1 A balança enganosa é abominação para o Senhor; mas o peso justo é o seu prazer.
2 Quando vem a soberba, então vem a desonra; mas com os humildes está a sabedoria.
3 A integridade dos retos os guia; porém a perversidade dos desleais os destrói.
4 De nada aproveitam as riquezas no dia da ira; porém a justiça livra da morte.
5 A justiça dos perfeitos endireita o seu caminho; mas o ímpio cai pela sua impiedade.
6 A justiça dos retos os livra; mas os traiçoeiros são apanhados nas, suas próprias cobiças.
7 Morrendo o ímpio, perece a sua esperança; e a expectativa da iniqüidade.
8 O justo é libertado da angústia; e o ímpio fica em seu lugar.
9 O hipócrita com a boca arruina o seu próximo; mas os justos são libertados pelo conhecimento.
10 Quando os justos prosperam, exulta a cidade; e quando perecem os ímpios, há júbilo.
11 Pela bênção dos retos se exalta a cidade; mas pela boca dos ímpios é derrubada.
12 Quem despreza o seu próximo é falto de senso; mas o homem de entendimento se cala.
13 O que anda mexericando revela segredos; mas o fiel de espírito encobre o negócio.
14 Quando não há sábia direção, o povo cai; mas na multidão de conselheiros há segurança.
15 Decerto sofrerá prejuízo aquele que fica por fiador do estranho; mas o que aborrece a fiança estará seguro.
16 A mulher aprazível obtém honra, e os homens violentos obtêm riquezas.
17 O homem bondoso faz bem à sua, própria alma; mas o cruel faz mal a si mesmo.
18 O ímpio recebe um salário ilusório; mas o que semeia justiça recebe galardão seguro.
19 Quem é fiel na retidão encaminha, para a vida, e aquele que segue o mal encontra a morte.
20 Abominação para o Senhor são os perversos de coração; mas os que são perfeitos em seu caminho são o seu deleite.
21 Decerto o homem mau não ficará sem castigo; porém a descendência dos justos será livre.
22 Como jóia de ouro em focinho de porca, assim é a mulher formosa que se aparta da discrição.
23 O desejo dos justos é somente o bem; porém a expectativa dos ímpios é a ira.
24 Um dá liberalmente, e se torna mais rico; outro retém mais do que é justo, e se empobrece.
25 A alma generosa prosperará, e o que regar também será regado.
26 Ao que retém o trigo o povo o amaldiçoa; mas bênção haverá sobre a cabeça do que o vende.
27 O que busca diligentemente o bem, busca favor; mas ao que procura o mal, este lhe sobrevirá.
28 Aquele que confia nas suas riquezas, cairá; mas os justos reverdecerão como a folhagem.
29 O que perturba a sua casa herdará o vento; e o insensato será servo do entendido de coração.
30 O fruto do justo é árvore de vida; e o que ganha almas sábio é.
31 Eis que o justo é castigado na terra; quanto mais o ímpio e o pecador!
1 Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.
2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
4 În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.
5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.
6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.
7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
8 Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.
9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.
10 Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.
11 Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -
12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -
13 Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -
14 Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -
15 Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -
16 O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -
17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -
18 Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -
19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -
20 Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.
21 Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -
22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -
23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.
24 Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -
25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -
26 Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -
27 Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -
28 Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -
29 Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -
30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -
31 Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!