1 Woe to you who destroy, but you weren’t destroyed,
and who betray, but nobody betrayed you!
When you have finished destroying, you will be destroyed;
and when you have finished betrayal, you will be betrayed.
2 Yahweh, be gracious to us. We have waited for you.
Be our strength every morning,
our salvation also in the time of trouble.
3 At the noise of the thunder, the peoples have fled.
When you lift yourself up, the nations are scattered.
4 Your plunder will be gathered as the caterpillar gathers.
Men will leap on it as locusts leap.
5 Yahweh is exalted, for he dwells on high.
He has filled Zion with justice and righteousness.
6 There will be stability in your times, abundance of salvation, wisdom, and knowledge.
The fear of Yahweh is your treasure.
7 Behold, their valiant ones cry outside;
the ambassadors of peace weep bitterly.
8 The highways are desolate.
The traveling man ceases.
The covenant is broken.
He has despised the cities.
He doesn’t respect man.
9 The land mourns and languishes.
Lebanon is confounded and withers away.
Sharon is like a desert, and Bashan and Carmel are stripped bare.
10 "Now I will arise," says Yahweh.
"Now I will lift myself up.
Now I will be exalted.
11 You will conceive chaff.
You will give birth to stubble.
Your breath is a fire that will devour you.
12 The peoples will be like the burning of lime,
like thorns that are cut down and burned in the fire.
13 Hear, you who are far off, what I have done;
and, you who are near, acknowledge my might."
14 The sinners in Zion are afraid.
Trembling has seized the godless ones.
Who among us can live with the devouring fire?
Who among us can live with everlasting burning?
15 He who walks righteously
and speaks blamelessly,
he who despises the gain of oppressions,
who gestures with his hands, refusing to take a bribe,
who stops his ears from hearing of bloodshed,
and shuts his eyes from looking at evil—
16 he will dwell on high.
His place of defense will be the fortress of rocks.
His bread will be supplied.
His waters will be sure.
17 Your eyes will see the king in his beauty.
They will see a distant land.
18 Your heart will meditate on the terror.
Where is he who counted?
Where is he who weighed?
Where is he who counted the towers?
19 You will no longer see the fierce people,
a people of a deep speech that you can’t comprehend,
with a strange language that you can’t understand.
20 Look at Zion, the city of our appointed festivals.
Your eyes will see Jerusalem, a quiet habitation,
a tent that won’t be removed.
Its stakes will never be plucked up,
nor will any of its cords be broken.
21 But there Yahweh will be with us in majesty,
a place of wide rivers and streams,
in which no galley with oars will go,
neither will any gallant ship pass by there.
22 For Yahweh is our judge.
Yahweh is our lawgiver.
Yahweh is our king.
He will save us.
23 Your rigging is untied.
They couldn’t strengthen the foot of their mast.
They couldn’t spread the sail.
Then the prey of a great plunder was divided.
The lame took the prey.
24 The inhabitant won’t say, "I am sick."
The people who dwell therein will be forgiven their iniquity.
1 ,,Vai de tine, pustiitorule, care totuş n'ai fost pustiit; care jăfuieşti, şi n'ai fost jăfuit încă! După ce vei sfîrşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.``
2 ,,Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3 Cînd răsună glasul Tău, popoarele fug; cînd Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.``
4 ,,Şi prada voastră va fi strînsă cum strînge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.``
5 Domnul este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
6 ,,Zilele tale sînt statornice, înţelepciunea şi priceperea sînt un izvor de mîntuire``; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7 Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plîng cu amar.
8 Drumurile sînt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legămîntul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
9 Ţara jăleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tînjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
10 ,,Acum Mă voi scula, -zice Domnul, -acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
11 Aţi zămislit fîn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mînie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot.
12 Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi cari ard în foc.``
13 ,,Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!``
14 Păcătoşii sînt îngroziţi, în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, cari zic: ,,Cine din noi va putea să rămînă lîngă un foc mistuitor?`` ,,Cine din noi va putea să rămînă lîngă nişte flacări vecinice?``
15 Celce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, celce nesocoteşte un cîştig scos prin stoarcere, celce îşi trage mînile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n'audă cuvinte setoase de sînge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
16 acela va locui în locurile înalte; stînci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pîne, şi apa nu -i va lipsi.``
17 ,,Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
18 Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ,Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este celce veghea asupra turnurilor?`
19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneţ, pe poporul cu vorbirea încîlcită de n'o puteai înţelege, cu limba gîngavă, de n'o puteai pricepe.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui funii nu vor mai fi deslegate.
21 Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de rîuri, de pîraie late, unde totuş nu pătrund corăbii cu lopeţi, şi nu trece niciun vas puternic.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mîntueşte!
23 Funiile tale s'au slăbit, aşa că nu mai pot strînge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pînzele. Atunci se împarte prada, care -i aşa de mare, că pînă şi ologii iau parte la ea.
24 Niciun locuitor nu zice: ,Sînt bolnav!` Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.``