1 Es kamen aber zur selben Zeit etliche herbei, die ihm von den Galiläern berichteten, deren Blut Pilatus mit ihren Opfern vermischt hatte. 2 Und er antwortete und sprach zu ihnen: Meinet ihr, daß diese Galiläer mehr als alle andern Galiläer Sünder gewesen seien, weil sie solches erlitten haben? 3 Nein, sage ich euch; sondern wenn ihr nicht Buße tut, werdet ihr alle auch so umkommen. 4 Oder jene achtzehn, auf welche der Turm in Siloa fiel und sie erschlug, meinet ihr, daß sie schuldiger gewesen seien als alle andern Leute, die zu Jerusalem wohnen? 5 Nein, sage ich euch; sondern wenn ihr nicht Buße tut, so werdet ihr alle auch so umkommen! 6 Er sagte aber dieses Gleichnis: Es hatte jemand einen Feigenbaum, der war in seinem Weinberg gepflanzt; und er kam und suchte Frucht darauf und fand keine. 7 Da sprach er zu dem Weingärtner: Siehe, ich komme nun schon drei Jahre und suche Frucht an diesem Feigenbaum und finde keine. Haue ihn ab! Was hindert er das Land? 8 Er aber antwortete und sprach zu ihm: Herr, laß ihn noch dieses Jahr, bis ich um ihn gegraben und Dünger gelegt habe. 9 Vielleicht bringt er noch Frucht; wenn nicht, so haue ihn darnach ab! 10 Er lehrte aber in einer der Synagogen am Sabbat. 11 Und siehe, da war eine Frau, die seit achtzehn Jahren einen Geist der Krankheit hatte, und sie war verkrümmt und konnte sich gar nicht aufrichten. 12 Als nun Jesus sie sah, rief er sie zu sich und sprach zu ihr: Weib, du bist erlöst von deiner Krankheit! 13 Und er legte ihr die Hände auf, und sie wurde sogleich gerade und pries Gott. 14 Da ward der Synagogenvorsteher entrüstet, daß Jesus am Sabbat heilte, und sprach zum Volke: Es sind sechs Tage, an welchen man arbeiten soll; an diesen kommet und lasset euch heilen, und nicht am Sabbattag! 15 Aber der Herr antwortete und sprach: Du Heuchler, löst nicht jeder von euch am Sabbat seinen Ochsen oder Esel von der Krippe und führt ihn zur Tränke? 16 Diese aber, eine Tochter Abrahams, die der Satan, siehe, schon achtzehn Jahre gebunden hielt, sollte nicht von diesem Bande gelöst werden am Sabbattag? 17 Und als er das sagte, wurden alle seine Widersacher beschämt; und alles Volk freute sich über alle die herrlichen Taten, die durch ihn geschahen. 18 Da sprach er: Wem ist das Reich Gottes gleich, und wem soll ich es vergleichen? 19 Es ist einem Senfkorn gleich, welches ein Mensch nahm und in seinen Garten warf. Und es wuchs und ward zu einem Baume, und die Vögel des Himmels nisteten auf seinen Zweigen. 20 Und wiederum sprach er: Wem soll ich das Reich Gottes vergleichen? 21 Es ist einem Sauerteig gleich, den ein Weib nahm und unter drei Scheffel Mehl mengte, bis es ganz durchsäuert war. 22 Und er zog durch Städte und Dörfer und lehrte und setzte seine Reise nach Jerusalem fort. 23 Es sprach aber einer zu ihm: Herr, werden wenige gerettet? Er aber sprach zu ihnen: 24 Ringet darnach, daß ihr eingehet durch die enge Pforte! Denn viele, sage ich euch, werden einzugehen suchen und es nicht vermögen. 25 Wenn einmal der Hausherr aufgestanden ist und die Türe verschlossen hat, werdet ihr anfangen draußen zu stehen und an die Tür zu klopfen und zu sagen: Herr, tu uns auf! Dann wird er antworten und zu euch sagen: Ich weiß nicht, woher ihr seid! 26 Alsdann werdet ihr anheben zu sagen: Wir haben vor dir gegessen und getrunken, und auf unsern Gassen hast du gelehrt! 