1 Inclinai os ouvidos, ó céus, e falarei; e ouça a terra as palavras da minha boca.

2 Goteje a minha doutrina como a chuva, destile a minha palavra como o orvalho, como chuvisco sobre a erva e como gotas de água sobre a relva.

3 Porque apregoarei o nome do Senhor; engrandecei a nosso Deus.

4 Ele é a Rocha, cuja obra é perfeita, porque todos os seus caminhos justos são; Deus é a verdade, e não há nele injustiça; justo e reto é.

5 Corromperam-se contra ele; não são seus filhos, mas a sua mancha; geração perversa e distorcida é.

6 Recompensais assim ao Senhor, povo louco e ignorante? Não é ele teu pai que te adquiriu, te fez e te estabeleceu?

7 Lembra-te dos dias da antiguidade, atenta para os anos de muitas gerações: pergunta a teu pai, e ele te informará; aos teus anciãos, e eles te dirão.

8 Quando o Altíssimo distribuía as heranças às nações, quando dividia os filhos de Adão uns dos outros, estabeleceu os termos dos povos, conforme o número dos filhos de Israel.

9 Porque a porção do Senhor é o seu povo; Jacó é a parte da sua herança.

10 Achou-o numa terra deserta, e num ermo solitário cheio de uivos; cercou-o, instruiu-o, e guardou-o como a menina do seu olho.

11 Como a águia desperta a sua ninhada, move-se sobre os seus filhos, estende as suas asas, toma-os, e os leva sobre as suas asas,

12 Assim só o Senhor o guiou; e não havia com ele deus estranho.

13 Ele o fez cavalgar sobre as alturas da terra, e comer os frutos do campo, e o fez chupar mel da rocha e azeite da dura pederneira.

14 Manteiga de vacas, e leite de ovelhas, com a gordura dos cordeiros e dos carneiros que pastam em Basã, e dos bodes, com o mais escolhido trigo; e bebeste o sangue das uvas, o vinho puro.

15 E, engordando-se Jesurum, deu coices (engordaste-te, engrossaste-te, e de gordura te cobriste) e deixou a Deus, que o fez, e desprezou a Rocha da sua salvação.

16 Com deuses estranhos o provocaram a zelos; com abominações o irritaram.

17 Sacrifícios ofereceram aos demônios, não a Deus; aos deuses que não conheceram, novos deuses que vieram há pouco, aos quais não temeram vossos pais.

18 Esqueceste-te da Rocha que te gerou; e em esquecimento puseste o Deus que te formou;

19 O que vendo o Senhor, os desprezou, por ter sido provocado à ira contra seus filhos e suas filhas;

20 E disse: Esconderei o meu rosto deles, verei qual será o seu fim; porque são geração perversa, filhos em quem não há lealdade.

21 A zelos me provocaram com aquilo que não é Deus; com as suas vaidades me provocaram à ira: portanto eu os provocarei a zelos com o que não é povo; com nação louca os despertarei à ira.

22 Porque um fogo se acendeu na minha ira, e arderá até ao mais profundo do inferno, e consumirá a terra com a sua colheita, e abrasará os fundamentos dos montes.

23 Males amontoarei sobre eles; as minhas setas esgotarei contra eles.

24 Consumidos serão de fome, comidos pela febre ardente e de peste amarga; e contra eles enviarei dentes de feras, com ardente veneno de serpentes do pó.

25 Por fora devastará a espada, e por dentro o pavor; ao jovem, juntamente com a virgem, assim à criança de peito como ao homem encanecido.

26 Eu disse: Por todos os cantos os espalharei; farei cessar a sua memória dentre os homens,

27 Se eu não receasse a ira do inimigo, para que os seus adversários não se iludam, e para que não digam: A nossa mão está exaltada; o Senhor não fez tudo isto.

28 Porque são gente falta de conselhos, e neles não há entendimento.

29 Quem dera eles fossem sábios! Que isto entendessem, e atentassem para o seu fim!

30 Como poderia ser que um só perseguisse mil, e dois fizessem fugir dez mil, se a sua Rocha os não vendera, e o Senhor os não entregara?

