Publicidade

Jonas 4

AVM
Te Riri o Hona me te Mahi Tohu a te Atua

1 Otiia ki Hona, nui atu te , ā, mura ana tōna riri. 2 Ā, ka īnoi ia, ki a Ihowā, ka mea, "Auē, e Ihowā, he teka ianei ko tāku tēnei i mea ai i ahau anō i tōku whenua? reira ahau i rere wawe ai ki Tarahihi; i mōhio hoki ahau he Atua atawhai koe, he tohu tangata, he pūhoi ki te riri, he nui te aroha, e puta ana te whakaaro te kino. 3 , tērā , e Ihowā, kia mate ahau āianei; he pai atu hoki i te ora te mate mōku."

4 Anō ko Ihowā, "He mea pai rānei kia riri koe?"

5 , ka puta a Hona i roto i te , ā, noho ana i te taha ki te rāwhiti o te ; kei te hanga i tētahi tīhokahoka mōna ki reira, noho ana i raro i te taumarumarunga iho, kia kite anō ka ahatia rānei te .

6 , kua rite i a Ihowā tētahi hue, meinga ana e ia kia eke ki runga ki a Hona, hei whakamarumaru tōna māhunga, hei whakaora mōna i a ia i mamae . , nui atu te koa o Hona ki te hue . 7 , kua rite anō i te Atua he huhu i te aonga ake o te , ā, ngaua iho e tērā te hue, , kua maroke. 8 , i te whitinga o te kua rite mai anō i te Atua tētahi hau pūmāhu, he marangai; āki tonu mai te ki runga ki te māhunga o Hona, whakaruhi noa iho, ā, īnoi ana mōna kia mate ia, i mea ia, "Pai atu i te ora te mate mōku."

Ka Rīria a Hona

9 , ka mea te Atua ki a Hona, "He pai rānei kia riri koe ki te hue?"

Anō ko ia, "He pai anō kia riri ahau ā mate noa."

10 Anō ko Ihowā, "I manawapā koe ki te hue kīhai i mahia e koe, kīhai anō i whakatupuria e koe; kotahi anō te i tupu ake ai, kotahi anō te i kore ai. 11 Ā, kaua ianei ahau e manawapā ki Ninewe ki taua nui, he tokomaha nei ōna tāngata i ngā mano e ono tekau tōpū, he hunga kāhore nei e mōhio ki ō rātou ringa matau, ki ō rātou ringa mauī, he maha anō hoki ngā kararehe?"

1 Jonas ficou profundamente indignado com isso e, muito irritado, dirigiu ao Senhor esta prece: "Ah, Senhor, era bem isto que eu dizia quando estava ainda na minha terra! É por isso que eu tentei esquivar-me, fugindo para Társis,

2 porque sabia que sois um Deus clemente e misericordioso, de coração grande, de muita benignidade e compaixão pelos nossos males.

3 Agora, Senhor, toma a minha alma, porque me é melhor a morte que a vida".

4 O Senhor respondeu-lhe: "(Julgas que) tens razão para te afligires assim?".

5 Então, saiu Jonas da cidade e fixou-se a oriente da mesma cidade. Fez uma cabana para si e permaneceu, à sombra, esperando para ver o que aconteceria à cidade.

6 O Senhor Deus fez crescer um de mamona, que se levantou acima de Jonas, para fazer sombra à sua cabeça e curá-lo de seu mau humor. Jonas alegrou-se grandemente com aquela ma­moneira.

7 Mas, no dia seguinte, ao romper da manhã, mandou Deus um verme que roeu a raiz da mamona, e esta secou.

8 Quando o sol se levantou, Deus fez soprar um vento ardente do Oriente, e o sol dardejou seus raios sobre a cabeça de Jonas, de forma que o profeta, desfalecido, desejou a morte, dizendo: "Prefiro a morte à vida".

9 O Senhor disse a Jonas: "Julgas que fazes bem em te irritares por causa de uma planta?". Jonas respondeu: "Sim, tenho razão de me irar até a morte".

10 "Tiveste compaixão de um arbusto" replicou-lhe o Senhor "pelo qual nada fizeste, que não fizeste crescer, que nasceu numa noite e numa noite morreu.

11 E, então, não hei de ter compaixão da grande cidade de Nínive, onde mais de cento e vinte mil seres humanos, que não sabem discernir entre a sua mão direita e a sua mão esquerda, e uma inumerável multidão de animais?"

Veja também

Jonas
Ver todos os capítulos de Jonas
Bíblia Online Bíblia Online

Bíblia Online • Versão: 2026-07-05_19-25-13-