27 Und er wird antworten: Ich sage euch, ich weiß nicht, woher ihr seid; weichet alle von mir, ihr Übeltäter! 28 Da wird das Heulen und das Zähneknirschen sein, wenn ihr Abraham, Isaak und Jakob und alle Propheten im Reiche Gottes sehen werdet, euch selbst aber hinausgestoßen! 29 Und sie werden kommen von Morgen und von Abend, von Mitternacht und von Mittag, und zu Tische sitzen im Reiche Gottes. 30 Und siehe, es sind Letzte, die werden die Ersten sein; und es sind Erste, die werden die Letzten sein. 31 Zur selben Stunde traten etliche Pharisäer hinzu und sagten zu ihm: Geh fort und reise ab von hier; denn Herodes will dich töten! 32 Und er sprach zu ihnen: Gehet hin und saget diesem Fuchs: Siehe, ich treibe Dämonen aus und vollbringe Heilungen heute und morgen, und am dritten Tage bin ich am Ziel. 33 Doch muß ich heute und morgen und übermorgen reisen; denn es geht nicht an, daß ein Prophet außerhalb Jerusalems umkomme. 34 Jerusalem, Jerusalem, die du die Propheten tötest und steinigst, die zu dir gesandt werden; wie oft habe ich deine Kinder sammeln wollen, wie eine Henne ihre Küchlein unter ihre Flügel, aber ihr habt nicht gewollt! 35 Siehe, euer Haus wird euch selbst überlassen! Ich sage euch, ihr werdet mich nicht mehr sehen, bis ihr sagen werdet: Gelobt sei, der da kommt im Namen des Herrn!
1 Nā, i reira ētahi i taua wā, nāna i kōrero ki a ia ngā tāngata o Karirī, i whakaranua nei ō rātou toto e Pirato ki ā rātou patunga tapu. 2 Nā, ka whakahoki ia, ka mea ki a rātou, "E mea ana rānei koutou, he hara rawa aua tāngata o Karirī i ngā tāngata katoa o Karirī, nō te mea he pērā ō rātou mate? 3 Nā, ko tāku kupu tēnei ki a koutou, kāhore; engari ki te kore koutou e rīpenetā, ka pērā anō hoki koutou katoa te mate. 4 Me taua tekau mā waru i horoa nei e te pourewa o Hiroama, ā, mate iho, e mea ana oti koutou, he hara rawa rātou i ngā tāngata katoa e noho ana i Hiruhārama? 5 Ko tāku tēnei ki a koutou, kāhore; engari ki te kore koutou e rīpenetā, ka pērā anō koutou katoa te mate."
6 Ā, i kōrerotia e ia tēnei kupu whakarite, "He piki tā tētahi tangata, he mea whakatō ki tāna māra wāina; nā, ka haere mai ia, ka rapu hua i runga, ā, kīhai i kitea. 7 Kātahi ia ka mea ki te kaimahi wāina, ‘Nā, ka toru ēnei ōku tau e haere mai ana ki te rapu hua i runga i tēnei piki, heoi, kāhore i kitea. Tuaina ki raro; hei aha i maumauria ai hoki te whenua?’
8 "Nā, ka whakahoki tērā, ka mea ki a ia, ‘E te ariki, waiho anō hoki i tēnei tau, kia keria rā anō e ahau ngā taha kia makā hoki he wairākau. 9 Ā, ki te whai hua ā houanga, ka waiho; ki te kāhore, māu e tua ki raro.’ "
10 Ā, i roto ia i tētahi o ngā whare karakia e whakaako ana i te hāpati. 11 Nā, ko tētahi wahine, he wairua ngoikore tōna, kotahi tekau mā waru ngā tau, piko tonu, kīhai rawa i āhei te whakatika ake. 12 Ā, nō te kitenga o Īhu i a ia, ka karanga atu ki a ia, ka mea ki a ia, "E kui, ka oti tōu ngoikore te whakamatara." 13 Nā, whakapākia iho e ia ōna ringa ki a ia, ā, kīhai i aha kua tika, whakakorōria ana i te Atua.
14 Nā, he riri nōna mō Īhu i whakaora i te hāpati, ka kōrero te rangatira o te whare karakia, ka mea ki te mano, "E ono ngā rā e tika ai te tangata te mahi. Hei reira koutou haere mai ai kia whakaorangia, kauaka i te hāpati."
