1 Liban, ouvre tes portes,

Et que le feu dévore tes cèdres!

2 Gémis, cyprès, car le cèdre est tombé,

Ceux qui s’élevaient sont détruits!

Gémissez, chênes de Basan,

Car la forêt inaccessible est renversée!

3 Les bergers poussent des cris lamentables,

Parce que leur magnificence est détruite;

Les lionceaux rugissent,

Parce que l’orgueil du Jourdain est abattu.

4 Ainsi parle l’Éternel, mon Dieu:

Pais les brebis destinées à la boucherie!

5 Ceux qui les achètent les égorgent impunément;

Celui qui les vend dit:

Béni soit l’Éternel, car je m’enrichis!

Et leurs pasteurs ne les épargnent pas.

6 Car je n’ai plus de pitié pour les habitants du pays,

Dit l’Éternel;

Et voici, je livre les hommes

Aux mains les uns des autres et aux mains de leur roi;

Ils ravageront le pays,

Et je ne délivrerai pas de leurs mains.

7 Alors je me mis à paître les brebis destinées à la boucherie, assurément les plus misérables du troupeau. Je pris deux houlettes: j’appelai l’une Grâce, et j’appelai l’autre Union. Et je fis paître les brebis. 8 J’exterminai les trois pasteurs en un mois; mon âme était impatiente à leur sujet, et leur âme avait aussi pour moi du dégoût. 9 Et je dis: Je ne vous paîtrai plus! Que celle qui va mourir meure, que celle qui va périr périsse, et que celles qui restent se dévorent les unes les autres! 10 Je pris ma houlette Grâce, et je la brisai, pour rompre mon alliance que j’avais traitée avec tous les peuples. 11 Elle fut rompue ce jour-là; et les malheureuses brebis, qui prirent garde à moi, reconnurent ainsi que c’était la parole de l’Éternel. 12 Je leur dis: Si vous le trouvez bon, donnez-moi mon salaire; sinon, ne le donnez pas. Et *Mt 26:15;27:9.ils pesèrent pour mon salaire trente sicles d’argent. 13 L’Éternel me dit: Jette-le au potier, ce prix magnifique auquel ils m’ont estimé! Et je pris les trente sicles d’argent, et je les jetai dans la maison de l’Éternel, pour le potier. 14 Puis je brisai ma seconde houlette Union, pour rompre la fraternité entre Juda et Israël.

15 L’Éternel me dit: Prends encore l’équipage d’un pasteur insensé! 16 Car voici, je susciterai dans le pays un pasteur qui n’aura pas souci des brebis qui périssent; il n’ira pas à la recherche des plus jeunes, il ne guérira pas les blessées, il ne soignera pas les saines; mais il dévorera la chair des plus grasses, et il déchirera jusqu’aux cornes de leurs pieds.

17 *Jé 23:1.Éz 34:2.Jn 10:12.Malheur au pasteur de néant, qui abandonne ses brebis!

Que l’épée fonde sur son bras et sur son œil droit!

Que son bras se dessèche,

Et que son œil droit s’éteigne!

1 Deschide-ți porțile*Cap. 10:10., Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii! 2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost*Is. 32:19. dată jos! 3 Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. 4 Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile*Vers. 7. de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu*Ier. 2:3;50:7. se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice*Deut. 29:19.Osea 12:8.: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării", zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor." 7 Atunci M-am apucat să pasc*Vers. 4. oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase*Ţef. 3:13. din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare", iar pe celălalt l-am numit „Legământ". Și am păscut oile. 8 Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o*Osea 5:7. lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine. 9 Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară*Ier. 15:2;43:11., cea care are să piară să piară și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!" 10 Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele*Ţef. 3:12. Vers. 7. acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului. 12 Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!" Și Mi-au cântărit, ca plată*Mat. 26:15.Exod 21:32., treizeci de arginți. 13 Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă*Mat. 27:9,10. olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!" Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. 14 Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, Legământ, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia*Ezec. 34:2-4. și uneltele unui păstor nebun! 16 Căci iată că voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci va mânca din carnea celor mai grase și nu le va mai lăsa decât copitele! 17 Vai*Ier. 23:1.Ezec. 34:2.Ioan 10:12,13. de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!"