1 Chama agora; há alguém que te responda; E a qual dentre os entes santos te dirigirás?
2 Pois a dor destrói o louco, e a inveja mata o tolo.
3 Bem vi eu o louco lançar raízes; mas logo amaldiçoei a sua habitação:
4 Seus filhos estão longe da segurança, e são pisados nas portas, e não há quem os livre.
5 A sua messe é devorada pelo faminto, que até dentre os espinhos a tira; e o laço abre as fauces para a fazenda deles.
6 Porque a aflição não procede do pó, nem a tribulação brota da terra;
7 mas o homem nasce para a tribulação, como as faíscas voam para cima.
8 Mas quanto a mim eu buscaria a Deus, e a Deus entregaria a minha causa;
9 o qual faz coisas grandes e inescrutáveis, maravilhas sem número.
10 Ele derrama a chuva sobre a terra, e envia águas sobre os campos.
11 Ele põe num lugar alto os abatidos; e os que choram são exaltados à segurança.
12 Ele frustra as maquinações dos astutos, de modo que as suas mãos não possam levar coisa alguma a efeito.
13 Ele apanha os sábios na sua própria astúcia, e o conselho dos perversos se precipita.
14 Eles de dia encontram as trevas, e ao meio-dia andam às apalpadelas, como de noite.
15 Mas Deus livra o necessitado da espada da boca deles, e da mão do poderoso.
16 Assim há esperança para o pobre; e a iniqüidade tapa a boca.
17 Eis que bem-aventurado é o homem a quem Deus corrige; não desprezes, pois, a correção do Todo-Poderoso.
18 Pois ele faz a ferida, e ele mesmo a liga; ele fere, e as suas mãos curam.
19 Em seis angústias te livrará, e em sete o mal não te tocará.
20 Na fome te livrará da morte, e na guerra do poder da espada.
21 Do açoite da língua estarás abrigado, e não temerás a assolação, quando chegar.
22 Da assolação e da fome te rirás, e dos animais da terra não terás medo.
23 Pois até com as pedras do campo terás a tua aliança, e as feras do campo estarão em paz contigo.
24 Saberás que a tua tenda está em paz; visitarás o teu rebanho, e nada te faltará.
25 Também saberás que se multiplicará a tua descendência e a tua posteridade como a erva da terra.
26 Em boa velhice irás à sepultura, como se recolhe o feixe de trigo a seu tempo.
27 Eis que isso já o havemos inquirido, e assim o é; ouve-o, e conhece-o para teu bem.
1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.
6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.
8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.
11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.
13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:
14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.
16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.
21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.
23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.
27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``