1 Dávid zsoltára emlékeztetõül.

2 Uram, haragodban ne fenyíts meg engem; felgerjedésedben ne ostorozz meg engem!

3 Mert nyilaid belém akadtak, és kezed rám nehezült.

4 Nincs épség testemben a te haragodtól; nincs békesség csontjaimban vétkeim miatt.

5 Mert bûneim elborítják fejemet; súlyos teherként, erõm felett.

6 Megsenyvedtek, megbûzhödtek sebeim oktalanságom miatt.

7 Lehorgadtam, meggörbedtem nagyon; naponta szomorúan járok.

8 Mert derekam megtelt gyulladással, és testemben semmi ép sincsen.

9 Erõtlen és összetört vagyok nagyon, s szívem keserûsége miatt jajgatok.

10 Uram, elõtted van minden kívánságom, és nincs elõled elrejtve az én nyögésem!

11 Szívem dobogva ver, elhágy erõm, s szemem világa - az sincs már velem.

12 Szeretteim és barátaim félreállanak csapásomban; rokonaim pedig messze állanak.

13 De tõrt vetnek, a kik életemre törnek, és a kik bajomra törnek; hitványságokat beszélnek, és csalárdságot koholnak mindennap.

14 De én, mint a siket, nem hallok, és olyan vagyok, mint a néma, a ki nem nyitja föl száját.

15 És olyanná lettem, mint az, a ki nem hall, és szájában nincsen ellenmondás.

16 Mert téged vártalak Uram, te hallgass meg Uram, Istenem!

17 Mert azt gondolom: csak ne örülnének rajtam; mikor lábam ingott, hatalmaskodtak ellenem!

18 És bizony közel vagyok az eleséshez, és bánatom mindig elõttem van.

19 Sõt bevallom bûneimet, bánkódom vétkem miatt.

20 De ellenségeim élnek, erõsödnek; megsokasodtak hazug gyûlölõim,

21 És a kik jóért roszszal fizetnek; ellenem törnek, a miért én jóra törekszem.

22 Ne hagyj el Uram Istenem, ne távolodjál el tõlem! [ (Psalms 38:23) Siess segítségemre, oh Uram, én szabadítóm! ]

1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.

2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.

3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.

4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.

5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.

8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.

9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.

10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.

13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.

14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!

16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``

17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.

19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.

20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!

22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!