1 Behold, a king shall reign in righteousness,
and princes shall rule in justice.
2 A man shall be as a hiding place from the wind,
and a covert from the storm,
as streams of water in a dry place,
as the shade of a large rock in a weary land.
3 The eyes of those who see will not be dim,
and the ears of those who hear will listen.
4 The heart of the rash will understand knowledge,
and the tongue of the stammerers will be ready to speak plainly.
5 The fool will no longer be called noble,
nor the scoundrel be highly respected.
6 For the fool will speak folly,
and his heart will work iniquity,
to practice profanity,
and to utter error against Yahweh,
to make empty the soul of the hungry,
and to cause the drink of the thirsty to fail.
7 The ways of the scoundrel are evil.
He devises wicked plans to destroy the humble with lying words,
even when the needy speaks right.
8 But the noble devises noble things,
and he will continue in noble things.
9 Rise up, you women who are at ease! Hear my voice!
You careless daughters, give ear to my speech!
10 For days beyond a year you will be troubled, you careless women;
for the vintage will fail.
The harvest won’t come.
11 Tremble, you women who are at ease!
Be troubled, you careless ones!
Strip yourselves, make yourselves naked,
and put sackcloth on your waist.
12 Beat your breasts for the pleasant fields,
for the fruitful vine.
13 Thorns and briers will come up on my people’s land;
yes, on all the houses of joy in the joyous city.
14 For the palace will be forsaken.
The populous city will be deserted.
The hill and the watchtower will be for dens forever,
a delight for wild donkeys,
a pasture of flocks,
15 until the Spirit is poured on us from on high,
and the wilderness becomes a fruitful field,
and the fruitful field is considered a forest.
16 Then justice will dwell in the wilderness;
and righteousness will remain in the fruitful field.
17 The work of righteousness will be peace,
and the effect of righteousness, quietness and confidence forever.
18 My people will live in a peaceful habitation,
in safe dwellings,
and in quiet resting places,
19 though hail flattens the forest,
and the city is leveled completely.
20 Blessed are you who sow beside all waters,
who send out the feet of the ox and the donkey.
1 ,,Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voivozii vor cîrmui cu nepărtinire.
2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vîntului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte rîuri de apă într'un loc uscat, ca umbra unei stînci mari într'un pămînt ars de sete.
3 Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gîngavilor va vorbi iute şi desluşit.
5 Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6 Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gîndeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit, şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămînd, şi să ia băutura celui însetat.
7 Armele mişelului sînt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar cînd pricina săracului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese.``
9 ,,Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvîntul meu!
10 Într'un an şi cîteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strîngerea poamelor nu va mai veni.
11 Îngroziţi-vă, voi cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Desbrăcaţi-vă, desgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
12 Bateţi-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumuseţa cîmpiilor şi de rodnicia viilor.
13 Pe pămîntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
14 Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,
15 pînă cînd se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustia se va preface în pămînt, şi pomătul va fi privit ca o pădure.
16 Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt.
17 Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.
18 Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.
19 Dar pădurea va fi prăbuşită supt grindină şi cetatea plecată adînc.
20 Ferice de voi, cari sămănaţi pretutindeni dealungul apelor, şi cari daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!``