1 Não clama porventura a sabedoria, e não faz o entendimento soar a sua voz?

2 No cume das alturas, junto ao caminho, nas encruzilhadas das veredas ela se coloca.

3 Junto às portas, à entrada da cidade, e à entrada das portas está clamando:

4 A vós, ó homens, clamo; e a minha voz se dirige aos filhos dos homens.

5 Aprendei, ó simples, a prudência; entendei, ó loucos, a sabedoria.

6 Ouvi vós, porque profiro coisas excelentes; os meus lábios se abrem para a eqüidade.

7 Porque a minha boca profere a verdade, os meus lábios abominam a impiedade.

8 Justas são todas as palavras da minha boca; não há nelas nenhuma coisa tortuosa nem perversa.

9 Todas elas são retas para o que bem as entende, e justas para os que acham o conhecimento.

10 Aceitai antes a minha correção, e não a prata; e o conhecimento, antes do que o ouro escolhido.

11 Porque melhor é a sabedoria do que as jóias; e de tudo o que se deseja nada se pode comparar com ela.

12 Eu, a sabedoria, habito com a prudência, e possuo o conhecimento e a discrição.

13 O temor do Senhor é odiar o mal; a soberba, e a arrogância, e o mau caminho, e a boca perversa, eu os odeio.

14 Meu é o conselho, e a verdadeira sabedoria; eu sou o entendimento; minha é a fortaleza.

15 Por mim reinam os reis, e os príncipes decretam o que justo.

16 Por mim governam os príncipes e os nobres, sim, todos os juízes da terra.

17 Eu amo aos que me amam, e os que diligentemente me buscam me acharão.

18 Riquezas e honra estão comigo; sim, riquezas duráveis e justiça.

19 Melhor é o meu fruto do que o ouro, sim, do que o ouro refinado; e a minha renda melhor do que a prata escolhida.

20 Ando pelo caminho da retidão, no meio das veredas da justiça,

21 dotando de bens permanentes os que me amam, e enchendo os seus tesouros.

22 O Senhor me criou como a primeira das suas obras, o princípio dos seus feitos mais antigos.

23 Desde a eternidade fui constituída, desde o princípio, antes de existir a terra.

24 Antes de haver abismos, fui gerada, e antes ainda de haver fontes cheias d'água.

25 Antes que os montes fossem firmados, antes dos outeiros eu nasci,

26 quando ele ainda não tinha feito a terra com seus campos, nem sequer o princípio do pó do mundo.

27 Quando ele preparava os céus, aí estava eu; quando traçava um círculo sobre a face do abismo,

28 quando estabelecia o firmamento em cima, quando se firmavam as fontes do abismo,

29 quando ele fixava ao mar o seu termo, para que as águas não traspassassem o seu mando, quando traçava os fundamentos da terra,

30 então eu estava ao seu lado como arquiteto; e era cada dia as suas delícias, alegrando-me perante ele em todo o tempo;

31 folgando no seu mundo habitável, e achando as minhas delícias com os filhos dos homens.

32 Agora, pois, filhos, ouvi-me; porque felizes são os que guardam os meus caminhos.

33 Ouvi a correção, e sede sábios; e não a rejeiteis.

34 Feliz é o homem que me dá ouvidos, velando cada dia às minhas entradas, esperando junto às ombreiras da minha porta.

35 Porque o que me achar achará a vida, e alcançará o favor do Senhor.

36 Mas o que pecar contra mim fará mal à sua própria alma; todos os que me odeiam amam a morte.

1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.