1 E ouvi, vinda do templo, uma grande voz, que dizia aos sete anjos: Ide, e derramai sobre a terra as sete taças da ira de Deus.

2 E foi o primeiro, e derramou a sua taça sobre a terra, e fez-se uma chaga má e maligna nos homens que tinham o sinal da besta e que adoravam a sua imagem.

3 E o segundo anjo derramou a sua taça no mar, que se tornou em sangue como de um morto, e morreu no mar toda a alma vivente.

4 E o terceiro anjo derramou a sua taça nos rios e nas fontes das águas, e se tornaram em sangue. 5 E ouvi o anjo das águas, que dizia: Justo és tu, ó Senhor, que és, e que eras, e hás de ser, porque julgaste estas coisas.

6 Visto como derramaram o sangue dos santos e dos profetas, também tu lhes deste o sangue a beber; porque disto são merecedores.

7 E ouvi outro do altar, que dizia: Na verdade, ó Senhor Deus Todo-Poderoso, verdadeiros e justos são os teus juízos.

8 E o quarto anjo derramou a sua taça sobre o sol, e foi-lhe permitido que abrasasse os homens com fogo. 9 E os homens foram abrasados com grandes calores, e blasfemaram o nome de Deus, que tem poder sobre estas pragas; e não se arrependeram para lhe darem glória.

10 E o quinto anjo derramou a sua taça sobre o trono da besta, e o seu reino se fez tenebroso; e eles mordiam as suas línguas de dor. 11 E por causa das suas dores, e por causa das suas chagas, blasfemaram do Deus do céu; e não se arrependeram das suas obras.

12 E o sexto anjo derramou a sua taça sobre o grande rio Eufrates; e a sua água secou-se, para que se preparasse o caminho dos reis do oriente. 13 E da boca do dragão, e da boca da besta, e da boca do falso profeta vi sair três espíritos imundos, semelhantes a rãs. 14 Porque são espíritos de demônios, que fazendo milagres vão ao encontro dos reis da terra e de todo o mundo, para os congregar para a batalha, daquele grande dia do Deus Todo-Poderoso.

15 Eis que venho como ladrão. Bem-aventurado aquele que vigia, e guarda as suas roupas, para que não ande nu, e não se vejam as suas vergonhas.

16 E os congregaram no lugar que em hebreu se chama Armagedom.

17 E o sétimo anjo derramou a sua taça no ar, e saiu uma grande voz do templo do céu, do trono, dizendo: Está feito.

18 E houve vozes, e trovões, e relâmpagos, e houve um grande terremoto, como nunca houve desde que há homens sobre a terra; tal foi este tão grande terremoto. 19 E a grande cidade fendeu-se em três partes, e as cidades das nações caíram; e da grande Babilônia se lembrou Deus, para lhe dar o cálice do vinho da indignação da sua ira. 20 E toda a ilha fugiu; e os montes não se acharam. 21 E sobre os homens caiu do céu uma grande saraiva, pedras aproximadamente do peso de um talento; e os homens blasfemaram de Deus por causa da praga da saraiva; porque a sua praga era mui grande.

1 Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor*Cap. 15:1. șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei*Cap. 14:10;15:7. lui Dumnezeu!" 2 Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe*Cap. 8:7. pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit*Exod 9:9-11. pe oamenii care*Cap. 13:16,17. aveau semnul fiarei și care*Cap. 13:14. se închinau icoanei ei. 3 Al doilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:8. mare. Și marea s-a*Exod 7:17,20. făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și*Cap. 8:9. a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4 Al treilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:10. râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au*Exod 7:20. făcut sânge. 5 Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept*Cap. 15:3. ești Tu, Doamne, care*Cap. 1:4,8;4:8;11:17. ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6 Fiindcă aceștia au*Mat. 23:34,35. Cap. 13:15. vărsat sângele sfinților*Cap. 11:18;18:20. și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge*Is. 49:26.. Și sunt vrednici." 7 Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne*Cap. 15:3. Dumnezeule, Atotputernice, adevărate*Cap. 13:10;14:10;19:2. și drepte sunt judecățile Tale!" 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste*Cap. 8:12. soare. Și*Cap. 9:17,18;14:18. soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9 Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au*Vers. 11,21. hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și*Dan. 5:22,23. Cap. 9:20. nu s-au pocăit ca să-I*Cap. 11:13;14:7. dea slavă. 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste*Cap. 13:2. scaunul de domnie al fiarei. Și*Cap. 9:2. împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își*Cap. 11:10. mușcau limbile de durere. 11 Și au*Vers. 9,21. hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor*Vers. 2. lor rele și*Vers. 9. nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Al șaselea a vărsat potirul lui peste*Cap. 9:14. râul cel mare, Eufrat. Și*Ier. 50:38;51:36. apa lui a secat, ca*Is. 41:2,25. să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului*1 Ioan 4:1-3. și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos*Cap. 12:3,9. trei duhuri necurate*Cap. 19:20;20:10., care semănau cu niște broaște. 14 Acestea sunt*1 Tim. 4:1.Iac. 3:15. duhuri de draci, care fac*2 Tes. 2:9. Cap. 13:13,14; 19:20. semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg*Luca 2:1., ca să-i strângă pentru războiul*Cap. 17:14;19:19;20:8. zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată*Mat. 24:43.1 Tes. 5:2.2 Pet. 3:10. Cap. 3:3., Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca*2 Cor. 5:3. Cap. 3:4,18.să nu umble gol și să i se vadă rușinea!"16 Duhurile*Cap. 19:19. cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17 Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a*Cap. 21:6. isprăvit!" 18 Și au urmat*Cap. 4:5;8:5;11:19. fulgere, glasuri, tunete și s-a*Cap. 11:13. făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum*Dan. 12:1., de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea*Cap. 14:8;17:18. cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a*Cap. 18:5. adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i*Is. 51:17,22.Ier. 25:15,16. Cap. 14:10. dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Toate*Cap. 6:14. ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit. 21 O*Cap. 11:19. grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii*Vers. 9,11. au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei*Exod 9:23-25. grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.