1 *És 37:1.Lorsque le roi Ézéchias eut entendu cela, il déchira ses vêtements, se couvrit d’un sac, et alla dans la maison de l’Éternel. 2 Il envoya Éliakim, chef de la maison du roi, Schebna, le secrétaire, et les plus anciens des sacrificateurs, couverts de sacs, vers Ésaïe, le prophète, *És 1:1.fils d’Amots. 3 Et ils lui dirent: Ainsi parle Ézéchias: Ce jour est un jour d’angoisse, de châtiment et d’opprobre; car les enfants sont près de sortir du sein maternel, et il n’y a point de force pour l’enfantement. 4 Peut-être l’Éternel, ton Dieu, a-t-il entendu toutes les paroles de Rabschaké, que le roi d’Assyrie, son maître, a envoyé pour insulter au Dieu vivant, et peut-être l’Éternel, ton Dieu, exercera-t-il ses châtiments à cause des paroles qu’il a entendues. Fais donc monter une prière pour le reste qui subsiste encore. 5 Les serviteurs du roi Ézéchias allèrent donc auprès d’Ésaïe. 6 Et Ésaïe leur dit: Voici ce que vous direz à votre maître: Ainsi parle l’Éternel: Ne t’effraie point des paroles que tu as entendues et par lesquelles m’ont outragé les serviteurs du roi d’Assyrie. 7 Je vais mettre en lui un esprit tel que, sur une nouvelle qu’il recevra, il retournera dans son pays; et je le ferai tomber par l’épée dans son pays. 8 Rabschaké, s’étant retiré, trouva le roi d’Assyrie qui attaquait Libna, car il avait appris son départ de Lakis. 9 Alors le roi d’Assyrie reçut une nouvelle au sujet de Tirhaka, roi d’Éthiopie; on lui dit: Voici, il s’est mis en marche pour te faire la guerre. Et le roi d’Assyrie envoya de nouveau des messagers à Ézéchias, en disant: 10 Vous parlerez ainsi à Ézéchias, roi de Juda: Que ton Dieu, auquel tu te confies, ne t’abuse point en disant: Jérusalem ne sera pas livrée entre les mains du roi d’Assyrie. 11 Voici, tu as appris ce qu’ont fait les rois d’Assyrie à tous les pays, et comment ils les ont détruits; et toi, tu serais délivré! 12 Les dieux des nations que mes pères ont détruites les ont-ils délivrées, Gozan, Charan, Retseph, et les fils d’Éden qui sont à Telassar? 13 Où sont le roi de Hamath, le roi d’Arpad, et le roi de la ville de Sepharvaïm, d’Héna et d’Ivva? 14 Ézéchias prit la lettre de la main des messagers, et la lut. Puis il monta à la maison de l’Éternel, et la déploya devant l’Éternel, 15 à qui il adressa cette prière: Éternel, Dieu d’Israël, assis sur les chérubins! C’est toi qui es le seul Dieu de tous les royaumes de la terre, c’est toi qui as fait les cieux et la terre. 16 Éternel! Incline ton oreille, et écoute. Éternel! Ouvre tes yeux, et regarde. Entends les paroles de Sanchérib, qui a envoyé Rabschaké pour insulter au Dieu vivant. 17 Il est vrai, ô Éternel! Que les rois d’Assyrie ont détruit les nations et ravagé leurs pays, 18 et qu’ils ont jeté leurs dieux dans le feu; mais ce n’étaient point des dieux, c’étaient des ouvrages de mains d’homme, du bois et de la pierre; et ils les ont anéantis. 19 Maintenant, Éternel, notre Dieu! Délivre-nous de la main de Sanchérib, et que tous les royaumes de la terre sachent que toi seul es Dieu, ô Éternel! 20 Alors Ésaïe, fils d’Amots, envoya dire à Ézéchias: Ainsi parle l’Éternel, le Dieu d’Israël: J’ai entendu la prière que tu m’as adressée au sujet de Sanchérib, roi d’Assyrie. 21 Voici la parole que l’Éternel a prononcée contre lui:

Elle te méprise, elle se moque de toi,

La vierge, fille de Sion;

Elle hoche la tête après toi,

La fille de Jérusalem.

