1 Estas são as palavras que Moisés falou a todo o Israel além do Jordão, no deserto, na planície defronte do Mar Vermelho, entre Parã e Tôfel, e Labã, e Hazerote, e Di-Zaabe. 2 Onze jornadas há desde Horebe, caminho do monte Seir, até Cades-Barneia.

3 E sucedeu que, no ano quadragésimo, no mês undécimo, no primeiro dia do mês, Moisés falou aos filhos de Israel, conforme a tudo o que o Senhor lhe mandara acerca deles. 4 Depois que feriu a Siom, rei dos amorreus, que habitava em Hesbom, e a Ogue, rei de Basã, que habitava em Astarote, em Edrei. 5 Além do Jordão, na terra de Moabe, começou Moisés a declarar esta lei, dizendo:

6 O Senhor nosso Deus nos falou em Horebe, dizendo: Sobremodo vos haveis demorado neste monte. 7 Voltai-vos, e parti, e ide à montanha dos amorreus, e a todos os seus vizinhos, à planície, e à montanha, e ao vale, e ao sul, e à margem do mar; à terra dos cananeus, e ao Líbano, até ao grande rio, o rio Eufrates. 8 Eis que tenho posto esta terra diante de vós; entrai e possuí a terra que o Senhor jurou a vossos pais, Abraão, Isaque e Jacó, que a daria a eles e à sua descendência depois deles.

9 E no mesmo tempo eu vos falei, dizendo: Eu sozinho não poderei levar-vos. 10 O Senhor vosso Deus já vos tem multiplicado; e eis que em multidão sois hoje como as estrelas do céu. 11 O Senhor Deus de vossos pais vos aumente, ainda mil vezes mais do que sois; e vos abençoe, como vos tem falado. 12 Como suportaria eu sozinho os vossos fardos, e as vossas cargas, e as vossas contendas? 13 Tomai-vos homens sábios e entendidos, experimentados entre as vossas tribos, para que os ponha por chefes sobre vós.

14 Então vós me respondestes, e dissestes: Bom é fazer o que tens falado. 15 Tomei, pois, os chefes de vossas tribos, homens sábios e experimentados, e os tenho posto por cabeças sobre vós, por capitães de milhares, e por capitães de cem, e por capitães de cinquenta, e por capitães de dez, e por governadores das vossas tribos. 16 E no mesmo tempo mandei a vossos juízes, dizendo: Ouvi a causa entre vossos irmãos, e julgai justamente entre o homem e seu irmão, e entre o estrangeiro que está com ele. 17 Não discriminareis as pessoas em juízo; ouvireis assim o pequeno como o grande; não temereis a face de ninguém, porque o juízo é de Deus; porém a causa que vos for difícil fareis vir a mim, e eu a ouvirei.

18 Assim naquele tempo vos ordenei todas as coisas que havíeis de fazer.

19 Então partimos de Horebe, e caminhamos por todo aquele grande e tremendo deserto que vistes, pelo caminho das montanhas dos amorreus, como o Senhor nosso Deus nos ordenara; e chegamos a Cades-Barneia. 20 Então eu vos disse: Chegados sois às montanhas dos amorreus, que o Senhor nosso Deus nos dá. 21 Eis aqui o Senhor teu Deus tem posto esta terra diante de ti; sobe, toma posse dela, como te falou o Senhor Deus de teus pais; não temas, e não te assustes.

22 Então todos vós chegastes a mim, e dissestes: Mandemos homens adiante de nós, para que nos espiem a terra e, de volta, nos ensinem o caminho pelo qual devemos subir, e as cidades a que devemos ir. 23 Isto me pareceu bem; de modo que de vós tomei doze homens, de cada tribo um homem. 24 E foram-se, e subiram à montanha, e chegaram até ao vale de Escol, e o espiaram. 25 E tomaram do fruto da terra nas suas mãos, e no-lo trouxeram e nos informaram, dizendo: Boa é a terra que nos dá o Senhor nosso Deus.

26 Porém vós não quisestes subir; mas fostes rebeldes ao mandado do Senhor vosso Deus. 27 E murmurastes nas vossas tendas, e dissestes: Porquanto o Senhor nos odeia, nos tirou da terra do Egito para nos entregar nas mãos dos amorreus, para destruir-nos. 28 Para onde subiremos? Nossos irmãos fizeram com que se derretesse o nosso coração, dizendo: Maior e mais alto é este povo do que nós, as cidades são grandes e fortificadas até aos céus; e também vimos ali filhos dos gigantes.

29 Então eu vos disse: Não vos espanteis, nem os temais. 30 O Senhor vosso Deus que vai adiante de vós, ele pelejará por vós, conforme a tudo o que fez convosco, diante de vossos olhos, no Egito; 31 Como também no deserto, onde vistes que o Senhor vosso Deus nele vos levou, como um homem leva seu filho, por todo o caminho que andastes, até chegardes a este lugar.

32 Mas nem por isso crestes no Senhor vosso Deus, 33 Que foi adiante de vós por todo o caminho, para vos achar o lugar onde vós deveríeis acampar; de noite no fogo, para vos mostrar o caminho por onde havíeis de andar, e de dia na nuvem.

