Te Pōhiri Tuatahi o Ehetere ki tētahi Hākari
1 Nā, i te toru o ngā rā ka kākahuria e Ehetere ōna kākahu kuīni, ā, tū ana ia i te marae o roto o te whare o te kīngi, i te ritenga atu o te whare o te kīngi; ko te kīngi hoki e noho ana i runga i te torōna o tōna kīngitanga i te whare kīngi, i te ritenga mai o te tatau o te whare. 2 Ā, i te kitenga atu o te kīngi i a Ehetere, i te kuīni, e tū ana i te marae ka manakohia ia e ia, ā, ka torona mai e te kīngi te hēpeta kōura i tōna ringa ki a Ehetere. Heoi, ka whakatata atu a Ehetere, ā, ka pā ki te pito o te hēpeta.
3 Kātahi ka mea te kīngi ki a ia, "He aha tāu mea, e te kuīni, e Ehetere? He aha hoki te mea e tonoa nei e koe? Ahakoa ko te hāwhe o te kīngitanga, ka hoatu ki a koe."
4 Anō rā ko Ehetere, "Ki te mea he pai ki tā te kīngi, kia haere mai te kīngi rāua ko Hāmana āianei ki te hākari kua oti i ahau te taka māna."
5 Anō rā ko te kīngi, "Whakahohorotia a Hāmana hei mea i tā Ehetere i kī ai."
Nā, haere ana te kīngi rāua ko Hāmana ki te hākari kua oti nei te takā e Ehetere. 6 Ā, ka mea te kīngi ki a Ehetere i te mea e inu wāina ana, "He aha tāu e mea nei māu? Ka hoatu anō ki a koe. He aha hoki tāu e tono nei? Ahakoa ko te hāwhe o te kīngitanga, ka meatia."
7 Kātahi ka whakautu a Ehetere, ka mea, "Ko tāku i mea ai māku, ko tāku i tono ai. 8 Ki te mea kua manakohia ahau e te kīngi, ki te pai te kīngi kia hōmai tāku i mea ai māku, kia meatia tāku i tono ai, me haere mai te kīngi rāua ko Hāmana ki te hākari e takā e ahau mā rāua; ā, āpōpō ka whakaritea e ahau te kupu a te kīngi."
He Tārawa mā Mororekai
9 Nā, ka puta atu a Hāmana ki waho i taua rā, me te koa, me te pai o te ngākau. Kei te kitenga ia o Hāmana i a Mororekai i te Kūwaha o te Kīngi, ā, kīhai tērā i whakatika, i oraora ki a ia, kī tonu a Hāmana i te riri ki a Mororekai. 10 Otiia i whakamanawanui a Hāmana, ā, hoki ana ki tōna whare.
Ā, ka tonoa e ia he tangata ki te tiki i ōna hoa, i tāna wahine hoki, i a Herehe. 11 Ā, kōrerotia ana e Hāmana ki a rātou te korōria o ōna taonga, te tokomaha o āna tamariki, me a te kīngi whakanuinga katoa i a ia, me tāna whakanekehanga i a ia ki runga ake i ngā rangatira, i ngā tāngata a te kīngi. 12 I mea anō a Hāmana, "He pono kīhai tētahi i tukua mai e te kuīni, e Ehetere hei hoa mō te kīngi ki te hākari i takā e ia, ko ahau anake; kua kīia mai anō ahau hei hoa atu mō te kīngi ki a ia āpōpō. 13 Heoi, kāhore he pai o tēnei katoa ki ahau, i ahau e kite tonu ana i te Hūrai, i a Mororekai, e noho ana i te Kūwaha o te Kīngi."
14 Kātahi ka kī atu tāna wahine, a Herehe, rātou ko ōna hoa katoa ki a ia, "Me hanga he tārawa, kia rima tekau whatīanga te tiketike, ā, i te ata māu e kī atu ki te kīngi kia tāronatia a Mororekai ki runga; kātahi koe ka haere koa ai, kōrua ko te kīngi ki te hākari." Nā, pai tonu taua kupu ki a Hāmana, ā, ka meinga e ia kia hangā taua tārawa.
Démarche d’Esther auprès du roi
1 Le troisième jour, Esther mit ses vêtements royaux et se présenta dans la cour intérieure de la maison du roi, devant la maison du roi. Le roi était assis sur son trône royal dans la maison royale, en face de l’entrée de la maison. 2 Lorsque le roi vit la reine Esther debout dans la cour, elle trouva grâce à ses yeux; et le roi tendit à Esther le sceptre d’or qu’il tenait à la main. Esther s’approcha, et toucha le bout du sceptre. 3 Le roi lui dit: Qu’as-tu, reine Esther, et que demandes-tu? Quand ce serait la moitié du royaume, elle te serait donnée. 4 Esther répondit: Si le roi le trouve bon, que le roi vienne aujourd’hui avec Haman au festin que je lui ai préparé. 5 Et le roi dit: Allez tout de suite chercher Haman, comme le désire Esther. Le roi se rendit avec Haman au festin qu’avait préparé Esther. 6 Et pendant qu’on buvait le vin, le roi dit à Esther: Quelle est ta demande? Elle te sera accordée. Que désires-tu? Quand ce serait la moitié du royaume, tu l’obtiendras. 7 Esther répondit: Voici ce que je demande et ce que je désire. 8 Si j’ai trouvé grâce aux yeux du roi, et s’il plaît au roi d’accorder ma demande et de satisfaire mon désir, que le roi vienne avec Haman au festin que je leur préparerai, et demain je donnerai réponse au roi selon son ordre.
Haman cherche à faire périr Mardochée
9 Haman sortit ce jour-là, joyeux et le cœur content. Mais lorsqu’il vit, à la porte du roi, Mardochée qui ne se levait ni ne se remuait devant lui, il fut rempli de colère contre Mardochée. 10 Il sut néanmoins se contenir, et il alla chez lui. Puis il envoya chercher ses amis et Zéresch, sa femme. 11 Haman leur parla de la magnificence de ses richesses, du nombre de ses fils, de tout ce qu’avait fait le roi pour l’élever en dignité, et du rang qu’il lui avait donné au-dessus des chefs et des serviteurs du roi. 12 Et il ajouta: Je suis même le seul que la reine Esther ait admis avec le roi au festin qu’elle a fait, et je suis encore invité pour demain chez elle avec le roi. 13 Mais tout cela n’est d’aucun prix pour moi aussi longtemps que je verrai Mardochée, le Juif, assis à la porte du roi. 14 Zéresch, sa femme, et tous ses amis lui dirent: Qu’on prépare un bois haut de cinquante coudées, et demain matin demande au roi qu’on y pende Mardochée; puis tu iras joyeux au festin avec le roi. Cet avis plut à Haman, et il fit préparer le bois.