1 Prosseguiu ainda Eliú e disse:
2 Espera-me um pouco, e mostrar-te-ei que ainda há razões a favor de Deus.
3 De longe trarei o meu conhecimento, e ao meu criador atribuirei a justiça.
4 Pois, na verdade, as minhas palavras não serão falsas; contigo está um que tem perfeito conhecimento.
5 Eis que Deus é mui poderoso, contudo a ninguém despreza; grande é no poder de entendimento.
6 Ele não preserva a vida do ímpio, mas faz justiça aos aflitos.
7 Do justo não aparta os seus olhos; antes com os reis no trono os faz sentar para sempre, e assim são exaltados.
8 E se estão presos em grilhões, e amarrados com cordas de aflição,
9 então lhes faz saber a obra deles, e as suas transgressões, porquanto se têm portado com soberba.
10 E abre-lhes o ouvido para a instrução, e ordena que se convertam da iniqüidade.
11 Se o ouvirem, e o servirem, acabarão seus dias em prosperidade, e os seus anos em delícias.
12 Mas se não o ouvirem, à espada serão passados, e expirarão sem conhecimento.
13 Assim os ímpios de coração amontoam, a sua ira; e quando Deus os põe em grilhões, não clamam por socorro.
14 Eles morrem na mocidade, e a sua vida perece entre as prostitutas.
15 Ao aflito livra por meio da sua aflição, e por meio da opressão lhe abre os ouvidos.
16 Assim também quer induzir-te da angústia para um lugar espaçoso, em que não há aperto; e as iguarias da tua mesa serão cheias de gordura.
17 Mas tu estás cheio do juízo do ímpio; o juízo e a justiça tomam conta de ti.
18 Cuida, pois, para que a ira não te induza a escarnecer, nem te desvie a grandeza do resgate.
19 Prevalecerá o teu clamor, ou todas as forças da tua fortaleza, para que não estejas em aperto?
20 Não suspires pela noite, em que os povos sejam tomados do seu lugar.
21 Guarda-te, e não declines para a iniqüidade; porquanto isso escolheste antes que a aflição.
22 Eis que Deus é excelso em seu poder; quem é ensinador como ele?
23 Quem lhe prescreveu o seu caminho? Ou quem poderá dizer: Tu praticaste a injustiça?
24 Lembra-te de engrandecer a sua obra, de que têm cantado os homens.
25 Todos os homens a vêem; de longe a contempla o homem.
26 Eis que Deus é grande, e nós não o conhecemos, e o número dos seus anos não se pode esquadrinhar.
27 Pois atrai a si as gotas de água, e do seu vapor as destila em chuva,
28 que as nuvens derramam e gotejam abundantemente sobre o homem.
29 Poderá alguém entender as dilatações das nuvens, e os trovões do seu pavilhão?
30 Eis que ao redor de si estende a sua luz, e cobre o fundo do mar.
31 Pois por estas coisas julga os povos e lhes dá mantimento em abundância.
32 Cobre as mãos com o relâmpago, e dá-lhe ordem para que fira o alvo.
33 O fragor da tempestade dá notícia dele; até o gado pressente a sua aproximação.
1 Elihu a urmat şi a zis:
2 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.
7 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
8 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.
10 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.
11 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.
12 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;
14 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.
15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.
18 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?
20 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``
24 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!
25 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.
27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.
31 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
32 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.
33 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.