31 Porque a sua rocha não é como a nossa Rocha, sendo até os nossos inimigos juízes disto.

32 Porque a sua vinha é a vinha de Sodoma e dos campos de Gomorra; as suas uvas são uvas venenosas, cachos amargos têm.

33 O seu vinho é ardente veneno de serpentes, e peçonha cruel de víboras.

34 Não está isto guardado comigo? Selado nos meus tesouros?

35 Minha é a vingança e a recompensa, ao tempo que resvalar o seu pé; porque o dia da sua ruína está próximo, e as coisas que lhes hão de suceder, se apressam a chegar.

36 Porque o Senhor fará justiça ao seu povo, e se compadecerá de seus servos; quando vir que o poder deles se foi, e não há preso nem desamparado.

37 Então dirá: Onde estão os seus deuses? A rocha em quem confiavam,

38 De cujos sacrifícios comiam a gordura, e de cujas libações bebiam o vinho? Levantem-se, e vos ajudem, para que haja para vós esconderijo.

39 Vede agora que eu, eu o sou, e mais nenhum deus há além de mim; eu mato, e eu faço viver; eu firo, e eu saro, e ninguém há que escape da minha mão.

40 Porque levantarei a minha mão aos céus, e direi: Eu vivo para sempre.

41 Se eu afiar a minha espada reluzente, e se a minha mão travar o juízo, retribuirei a vingança sobre os meus adversários, e recompensarei aos que me odeiam.

42 Embriagarei as minhas setas de sangue, e a minha espada comerá carne; do sangue dos mortos e dos prisioneiros, desde a cabeça, haverá vinganças do inimigo.

43 Jubilai, ó nações, o seu povo, porque ele vingará o sangue dos seus servos, e sobre os seus adversários retribuirá a vingança, e terá misericórdia da sua terra e do seu povo.

44 E veio Moisés, e falou todas as palavras deste cântico aos ouvidos do povo, ele e Josué, filho de Num. 45 E, acabando Moisés de falar todas estas palavras a todo o Israel, 46 Disse-lhes: Aplicai o vosso coração a todas as palavras que hoje testifico entre vós, para que as recomendeis a vossos filhos, para que tenham cuidado de cumprir todas as palavras desta lei.

47 Porque esta palavra não vos é vã, antes é a vossa vida; e por esta mesma palavra prolongareis os dias na terra a qual, passando o Jordão, ides a possuir.

48 Depois falou o Senhor a Moisés, naquele mesmo dia, dizendo:

49 Sobe ao monte de Abarim, ao monte Nebo, que está na terra de Moabe, defronte de Jericó, e vê a terra de Canaã, que darei aos filhos de Israel por possessão. 50 E morre no monte ao qual subirás; e recolhe-te ao teu povo, como Arão teu irmão morreu no monte Hor, e se recolheu ao seu povo. 51 Porquanto transgredistes contra mim no meio dos filhos de Israel, às águas de Meribá de Cades, no deserto de Zim; pois não me santificastes no meio dos filhos de Israel. 52 Pelo que verás a terra diante de ti, porém não entrarás nela, na terra que darei aos filhos de Israel.

1 „Luați aminte*Cap. 4:26;30:19;31:28.Ps. 50:4.Is. 1:2.Ier. 2:12;6:19., ceruri, și voi vorbi;

Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2 Ca ploaia să curgă*Is. 55:10,11.1 Cor. 3:6-8. învățăturile mele,

Ca roua să cadă cuvântul meu,

Ca ploaia*Ps. 72:6.Mica 5:7. repede pe verdeață,

Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

3 Căci voi vesti Numele Domnului.

Dați*1 Cron. 29:11. slavă Dumnezeului nostru!

4 El este*2 Sam. 22:3;23:3.Ps. 18:2,31,46.Hab. 1:12. Stânca; lucrările*2 Sam. 22:31. Lui sunt desăvârșite,

Căci toate*Dan. 4:37.Apoc. 15:3. căile Lui sunt drepte;

El este un Dumnezeu*Ier. 10:10. credincios și fără nedreptate*Iov 34:10.Ps. 92:15.,

El este drept și curat.

5 Ei s-au stricat*Cap. 31:29.;

Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor!

Neam îndărătnic*Mat. 17:17.Luca 9:41.Filip. 2:15. și stricat!

6 Pe Domnul Îl răsplătiți*Ps. 116:12. astfel?!

Popor nechibzuit și fără înțelepciune!

Nu este El oare Tatăl*Is. 63:16. tău, care te-a făcut*Ps. 74:2.,

Te-a întocmit*Vers. 15.Is. 27:11;44:2. și ți-a dat ființă?

