1 These are the inheritances which the children of Israel took in the land of Canaan, which Eleazar the priest, Joshua the son of Nun, and the heads of the fathers’ houses of the tribes of the children of Israel, distributed to them, 2 by the lot of their inheritance, as Yahweh commanded by Moses, for the nine tribes, and for the half-tribe. 3 For Moses had given the inheritance of the two tribes and the half-tribe beyond the Jordan; but to the Levites he gave no inheritance among them. 4 For the children of Joseph were two tribes, Manasseh and Ephraim. They gave no portion to the Levites in the land, except cities to dwell in, with their pasture lands for their livestock and for their property. 5 The children of Israel did as Yahweh commanded Moses, and they divided the land.

6 Then the children of Judah came near to Joshua in Gilgal. Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite said to him, "You know the thing that Yahweh spoke to Moses the man of God concerning me and concerning you in Kadesh Barnea. 7 I was forty years old when Moses the servant of Yahweh sent me from Kadesh Barnea to spy out the land. I brought him word again as it was in my heart. 8 Nevertheless, my brothers who went up with me made the heart of the people melt; but I wholly followed Yahweh my God. 9 Moses swore on that day, saying, ‘Surely the land where you walked shall be an inheritance to you and to your children forever, because you have wholly followed Yahweh my God.’

10 "Now, behold, Yahweh has kept me alive, as he spoke, these forty-five years, from the time that Yahweh spoke this word to Moses, while Israel walked in the wilderness. Now, behold, I am eighty-five years old, today. 11 As yet I am as strong today as I was in the day that Moses sent me. As my strength was then, even so is my strength now for war, to go out and to come in. 12 Now therefore give me this hill country, of which Yahweh spoke in that day; for you heard in that day how the Anakim were there, and great and fortified cities. It may be that Yahweh will be with me, and I shall drive them out, as Yahweh said."

13 Joshua blessed him; and he gave Hebron to Caleb the son of Jephunneh for an inheritance. 14 Therefore Hebron became the inheritance of Caleb the son of Jephunneh the Kenizzite to this day, because he followed Yahweh, the God of Israel wholeheartedly. 15 Now the name of Hebron before was Kiriath Arba, after the greatest man among the Anakim. Then the land had rest from war.

1 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au*Num. 34:17,18. împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2 Împărțirea s-a făcut prin sorți*Num. 26:55;33:54;34:13., cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3 Căci*Cap. 13:8,32,33. Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4 Fiii lui*Gen. 48:5.1 Cron. 5:1,2. Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile*Num. 35:2. Cap. 21:2. pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.

6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul*Num. 32:12. Cap. 15:17., i-a zis: „Știi ce*Num. 14:24,30.Deut. 1:36,38. a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea*Num. 13:26.. 7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis*Num. 13:6;14:6. Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8 Frații mei*Num. 13:31,32.Deut. 1:28. care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat*Num. 14:24.Deut. 1:36. în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9 Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara*Num. 14:23,24.Deut. 1:36. Cap. 1:3. în care*Num. 13:22. a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10 Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum*Num. 14:30. a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11 Și astăzi*Deut. 34:7., sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg*Deut. 31:2. în fruntea voastră. 12 Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi*Num. 13:28,33. și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate*Ps. 18:32,34;60:12.Rom. 8:31., cu mine și-i voi izgoni*Cap. 15:14.Jud. 1:20., cum a spus Domnul." 13 Iosua a binecuvântat*Cap. 22:6. pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a*Cap. 10:37;15:13.Jud. 1:20. Cap. 21:11,12.1 Cron. 6:55,56. dat ca moștenire Hebronul. 14 Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul*Cap. 21:12., pentru că urmase*Vers. 8,9. în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15 Hebronul se chema*Gen. 23:2. Cap. 15:13. mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara*Cap. 11:23. s-a odihnit de război.