
Colui che mi ha fatto nel seno non ha egli fatto ancora lui? Non è egli un medesimo che ci ha formati nella matrice? 
Se io ho rifiutato a’ poveri ciò che desideravano, Ed ho fatti venir meno gli occhi della vedova; 
E se ho mangiato tutto solo il mio boccone, E se l’orfano non ne ha eziandio mangiato; 
Conciossiachè dalla mia fanciullezza esso sia stato allevato meco, Come appresso un padre; Ed io abbia dal ventre di mia madre avuta cura della vedova; 
Se ho veduto che alcuno perisse per mancamento di vestimento, E che il bisognoso non avesse nulla da coprirsi; 
Se le sue reni non mi hanno benedetto, E se egli non si è riscaldato con la lana delle mie pecore; 
Se io ho levata la mano contro all’orfano, Perchè io vedeva chi mi avrebbe aiutato nella porta; 
Caggiami la paletta della spalla, E sia il mio braccio rotto, e divelto dalla sua canna. 
Perciocchè io avea spavento della ruina mandata da Dio, E che io non potrei durar per la sua altezza 
Se ho posto l’oro per mia speranza; E se ho detto all’oro fino: Tu sei la mia confidanza; 
Se mi son rallegrato perchè le mie facoltà fosser grandi, E perchè la mia mano avesse acquistato assai; 
Se ho riguardato il sole, quando risplendeva; E la luna facendo il suo corso, chiara e lucente; 
E se il mio cuore è stato di nascosto sedotto, E la mia bocca ha baciata la mia mano; 
Questa ancora è una iniquità da giudici; Conciossiachè io avrei rinnegato l’Iddio disopra. 
Se mi son rallegrato della calamità del mio nemico, Se mi son commosso di allegrezza, quando male gli era sopraggiunto, 
Io che non pure ho recato il mio palato a peccare, Per chieder la sua morte con maledizione; 
Se la gente del mio tabernacolo non ha detto: Chi ci darà della sua carne? Noi non ce ne potremmo giammai satollare…. 
Il forestiere non è restato la notte in su la strada; Io ho aperto il mio uscio al viandante 
Se io ho coperto il mio misfatto, come fanno gli uomini, Per nasconder la mia iniquità nel mio seno… 
Quantunque io potessi spaventare una gran moltitudine, Pure i più vili della gente mi facevano paura, Ed io mi taceva, e non usciva fuor della porta. 
Oh! avessi io pure chi mi ascoltasse! Ecco, il mio desiderio è Che l’Onnipotente mi risponda, O che colui che litiga meco mi faccia una scritta; 
Se io non la porto in su la spalla, E non me la lego attorno a guisa di bende. 
Io gli renderei conto di tutti i miei passi, Io mi accosterei a lui come un capitano. 
Se la mia terra grida contro a me, E se parimente i suoi solchi piangono; 
Se ho mangiati i suoi frutti senza pagamento, E se ho fatto sospirar l’anima de’ suoi padroni; 
In luogo del grano nascami il tribolo, E il loglio in luogo dell’orzo. Qui finiscono i ragionamenti di Giobbe 

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. 
Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri? 
Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 
N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei? 
Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune: 
să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea! 
De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele, 
atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate! 
Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu, 
atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii! 
Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 
un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia. 
De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine, 
ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El? 
Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei? 
Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, 
dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, 
eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă; 
dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare, 
fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 
dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători; 
atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme! 
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui. 
Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`; 
dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem; 
dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă, 
şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: 
şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 
Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea, 
eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem; 
dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?` 
Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul; 
dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn, 
pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul... 
Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? 
Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună; 
să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn. 
Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi; 
dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: 
atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov. 

Jó 32

Veja também

Como Jesus ensinou a amar nossos inimigos?

Simão, o Zelote: o fervoroso apóstolo