7 Adu-ți aminte de zilele din vechime,

Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,

Întreabă pe tatăl*Exod 13:14.Ps. 44:1;78:3,4. tău, și te va învăța,

Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.

8 Când Cel Preaînalt a dat*Zah. 9:2.Fapte 17:26. o moștenire neamurilor,

Când a despărțit*Gen. 11:8. pe copiii oamenilor,

A pus hotare popoarelor

După numărul copiilor lui Israel,

9 Căci partea*Exod 15:16;19:5.1 Sam. 10:1.Ps. 78:71. Domnului este poporul Lui,

Iacov este partea Lui de moștenire.

10 El l-a găsit într-un ținut pustiu*Cap. 8:15.Ier. 2:6.Osea 13:5.,

Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate;

L-a înconjurat, l-a îngrijit*Cap. 4:36.

Și l-a păzit*Ps. 17:8.Prov. 7:2.Zah. 2:8. ca lumina ochiului Lui.

11 Ca vulturul*Exod 19:4. Cap. 1:31.Is. 31:5;46:4;63:9.Osea 11:3. care își scutură cuibul,

Zboară deasupra puilor,

Își întinde aripile, îi ia

Și-i poartă pe penele lui,

12 Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,

Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.

13 L-a suit*Cap. 33:29.Is. 58:14.Ezec. 36:2. pe înălțimile țării,

Și Israel a mâncat roadele câmpului;

I-a dat să sugă*Iov 29:6.Ps. 81:16. miere din stâncă,

Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

14 Untul de la vaci și laptele oilor,

Cu grăsimea mieilor,

A berbecilor din Basan și a țapilor,

Cu grăsimea grâului*Ps. 81:16;147:14.,

Și ai băut vinul, sângele*Gen. 49:11. strugurelui.

15 Israel*Cap. 33:5,26.Is. 44:2. s-a îngrășat și a azvârlit*1 Sam. 2:29. din picior;

Te-ai*Cap. 31:20.Neem. 9:25.Ps. 17:10.Ier. 2:7;5:7,28.Osea 13:6. îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit!

Și a părăsit*Cap. 31:16.Is. 1:4. pe Dumnezeu, Ziditorul*Vers. 6.Is. 51:13. lui,

A nesocotit Stânca*2 Sam. 22:47.Ps. 89:26;95:1. mântuirii lui,

16 L-au*1 Împ. 14:22.1 Cor. 10:22. întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,

L-au mâniat prin urâciuni;

17 Au adus jertfe*Lev. 17:7.Ps. 106:37.1 Cor. 10:20.Apoc. 9:20. dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,

Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,

Dumnezei noi, veniți de curând,

De care nu se temuseră părinții voștri.

18 Ai părăsit Stânca*Is. 17:10. cea care te-a născut

Și ai uitat*Ier. 2:32. pe Dumnezeul care te-a întocmit.

19 Domnul a văzut lucrul*Jud. 2:14. acesta și S-a mâniat,

S-a supărat*Is. 1:2. pe fiii și fiicele Lui.

20 El a zis: ‘Îmi*Cap. 31:17. voi ascunde Fața de ei

Și voi vedea care le va fi sfârșitul,

Căci sunt un neam stricat,

Sunt niște copii*Is. 30:9.Mat. 17:17. necredincioși.

21 Mi-au*Vers. 16.Ps. 78:58. întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,

M-au mâniat*1 Sam. 12:21.1 Împ. 16:13,26.Ps. 31:6.Ier. 8:19;10:8;14:22.Iona 2:8.Fapte 14:15. prin idolii lor deșerți.

Și Eu îi*Osea 1:10.Rom. 10:19. voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.

Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

22 Căci*Ier. 15:14;17:4.Plâng. 4:11. focul mâniei Mele s-a aprins

Și va arde până în fundul Locuinței morților,

Va nimici pământul și roadele lui,

Va arde temeliile munților.

23 Voi*Is. 26:15. îngrămădi toate nenorocirile peste ei,

Îmi voi*Ps. 7:12,13.Ezec. 5:16. arunca toate săgețile împotriva lor.

24 Vor fi topiți de foame, stinși de friguri

Și de boli cumplite;

Voi trimite în ei dinții fiarelor*Lev. 26:22. sălbatice

Și otrava șerpilor.

25 Afară*Plâng. 1:20.Ezec. 7:15.2 Cor. 7:5. vor pieri de sabie

Și înăuntru vor pieri de groază:

Și tânărul, și fata,

Și copilul de țâță, ca și bătrânul.

