1 Na verdade, há minas donde se extrai a prata, e também lugar onde se refina o ouro:
2 O ferro tira-se da terra, e da pedra se funde o cobre.
3 Os homens põem termo às trevas, e até os últimos confins exploram as pedras na escuridão e nas trevas mais densas.
4 Abrem um poço de mina longe do lugar onde habitam; são esquecidos pelos viajantes, ficando pendentes longe dos homens, e oscilam de um lado para o outro.
5 Quanto à terra, dela procede o pão, mas por baixo é revolvida como por fogo.
6 As suas pedras são o lugar de safiras, e têm pó de ouro.
7 A ave de rapina não conhece essa vereda, e não a viram os olhos do falcão.
8 Nunca a pisaram feras altivas, nem o feroz leão passou por ela.
9 O homem estende a mão contra a pederneira, e revolve os montes desde as suas raízes.
10 Corta canais nas pedras, e os seus olhos descobrem todas as coisas preciosas.
11 Ele tapa os veios d'água para que não gotejem; e tira para a luz o que estava escondido.
12 Mas onde se achará a sabedoria? E onde está o lugar do entendimento?
13 O homem não lhe conhece o caminho; nem se acha ela na terra dos viventes.
14 O abismo diz: Não está em mim; e o mar diz: Ela não está comigo.
15 Não pode ser comprada com ouro fino, nem a peso de prata se trocará.
16 Nem se pode avaliar em ouro fino de Ofir, nem em pedras preciosas de berilo, ou safira.
17 Com ela não se pode comparar o ouro ou o vidro; nem se trocara por jóias de ouro fino.
18 Não se fará menção de coral nem de cristal; porque a aquisição da sabedoria é melhor que a das pérolas.
19 Não se lhe igualará o topázio da Etiópia, nem se pode comprar por ouro puro.
20 Donde, pois, vem a sabedoria? Onde está o lugar do entendimento?
21 Está encoberta aos olhos de todo vivente, e oculta às aves do céu.
22 O Abadom e a morte dizem: Ouvimos com os nossos ouvidos um rumor dela.
23 Deus entende o seu caminho, e ele sabe o seu lugar.
24 Porque ele perscruta até as extremidades da terra, sim, ele vê tudo o que há debaixo do céu.
25 Quando regulou o peso do vento, e fixou a medida das águas;
26 quando prescreveu leis para a chuva e caminho para o relâmpago dos trovões;
27 então viu a sabedoria e a manifestou; estabeleceu-a, e também a esquadrinhou.
28 E disse ao homem: Eis que o temor do Senhor é a sabedoria, e o apartar-se do mal é o entendimento.
1 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
2 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
5 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,
6 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,
8 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.
9 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.
14 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;
15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;
16 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
22 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`
23 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.
25 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,
26 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`