1 Quando te assentares a comer com um governador, atenta bem para aquele que está diante de ti;

2 e põe uma faca à tua garganta, se fores homem de grande apetite.

3 Não cobices os seus manjares gostosos, porque é comida enganadora.

4 Não te fatigues para seres rico; dá de mão à tua própria sabedoria:

5 Fitando tu os olhos nas riquezas, elas se vão; pois fazem para si asas, como a águia, voam para o céu.

6 Não comas o pão do avarento, nem cobices os seus manjares gostosos.

7 Porque, como ele pensa consigo mesmo, assim é; ele te diz: Come e bebe; mas o seu coração não está contigo.

8 Vomitarás o bocado que comeste, e perderás as tuas suaves palavras.

9 Não fales aos ouvidos do tolo; porque desprezará a sabedoria das tuas palavras.

10 Não removas os limites antigos; nem entres nos campos dos órfãos,

11 porque o seu redentor é forte; ele lhes pleiteará a causa contra ti.

12 Aplica o teu coração à instrução, e os teus ouvidos às palavras do conhecimento.

13 Não retires da criança a disciplina; porque, fustigando-a tu com a vara, nem por isso morrerá.

14 Tu a fustigarás com a vara e livrarás a sua alma do Seol.

15 Filho meu, se o teu coração for sábio, alegrar-se-á o meu coração, sim, ó, meu próprio;

16 e exultará o meu coração, quando os teus lábios falarem coisas retas.

17 Não tenhas inveja dos pecadores; antes conserva-te no temor do Senhor todo o dia.

18 Porque deveras terás uma recompensa; não será malograda a tua esperança.

19 Ouve tu, filho meu, e sê sábio; e dirige no caminho o teu coração.

20 Não estejas entre os beberrões de vinho, nem entre os comilões de carne.

21 Porque o beberrão e o comilão caem em pobreza; e a sonolência cobrirá de trapos o homem.

22 Ouve a teu pai, que te gerou; e não desprezes a tua mãe, quando ela envelhecer.

23 Compra a verdade, e não a vendas; sim, a sabedoria, a disciplina, e o entendimento.

24 Grandemente se regozijará o pai do justo; e quem gerar um filho sábio, nele se alegrará.

25 Alegrem-se teu pai e tua mãe, e regozije-se aquela que te deu à luz.

26 Filho meu, dá-me o teu coração; e deleitem-se os teus olhos nos meus caminhos.

27 Porque cova profunda é a prostituta; e poço estreito é a aventureira.

28 Também ela, como o salteador, se põe a espreitar; e multiplica entre os homens os prevaricadores.

29 Para quem são os ais? para quem os pesares? para quem as pelejas, para quem as queixas? para quem as feridas sem causa? e para quem os olhos vermelhos?

30 Para os que se demoram perto do vinho, para os que andam buscando bebida misturada.

31 Não olhes para o vinho quando se mostra vermelho, quando resplandece no copo e se escoa suavemente.

32 No seu fim morderá como a cobra, e como o basilisco picará.

33 Os teus olhos verão coisas estranhas, e tu falarás perversidades.

34 o serás como o que se deita no meio do mar, e como o que dorme no topo do mastro.

35 E dirás: Espancaram-me, e não me doeu; bateram-me, e não o senti; quando virei a despertar? ainda tornarei a buscá-lo outra vez.

1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:

2 pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.

3 Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.

4 Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.

5 Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.

6 Nu mînca pînea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,

7 căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. ,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

8 Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.

9 Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

10 Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,

11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

12 Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.

13 Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

14 Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.

15 Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;

16 şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;

18 căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

20 Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.

21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

22 Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.

23 Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

24 Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.

26 Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

27 Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.

28 Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

29 Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?

30 Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

31 Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.

33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.

35 ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``