1 Lorsque l’Éternel fit monter Élie au ciel dans un tourbillon, Élie partait de Guilgal avec Élisée. 2 Élie dit à Élisée: Reste ici, je te prie, car l’Éternel m’envoie jusqu’à Béthel. Élisée répondit: L’Éternel est vivant et ton âme est vivante! Je ne te quitterai point. Et ils descendirent à Béthel. 3 Les fils des prophètes qui étaient à Béthel sortirent vers Élisée, et lui dirent: Sais-tu que l’Éternel enlève aujourd’hui ton maître au-dessus de ta tête? Et il répondit: Je le sais aussi; taisez-vous. 4 Élie lui dit: Élisée, reste ici, je te prie, car l’Éternel m’envoie à Jéricho. Il répondit: L’Éternel est vivant et ton âme est vivante! Je ne te quitterai point. Et ils arrivèrent à Jéricho. 5 Les fils des prophètes qui étaient à Jéricho s’approchèrent d’Élisée, et lui dirent: Sais-tu que l’Éternel enlève aujourd’hui ton maître au-dessus de ta tête? Et il répondit: Je le sais aussi; taisez-vous. 6 Élie lui dit: Reste ici, je te prie, car l’Éternel m’envoie au Jourdain. Il répondit: L’Éternel est vivant et ton âme est vivante! Je ne te quitterai point. Et ils poursuivirent tous deux leur chemin. 7 Cinquante hommes d’entre les fils des prophètes arrivèrent et s’arrêtèrent à distance vis-à-vis, et eux deux s’arrêtèrent au bord du Jourdain. 8 Alors Élie prit son manteau, le roula, et en frappa les eaux, qui se partagèrent çà et là, et ils passèrent tous deux à sec. 9 Lorsqu’ils eurent passé, Élie dit à Élisée: Demande ce que tu veux que je fasse pour toi, avant que je sois enlevé d’avec toi. Élisée répondit: Qu’il y ait sur moi, je te prie, une double portion de ton esprit! 10 Élie dit: Tu demandes une chose difficile. Mais si tu me vois pendant que je serai enlevé d’avec toi, cela t’arrivera ainsi; sinon, cela n’arrivera pas. 11 Comme ils continuaient à marcher en parlant, voici, un char de feu et des chevaux de feu les séparèrent l’un de l’autre, et Élie monta au ciel dans un tourbillon. 12 Élisée regardait et criait: *2 R 13:14.Mon père! Mon père! Char d’Israël et sa cavalerie! Et il ne le vit plus. Saisissant alors ses vêtements, il les déchira en deux morceaux, 13 et il releva le manteau qu’Élie avait laissé tomber. Puis il retourna, et s’arrêta au bord du Jourdain; 14 il prit le manteau qu’Élie avait laissé tomber, et il en frappa les eaux, et dit: Où est l’Éternel, le Dieu d’Élie? Lui aussi, il frappa les eaux, qui se partagèrent çà et là, et Élisée passa.

15 Les fils des prophètes qui étaient à Jéricho, vis-à-vis, l’ayant vu, dirent: L’esprit d’Élie repose sur Élisée! Et ils allèrent à sa rencontre, et se prosternèrent contre terre devant lui. 16 Ils lui dirent: Voici, il y a parmi tes serviteurs cinquante hommes vaillants; veux-tu qu’ils aillent chercher ton maître? Peut-être que l’esprit de l’Éternel l’a emporté et l’a jeté sur quelque montagne ou dans quelque vallée. Il répondit: Ne les envoyez pas. 17 Mais ils le pressèrent longtemps; et il dit: Envoyez-les. Ils envoyèrent les cinquante hommes, qui cherchèrent Élie pendant trois jours et ne le trouvèrent point. 18 Lorsqu’ils furent de retour auprès d’Élisée, qui était à Jéricho, il leur dit: Ne vous avais-je pas dit: N’allez pas?

19 Les gens de la ville dirent à Élisée: Voici, le séjour de la ville est bon, comme le voit mon seigneur; mais les eaux sont mauvaises, et le pays est stérile. 20 Il dit: Apportez-moi un plat neuf, et mettez-y du sel. Et ils le lui apportèrent. 21 Il alla vers la source des eaux, et il y jeta du sel, et dit: Ainsi parle l’Éternel: J’assainis ces eaux; il n’en proviendra plus ni mort, ni stérilité. 22 Et les eaux furent assainies, jusqu’à ce jour, selon la parole qu’Élisée avait prononcée.

23 Il monta de là à Béthel; et comme il cheminait à la montée, des petits garçons sortirent de la ville, et se moquèrent de lui. Ils lui disaient: Monte, chauve! Monte, chauve! 24 Il se retourna pour les regarder, et il les maudit au nom de l’Éternel. Alors deux ours sortirent de la forêt, et déchirèrent quarante-deux de ces enfants. 25 De là il alla sur la montagne du Carmel, d’où il retourna à Samarie.

1 Când a voit Domnul să ridice*Gen. 5:24. pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu*1 Împ. 19:21. Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici*Rut 1:15,16., te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul*1 Sam. 1:26. Vers. 4,6. Cap. 4:30. tău că nu te voi părăsi." Și s-au coborât la Betel. 3 Fiii prorocilor*1 Împ. 20:35. Vers. 5,7,15. Cap. 4:1,38;9:1. care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!" Și au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amândoi și-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit*Exod 14:21.Ios. 3:16. Vers. 14. într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!" 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa." 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car*Cap. 6:17.Ps. 104:4. de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita și striga: „Părinte!*Cap. 13:14. Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți 13 și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit*Vers. 8. într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

15 Fiii prorocilor care erau în fața*Vers. 7. Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate*1 Împ. 18:12.Ezec. 8:3.Fapte 8:39. că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: „Nu-i trimiteți!" 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!" Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?"

19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă." 20 El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat*Exod 15:25. Cap. 4:41;6:6.Ioan 9:6. sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’" 22 Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

23 De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!" 24 El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.