15 Nā, ka whakahoki te Ariki ki a ia, ka mea, "E ngā tāngata tinihanga, e kore ianei tēnei tangata, tēnei tangata o koutou e wewete i tāna kau i te hāpati, i tāna kāihe rānei, ka ārahi atu ai i te tūranga ki te whakainu? 16 Kāhore rānei tēnei wahine, he tamāhine nei nā Āperahama, i herea nei e Hātana i ēnei tau tekau mā waru, e tika kia wetekina i tōna here i te rā hāpati?"
17 Ā, nō ka kōrerotia ēnei mea e ia, ka whakamā katoa te hunga e whakahē ana ki a ia, ā, hari katoa te mano ki ngā mea korōria katoa i meinga e ia.
18 Nā, ka mea ia, "He rite te rangatiratanga o te Atua ki te aha? Ā, me whakarite e ahau ki te aha? 19 He rite ki te pua nanī, i kawea e te tangata, i ruia ki tāna kāri; ā, ka tupu, ka whakarākau, nō ka noho ngā manu o te rangi ki ōna manga."
20 Ā, i mea anō ia, "Me whakarite e ahau te rangatiratanga o te Atua ki te aha? 21 He rite ki te rēwena i tangohia e tētahi wahine, ā, whaongia ana ki roto ki ngā mēhua parāoa e toru, nō ka rēwenatia katoa."
22 Ā, ka hāereerea e ia ngā pā, ngā kāinga, whakaako ai, me te ahu tonu ki Hiruhārama. 23 Nā, ka mea tētahi ki a ia, "E te Ariki, he torutoru koia te hunga e ora?"
Nā, ko tāna meatanga ki a rātou, 24 "Kia kaha te tohe ki te tomo mā te kūwaha kūiti. Ko tāku kupu hoki tēnei ki a koutou, he tokomaha e whai ki te tomo, ā, e kore e taea. 25 Kia whakatika kau te tangata i te whare, kia tūtakina te tatau, kātahi koutou ka anga, ka tū i waho, ka pātuki ki te tatau, ka mea, ‘E te Ariki, uakina ki a mātou,’ nā, ka whakahoki ia, ka mea ki a koutou, ‘Kāhore ahau i mōhio ki a koutou, nō hea rānei.’ 26 Ko reira koutou tīmata ai te mea, ‘Kua kai mātou, kua inu i tōu aroaro, i whakaako anō koe i ō mātou huarahi.’ 27 Ā, ka kī anō ia, ‘Ka mea atu ahau ki a koutou, kāhore ahau i mātau ki a koutou, nō hea rānei. Mawehe atu i ahau, e ngā kaimahi katoa i te kino.’
28 "Ko te wā tēnā o te tangi, o te tetēā o ngā niho, ina kite koutou i a Āperahama, i a Īhaka, i a Hākopa, i ngā poropiti katoa, kei te rangatiratanga o te Atua, ā, ko koutou kua makā ki waho. 29 Ā, ka haere mai rātou i te rāwhiti, i te hauāuru, i te hauraro, i te tonga, ka noho ki te rangatiratanga o te Atua 30 Nā, tērā ētahi ō muri e meinga ki mua, me ētahi ō mua ki muri."
31 I taua hāora anō ka tae mai ētahi Parihi, ka mea ki a ia, "Haere, whakarērea a konei; e hiahia ana hoki a Herora kia whakamatea koe."
32 Ka mea ia ki a rātou, "Haere, mea atu ki taua pokiha, ‘Nā, tēnei ahau te pei rēwera nei, te mahi nei i te mahi whakaora āianei, āpōpō, ā, i te toru o ngā rā ka oti tāku. 33 Otiia, me hāereere ahau āianei, āpōpō, ā tahi rā; e kore hoki e āhei kia mate he poropiti i waho o Hiruhārama.’
34 "E Hiruhārama, e Hiruhārama, e whakamate nei i ngā poropiti, e āki nei ki te kāmaka i te hunga e tonoa ana ki a koe; anō te tini o āku meatanga kia whakaminea āu tamariki, kia pērātia me te heihei e whakamine nei i āna pī ki raro ki ōna parirau, ā, kīhai koutou i pai! 35 Nā, ka mahue atu ki a koutou tō koutou whare kia takoto noa ana. He pono tāku e mea nei ki a koutou, e kore koutou e kite i ahau, kia tae mai rā anō te rā e mea ai koutou, ‘Ka whakapaingia ia e haere mai ana i runga i te ingoa o te Ariki.’ "