34 Ouvindo, pois, o Senhor a voz das vossas palavras, indignou-se, e jurou, dizendo: 35 Nenhum dos homens desta maligna geração verá esta boa terra que jurei dar a vossos pais. 36 Salvo Calebe, filho de Jefoné; ele a verá, e a terra que pisou darei a ele e a seus filhos; porquanto perseverou em seguir ao Senhor. 37 Também o Senhor se indignou contra mim por causa de vós, dizendo: Também tu lá não entrarás. 38 Josué, filho de Num, que está diante de ti, ele ali entrará; fortalece-o, porque ele a fará herdar a Israel. 39 E vossos meninos, de quem dissestes: Por presa serão; e vossos filhos, que hoje não conhecem nem o bem nem o mal, eles ali entrarão, e a eles a darei, e eles a possuirão. 40 Porém vós virai-vos, e parti para o deserto, pelo caminho do Mar Vermelho.

41 Então respondestes, e me dissestes: Pecamos contra o Senhor; nós subiremos e pelejaremos, conforme a tudo o que nos ordenou o Senhor nosso Deus. E armastes-vos, cada um de vós, dos seus instrumentos de guerra, e estivestes prestes para subir à montanha. 42 E disse-me o Senhor: Dize-lhes: Não subais nem pelejeis, pois não estou no meio de vós; para que não sejais feridos diante de vossos inimigos. 43 Porém, falando-vos eu, não ouvistes; antes fostes rebeldes ao mandado do Senhor, e vos ensoberbecestes, e subistes à montanha. 44 E os amorreus, que habitavam naquela montanha, vos saíram ao encontro; e perseguiram-vos como fazem as abelhas e vos derrotaram desde Seir até Hormá. 45 Tornando, pois, vós, e chorando perante o Senhor, o Senhor não ouviu a vossa voz, nem vos escutou. 46 Assim permanecestes muitos dias em Cades, pois ali vos demorastes muito.

CAPITOLELE 1—11

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace*Ios. 9:1,10;22:4,7. de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 (De la Horeb până*Num. 13:26. Cap. 9:23. la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3 În al patruzecilea*Num. 33:38. an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut*Num. 21:24,33. pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei*Num. 21:33.Ios. 13:12.. 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb*Exod 31:1., zicând: ‘Ați locuit destulă*Exod 19:1.Num. 10:11. vreme în muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam*Gen. 12:7;15:18;17:7,8;26:4;28:13., Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’

9 În vremea aceea, v-am spus*Exod 18:18.Num. 11:14.: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte*Gen. 15:5. Cap. 10:22; 28:62. mulți la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul*2 Sam. 24:3. Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după*Gen. 15:5;22:17;26:4.Exod 32:13. cum a făgăduit! 12 Cum*1 Împ. 3:8,9. aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13 Luați*Exod 18:21.Num. 11:16,17. din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus*Exod 18:25. în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16 Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați*Cap. 16:18.Ioan 7:24. după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele*Lev. 24:22. lui sau cu străinul. 17 Să nu*Lev. 19:15. Cap. 16:19.1 Sam. 16:7.Prov. 24:23.Iac. 2:1. căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu*2 Cron. 19:6. e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți*Exod 18:22,26. înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

19 Am plecat din Horeb și am*Num. 10:12. Cap. 8:15.Ier. 2:6. străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am*Num. 13:26. ajuns la Cades-Barnea. 20 Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme*Ios. 1:9. și nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat*Num. 13:3. doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24 Ei au*Num. 13:22-24. plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună*Num. 13:27. țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26 Dar*Num. 14:1,2,3,4.Ps. 106:24,25. voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște*Cap. 9:28., de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul*Num. 13:28,31-33. Cap. 9:1,2. acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii*Num. 13:28. de-ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30 Domnul Dumnezeul*Exod 14:14,25.Neem. 4:20. vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat*Exod 19:4. Cap. 32:11,12.Is. 46:3,4;63:9.Osea 11:3.Fapte 13:18. cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi*Ps. 106:24.Iuda 5. n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care*Exod 13:21.Ps. 78:14. mergea înaintea voastră pe drum, ca*Num. 10:33.Ezec. 20:6. să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat*Cap. 2:14,15. zicând: 35 ‘Niciunul*Num. 14:22,23.Ps. 95:11. din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 afară*Num. 14:24,30.Ios. 14:9. de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că*Num. 14:24. a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat și pe mine*Num. 20:12;27:14. Cap. 3:26;4:21;34:4.Ps. 106:32. din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua*Num. 14:30., fiul lui Nun, slujitorul*Exod 24:13;33:11.1 Sam. 16:22. tău, va intra în ea; întărește-l*Num. 27:18,19. Cap. 31:7,23., căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39 Și pruncii*Num. 14:31. voștri, despre care ați*Num. 14:3. zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc*Is. 7:15,16.Rom. 9:11. azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceți-vă*Num. 14:25. și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit*Num. 14:40. împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu*Num. 14:42. vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți*Num. 14:44,45. pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele*Ps. 118:12.; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46 Și așa*Num. 13:25;20:1.Jud. 11:17. ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.