1 "Hear this, house of Jacob,

you who are called by the name of Israel,

and have come out of the waters of Judah.

You swear by Yahweh’s name,

and make mention of the God of Israel,

but not in truth, nor in righteousness—

2 for they call themselves citizens of the holy city,

and rely on the God of Israel;

Yahweh of Armies is his name.

3 I have declared the former things from of old.

Yes, they went out of my mouth, and I revealed them.

I did them suddenly, and they happened.

4 Because I knew that you are obstinate,

and your neck is an iron sinew,

and your brow bronze;

5 therefore I have declared it to you from of old;

before it came to pass I showed it to you;

lest you should say, ‘My idol has done them.

My engraved image and my molten image has commanded them.’

6 You have heard it.

Now see all this.

And you, won’t you declare it?

"I have shown you new things from this time,

even hidden things, which you have not known.

7 They are created now, and not from of old.

Before today, you didn’t hear them,

lest you should say, ‘Behold, I knew them.’

8 Yes, you didn’t hear.

Yes, you didn’t know.

Yes, from of old your ear was not opened,

for I knew that you dealt very treacherously,

and were called a transgressor from the womb.

9 For my name’s sake, I will defer my anger,

and for my praise, I hold it back for you

so that I don’t cut you off.

10 Behold, I have refined you,

but not as silver.

I have chosen you in the furnace of affliction.

11 For my own sake,

for my own sake, I will do it;

for how would my name be profaned?

I will not give my glory to another.

12 "Listen to me, O Jacob,

and Israel my called:

I am he.

I am the first.

I am also the last.

13 Yes, my hand has laid the foundation of the earth,

and my right hand has spread out the heavens.

when I call to them, they stand up together.

14 "Assemble yourselves, all of you, and hear!

Who among them has declared these things?

He whom Yahweh loves will do what he likes to Babylon,

and his arm will be against the Chaldeans.

15 I, even I, have spoken.

Yes, I have called him.

I have brought him

and he shall make his way prosperous.

16 "Come near to me and hear this:

"From the beginning I have not spoken in secret;

from the time that it happened, I was there."

Now the Lord Yahweh has sent me

with his Spirit.

17 Yahweh,

your Redeemer,

the Holy One of Israel, says:

"I am Yahweh your God,

who teaches you to profit,

who leads you by the way that you should go.

18 Oh that you had listened to my commandments!

Then your peace would have been like a river

and your righteousness like the waves of the sea.

19 Your offspring also would have been as the sand

and the descendants of your body like its grains.

His name would not be cut off nor destroyed from before me."

20 Leave Babylon!

Flee from the Chaldeans!

With a voice of singing announce this,

tell it even to the end of the earth;

say, "Yahweh has redeemed his servant Jacob!"

21 They didn’t thirst when he led them through the deserts.

He caused the waters to flow out of the rock for them.

He also split the rock and the waters gushed out.

22 "There is no peace", says Yahweh, "for the wicked."

1 ,,Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, cari purtaţi numele lui Israel, şi cari aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, cari aţi jurat pe Numele Domnului, şi cari chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!

2 Căci ei îşi trag numele dela cetatea sfîntă, şi se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oştirilor.

3 De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s'au împlinit.

4 Ştiind că eşti împietrit, că grumazul îţi este un drug de fier, şi că ai o frunte de aramă,

5 ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poţi să zici: ,Idolul meu le -a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le -a poruncit!`

6 Ai auzit toate aceste lucruri pe cari le vezi acum! Şi nu vreţi să le mărturisiţi acum?... De acum, îţi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.

7 Ele se fac în timpul de faţă, şi nu fac parte din trecut; pînă în ziua de azi n'aveai nicio cunoştinţă despre ele, ca să nu poţi zice: ,Iată, că le ştiam.`

8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ştiut, şi nici nu-ţi era deschisă odinioară urechea la ele: căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.

9 Din pricina Numelui Meu, sînt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc.

10 Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.

11 Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.

12 ,,Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sînt Cel dintîi, şi tot Eu sînt şi Cel din urmă.

13 Mîna Mea a întemeiat pămîntul, şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s'au şi înfăţişat îndată.

14 Strîngeţi-vă cu toţii şi ascultaţi! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care -l iubeşte Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului, şi braţul lui va apăsa asupra Haldeilor.

15 Eu am vorbit, şi Eu l-am şi chemat; Eu l-am adus, şi lucrarea lui va izbuti.

16 Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! Dela început, n'am vorbit în ascuns, dela obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m'a trimes cu Duhul Său.

17 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: ,Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!

18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu, şi fericirea ta ca valurile mării.

19 Sămînţa ta ar fi fost ca nisipul, şi roadele pîntecelui tău ca boabele de nisip; numele tău n'ar fi fost şters şi nimicit înaintea Mea.

20 Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul Haldeilor! Vestiţi, trîmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire pînă la capătul pămîntului, spuneţi: ,Domnul a răscumpărat pe robul Său Iacov!

21 Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în cari -i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stîncă, va despica stînca, şi va curge apa.

22 Cei răi n'au pace, zice Domnul.