22 Qui as-tu insulté et outragé?

Contre qui as-tu élevé la voix?

Tu as porté tes yeux en haut

Sur le Saint d’Israël!

23 Par tes messagers tu as insulté le Seigneur,

Et tu as dit:

Avec la multitude de mes chars,

J’ai gravi le sommet des montagnes,

Les extrémités du Liban;

Je couperai les plus élevés de ses cèdres,

Les plus beaux de ses cyprès,

Et j’atteindrai sa dernière cime,

Sa forêt semblable à un verger;

24 J’ai creusé, et j’ai bu des eaux étrangères,

Et je tarirai avec la plante de mes pieds

Tous les fleuves de l’Égypte.

25 N’as-tu pas appris que j’ai préparé ces choses de loin,

Et que je les ai résolues dès les temps anciens?

Maintenant j’ai permis qu’elles s’accomplissent,

Et que tu réduisisses des villes fortes en monceaux de ruines.

26 Leurs habitants sont impuissants,

Épouvantés et confus;

Ils sont comme l’herbe des champs et la tendre verdure,

Comme le gazon des toits

Et le blé qui sèche avant la formation de sa tige.

27 Mais je sais quand tu t’assieds, quand tu sors et quand tu entres,

Et quand tu es furieux contre moi.

28 Parce que tu es furieux contre moi,

Et que ton arrogance est montée à mes oreilles,

Je mettrai ma boucle à tes narines et mon mors entre tes lèvres,

Et je te ferai retourner par le chemin par lequel tu es venu.

29 Que ceci soit un signe pour toi: On a mangé une année le produit du grain tombé, et une seconde année ce qui croît de soi-même; mais la troisième année, vous sèmerez, vous moissonnerez, vous planterez des vignes, et vous en mangerez le fruit. 30 Ce qui aura été sauvé de la maison de Juda, ce qui sera resté poussera encore des racines par-dessous, et portera du fruit par-dessus. 31 Car de Jérusalem il sortira un reste, et de la montagne de Sion des réchappés. Voilà ce que fera le zèle de l’Éternel des armées. 32 C’est pourquoi ainsi parle l’Éternel sur le roi d’Assyrie:

Il n’entrera point dans cette ville,

Il n’y lancera point de traits,

Il ne lui présentera point de boucliers,

Et il n’élèvera point de retranchements contre elle.

33 Il s’en retournera par le chemin par lequel il est venu,

Et il n’entrera point dans cette ville, dit l’Éternel.

34 *2 R 20:6.Je protégerai cette ville pour la sauver,

A cause de moi, et à cause de David, mon serviteur.

35 *És 37:36.Cette nuit-là, l’ange de l’Éternel sortit, et frappa dans le camp des Assyriens cent quatre-vingt-cinq mille hommes. Et quand on se leva le matin, voici, c’étaient tous des corps morts. 36 Alors Sanchérib, roi d’Assyrie, leva son camp, partit et s’en retourna; et il resta à Ninive. 37 Or, comme il était prosterné dans la maison de Nisroc, son dieu, *2 Ch 32:21.És 37:38.Adrammélec et Scharetser, ses fils, le frappèrent avec l’épée, et s’enfuirent au pays d’Ararat. Et Ésar-Haddon, son fils, régna à sa place.

