1 E a ira do Senhor se tornou a acender contra Israel; e incitou a Davi contra eles, dizendo: Vai, numera a Israel e a Judá.

2 Disse, pois, o rei a Joabe, capitão do exército, o qual tinha consigo: Agora percorre todas as tribos de Israel, desde Dã até Berseba, e numera o povo, para que eu saiba o número do povo.

3 Então disse Joabe ao rei: Ora, multiplique o Senhor teu Deus a este povo cem vezes tanto quanto agora é, e os olhos do rei meu senhor o vejam; mas, por que deseja o rei meu senhor este negócio?

4 Porém a palavra do rei prevaleceu contra Joabe, e contra os capitães do exército; Joabe, pois, saiu com os capitães do exército da presença do rei, para numerar o povo de Israel. 5 E passaram o Jordão; e acamparam-se em Aroer, à direita da cidade que está no meio do ribeiro de Gade, junto a Jazer. 6 E foram a Gileade, e à terra baixa de Hodsi; também foram até Dã-Jaã, e ao redor de Sidom. 7 E foram à fortaleza de Tiro, e a todas as cidades dos heveus e dos cananeus; e saíram para o lado do sul de Judá, a Berseba. 8 Assim percorreram toda a terra; e ao cabo de nove meses e vinte dias voltaram a Jerusalém. 9 E Joabe deu ao rei a soma do número do povo contado; e havia em Israel oitocentos mil homens de guerra, que arrancavam da espada; e os homens de Judá eram quinhentos mil homens.

10 E pesou o coração de Davi, depois de haver numerado o povo; e disse Davi ao Senhor: Muito pequei no que fiz; porém agora ó Senhor, peço-te que perdoes a iniquidade do teu servo; porque tenho procedido mui loucamente.

11 Levantando-se, pois, Davi pela manhã, veio a palavra do Senhor ao profeta Gade, vidente de Davi, dizendo:

12 Vai, e dize a Davi: Assim diz o Senhor: Três coisas te ofereço; escolhe uma delas, para que ta faça.

13 Foi, pois, Gade a Davi, e fez-lho saber; e disse-lhe: Queres que sete anos de fome te venham à tua terra; ou que por três meses fujas de teus inimigos, e eles te persigam; ou que por três dias haja peste na tua terra? Delibera agora, e vê que resposta hei de dar ao que me enviou.

14 Então disse Davi a Gade: Estou em grande angústia; porém caiamos nas mãos do Senhor, porque muitas são as suas misericórdias; mas nas mãos dos homens não caia eu.

15 Então enviou o Senhor a peste a Israel, desde a manhã até ao tempo determinado; e desde Dã até Berseba, morreram setenta mil homens do povo. 16 Estendendo, pois, o anjo a sua mão sobre Jerusalém, para a destruir, o Senhor se arrependeu daquele mal; e disse ao anjo que fazia a destruição entre o povo: Basta, agora retira a tua mão. E o anjo do Senhor estava junto à eira de Araúna, o jebuseu.

17 E, vendo Davi ao anjo que feria o povo, falou ao Senhor, dizendo: Eis que eu sou o que pequei, e eu que iniquamente procedi; porém estas ovelhas que fizeram? Seja, pois, a tua mão contra mim, e contra a casa de meu pai.

18 E Gade veio naquele mesmo dia a Davi, e disse-lhe: Sobe, levanta ao Senhor um altar na eira de Araúna, o jebuseu.

19 Davi subiu conforme à palavra de Gade, como o Senhor lhe tinha ordenado. 20 E olhou Araúna, e viu que vinham para ele o rei e os seus servos; saiu, pois, Araúna e inclinou-se diante do rei com o rosto em terra. 21 E disse Araúna: Por que vem o rei meu senhor ao seu servo? E disse Davi: Para comprar de ti esta eira, a fim de edificar nela um altar ao Senhor, para que este castigo cesse de sobre o povo.

22 Então disse Araúna a Davi: Tome, e ofereça o rei meu senhor o que bem parecer aos seus olhos; eis aí bois para o holocausto, e os trilhos, e o aparelho dos bois para a lenha.

23 Tudo isto deu Araúna, como um rei ao rei; disse mais Araúna ao rei: O Senhor teu Deus tome prazer em ti.

24 Porém o rei disse a Araúna: Não, mas por preço justo to comprarei, porque não oferecerei ao Senhor meu Deus holocaustos que não me custem nada. Assim Davi comprou a eira e os bois por cinquenta siclos de prata.

25 E edificou ali Davi ao Senhor um altar, e ofereceu holocaustos, e ofertas pacíficas. Assim o Senhor se aplacou para com a terra e cessou aquele castigo de sobre Israel.

1 Domnul S-a aprins de mânie*Cap. 21:1. din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te*1 Cron. 27:23,24. și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda." 2 Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan*Jud. 20:1. până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu*Ier. 17:5. la cât se ridică numărul lor." 3 Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer*Deut. 2:36.Ios. 13:9,16., la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer*Num. 22:1,3.. 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan*Ios. 19:47.Jud. 18:29. și în împrejurimile Sidonului*Ios. 19:28.Jud. 18:28.. 7 Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8 Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau*1 Cron. 21:5. în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.

10 David a simțit cum îi bătea*1 Sam. 24:5. inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare*Cap. 12:13. păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un*1 Sam. 13:13. nebun!" 11 A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad*1 Sam. 22:5., văzătorul*1 Sam. 9:9.1 Cron. 29:29. lui David: 12 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’" 13 Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete*1 Cron. 21:13. în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite." 14 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările*Ps. 103:8,13,14;119:156. Lui sunt nemărginite, dar să nu*Is. 47:6.Zah. 1:15. cad în mâinile oamenilor!" 15 Domnul*1 Cron. 21:14;27:24. a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe*Exod 12:23.1 Cron. 21:15. când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit*Gen. 6:6.1 Sam. 15:11.Ioel 2:13,14. de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum." Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna*1 Cron. 21:15. Vers. 18.2 Cron. 3:1., Iebusitul. 17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am*1 Cron. 21:17. păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!" 18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te*1 Cron. 21:18. și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul." 19 David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. 21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?" Și David*Gen. 23:8-16. a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia*Num. 16:48,50. aceasta de peste popor." 22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi*1 Împ. 19:21., boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne." 23 Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te*Ezec. 20:40,41. primească!" 24 Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic." Și David a cumpărat*1 Cron. 21:24,25. aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.

Atunci, Domnul*Cap. 21:14. a fost potolit față de țară și a încetat urgia*Vers. 21. de deasupra lui Israel.