1 Melhor é o pobre que anda na sua integridade, do que aquele que é perverso de lábios e tolo.
2 Não é bom agir sem refletir; e o que se apressa com seus pés erra o caminho.
3 A estultícia do homem perverte o seu caminho, e o seu coração se irrita contra o Senhor.
4 As riquezas granjeiam muitos amigos; mas do pobre o seu próprio amigo se separa.
5 A testemunha falsa não ficará impune; e o que profere mentiras não escapará.
6 Muitos procurarão o favor do liberal; e cada um é amigo daquele que dá presentes.
7 Todos os irmãos do pobre o aborrecem; quanto mais se afastam dele os seus amigos! persegue-os com súplicas, mas eles já se foram.
8 O que adquire a sabedoria é amigo de si mesmo; o que guarda o entendimento prosperará.
9 A testemunha falsa não ficará impune, e o que profere mentiras perecerá.
10 Ao tolo não convém o luxo; quanto menos ao servo dominar os príncipes!
11 A discrição do homem fá-lo tardio em irar-se; e sua glória está em esquecer ofensas.
12 A ira do rei é como o bramido o leão; mas o seu favor é como o orvalho sobre a erva.
13 O filho insensato é a calamidade do pai; e as rixas da mulher são uma goteira contínua.
14 Casa e riquezas são herdadas dos pais; mas a mulher prudente vem do Senhor.
15 A preguiça faz cair em profundo sono; e o ocioso padecerá fome.
16 Quem guarda o mandamento guarda a sua alma; mas aquele que não faz caso dos seus caminhos morrerá.
17 O que se compadece do pobre empresta ao Senhor, que lhe retribuirá o seu benefício.
18 Corrige a teu filho enquanto há esperança; mas não te incites a destruí-lo.
19 Homem de grande ira tem de sofrer o castigo; porque se o livrares, terás de o fazer de novo.
20 Ouve o conselho, e recebe a correção, para que sejas sábio nos teus últimos dias.
21 Muitos são os planos no coração do homem; mas o desígnio do Senhor, esse prevalecerá.
22 O que faz um homem desejável é a sua benignidade; e o pobre é melhor do que o mentiroso.
23 O temor do Senhor encaminha para a vida; aquele que o tem ficará satisfeito, e mal nenhum o visitará.
24 O preguiçoso esconde a sua mão no prato, e nem ao menos quer levá-la de novo à boca.
25 Fere ao escarnecedor, e o simples aprenderá a prudência; repreende ao que tem entendimento, e ele crescerá na ciência.
26 O que aflige a seu pai, e faz fugir a sua mãe, é filho que envergonha e desonra.
27 Cessa, filho meu, de ouvir a instrução, e logo te desviarás das palavras do conhecimento.
28 A testemunha vil escarnece da justiça; e a boca dos ímpios engole a iniqüidade.
29 A condenação está preparada para os escarnecedores, e os açoites para as costas dos tolos.
1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -
2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -
3 Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -
4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -
5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -
6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -
7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -
8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -
9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -
10 Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -
11 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -
12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -
13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -
14 Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -
15 Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -
16 Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -
17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -
18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -
19 Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -
20 Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -
21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -
22 Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -
23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -
24 Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -
25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -
26 Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -
27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -
28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -
29 Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.