1 Când a auzit împăratul Ezechia*Is. 37:1. lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în Casa Domnului. 2 A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrâni, acoperiți cu saci, la prorocul*Luca 3:4. Isaia, fiul lui Amoț. 3 Și i-au zis: „Așa vorbește Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, și nu este putere pentru naștere. 4 Poate*2 Sam. 16:12. că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul*Cap. 18:35. Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi*Ps. 50:21. pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas.’" 5 Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. 6 Și Isaia*Is. 37:6. le-a zis: „Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ‘Așa vorbește Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii*Cap. 18:17. împăratului Asiriei. 7 Voi pune în el un duh*Vers. 35-37.Ier. 51:1. care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»’" 8 Rabșache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din*Cap. 18:14. Lachis. 9 Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste*1 Sam. 23:27. cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta." Și împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: 10 „Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înșele Dumnezeul tău, în care*Cap. 18:5. te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor și cum le-au nimicit. Și tu să fii izbăvit?! 12 Dumnezeii*Cap. 18:33. neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei au izbăvit ei pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui*Ezec. 27:23. Eden din Telasar? 13 Unde*Cap. 18:34. sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva?’" 14 Ezechia*Is. 37:14. a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului și a întins-o înaintea Domnului, 15 căruia I-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi*1 Sam. 4:4.Ps. 80:1. pe heruvimi! Tu*1 Împ. 18:39.Is. 44:6.Ier. 10:10-12. ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. 16 Doamne, pleacă-Ți*Ps. 31:2. urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți*2 Cron. 6:40. ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis*Vers. 4. pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu! 17 Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările 18 și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări*Ps. 115:4.Ier. 10:3. făcute de mâna omului, erau lemn și piatră, și i-au nimicit. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile*Ps. 83:18. pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!" 20 Atunci, Isaia, fiul lui Amoț, a trimis să spună lui Ezechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit*Is. 37:21. rugăciunea*Ps. 65:2. pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’

21 Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:

‘Fecioara, fiica*Plâng. 2:13. Sionului, te disprețuiește și râde de tine;

fata Ierusalimului dă*Iov 16:4.Ps. 22:7,8.Plâng. 2:15. din cap după tine.

22 Pe cine ai batjocorit și ai ocărât tu? Împotriva cui ai ridicat glasul?

Și împotriva cui ți-ai ridicat ochii?

Împotriva Sfântului*Ps. 71:22.Is. 5:24.Ier. 51:5. lui Israel!

23 Prin solii*Cap. 18:17. tăi ai batjocorit pe Domnul și ai zis:

«Cu*Ps. 20:7. mulțimea carelor mele, am suit

vârful munților, coastele Libanului!

Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui

și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;

24 am săpat și am băut ape străine

și voi seca cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului.»

25 N-ai auzit că Eu demult am pregătit aceste lucruri*Is. 45:7. și că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească

și să prefaci*Is. 10:5. cetăți întărite în mormane de dărâmături.

26 Locuitorii lor sunt neputincioși,

îngroziți și înmărmuriți;

au ajuns ca iarba*Ps. 129:6. de pe câmp și ca verdeața fragedă,

ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a-i da spicul.

27 Dar știu*Ps. 139:1. când stai jos, când ieși și când intri

și când ești furios împotriva Mea.

28 Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns până la urechile Mele,

de aceea voi pune belciugul*Iov 41:2.Ezec. 29:4;38:4.Amos 4:2. Meu în nările tale

și zăbala Mea, între buzele tale

și te voi face să te întorci pe drumul*Vers. 33,36,37. pe care ai venit.

29 Acesta să-ți fie*1 Sam. 2:34. Cap. 20:8,9.Is. 7:11,14.Luca 2:12. semnul:

Anul acesta veți mânca ce crește de la sine

și al doilea an, ce va răsări din rădăcinile rămase,

dar în al treilea an veți semăna, veți secera,

veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.

30 Rămășița*2 Cron. 32:22,23. din casa lui Iuda, ce va mai rămâne,

va prinde iarăși rădăcini dedesubt și deasupra va da rod.

31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță

și din muntele Sionului, cei scăpați.

Iată ce va face râvna*Is. 9:7. Domnului oștirilor.

32 De aceea, așa vorbește Domnul asupra împăratului Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca săgeți în ea,

nu va sta înaintea ei cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.

33 Se va întoarce pe drumul pe care a venit

și nu va intra în cetatea aceasta», zice Domnul.

34 «Căci Eu voi ocroti*Cap. 20:6. cetatea aceasta ca s-o mântuiesc,

din pricina Mea și din pricina robului*1 Împ. 11:12,13. Meu David.»’"

35 În noaptea*2 Cron. 32:21.Is. 37:36. aceea, a ieșit îngerul Domnului și a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și, când s-au sculat dimineața, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36 Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra, a plecat și s-a întors și a locuit la Ninive*Gen. 10:11.. 37 Și, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec*2 Cron. 32:21. și Șarețer, fiii săi, l-au*Vers. 7. ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon*Ezra 4:2..