26 Voiam să*Ezec. 20:13,14,23. zic: «Îi voi lua cu o suflare»,

Le voi șterge pomenirea dintre oameni!

27 Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,

Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească

Și să*Ps. 140:8. zică: «Mâna noastră cea puternică,

Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»

28 Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț

Și nu-i pricepere în ei*Is. 27:11.Ier. 4:22..

29 Dacă ar fi fost*Cap. 5:29.Ps. 81:13;107:43.Luca 19:42. înțelepți, ar înțelege

Și s-ar gândi*Is. 47:7.Plâng. 1:9. la ce li se va întâmpla.

30 Cum ar urmări unul*Lev. 26:8.Ios. 23:10.2 Cron. 24:24.Is. 30:17. singur o mie din ei

Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,

Dacă nu i-ar fi vândut*Ps. 44:12.Is. 50:1;52:3. Stânca,

Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

31 Căci*1 Sam. 2:2. stânca lor nu este ca Stânca noastră,

Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință*1 Sam. 4:8.Ier. 40:3..

32 Ci vița*Is. 1:10. lor este din sadul Sodomei

Și din ținutul Gomorei;

Strugurii lor sunt struguri otrăviți,

Bobițele lor sunt amare;

33 Vinul lor este venin*Ps. 58:4. de șerpi,

Este otravă*Ps. 140:3.Rom. 3:13. cumplită de aspidă.

34 Oare nu este ascuns*Iov 14:17.Ier. 2:22.Osea 13:12.Rom. 2:5. lucrul acesta la Mine,

Pecetluit în comorile Mele?

35 A Mea*Ps. 94:1.Rom. 12:19.Evr. 10:30. este răzbunarea și

Eu voi răsplăti

Când va începe să le alunece piciorul!

Căci ziua nenorocirii lor*2 Pet. 2:3. este aproape

Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’

36 Domnul*Ps. 135:14. va judeca pe poporul Său,

Dar va avea milă*Jud. 2:18.Ps. 106:45.Ier. 31:20.Ioel 2:14. de robii Săi,

Văzând că puterea le este sleită

Și că nu*1 Împ. 14:10;21:21.2 Împ. 9:8;14:26. mai este nici rob, nici slobod.

37 El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii*Jud. 10:14.Ier. 2:28. lor,

Stânca aceea care le slujea de adăpost,

38 Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,

Care beau vinul jertfelor lor de băutură?

Să se scoale să vă ajute

Și să vă ocrotească!

39 Să știți dar că Eu sunt*Ps. 102:27.Is. 41:4;48:12. Dumnezeu

Și că nu*Cap. 4:35.Is. 45:5,18,22. este alt dumnezeu afară de Mine;

Eu dau*1 Sam. 2:6.2 Împ. 5:7.Iov 5:18.Ps. 68:20.Osea 6:1. viață și Eu omor,

Eu rănesc și Eu tămăduiesc,

Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

40 Căci Îmi*Gen. 14:22.Exod 6:8.Num. 14:30. ridic mâna spre cer

Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

41 Atât este de adevărat că, atunci când voi*Is. 27:1;34:5;66:16.Ezec. 21:9,10,14,20. ascuți fulgerul sabiei Mele

Și voi pune mâna să fac judecată,

Mă voi răzbuna*Is. 1:24.Naum 1:2. împotriva potrivnicilor Mei

Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

42 Sabia Mea le va înghiți carnea

Și-Mi voi îmbăta*Ier. 46:10. săgețile de sânge,

De sângele celor uciși și prinși,

Din capetele fruntașilor*Iov 13:24.Ier. 30:14.Plâng. 2:5. vrăjmașului.»’

43 Neamuri, cântați*Rom. 15:10. laudele poporului Lui!

Căci Domnul răzbună*Apoc. 6:10;19:2. sângele robilor Săi,

El Se răzbună*Vers. 41. împotriva potrivnicilor Săi

Și face ispășire pentru*Ps. 85:1. țara Lui, pentru poporul Lui."

44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneți-vă*Cap. 6:6;11:18.Ezec. 40:4. la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața*Cap. 30:19.Lev. 18:5.Prov. 3:2,22;4:22.Rom. 10:5. voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul."

48 În aceeași zi, Domnul*Num. 27:12,13. a vorbit lui Moise și a zis: 49 „Suie-te pe muntele*Num. 33:47,48. Cap. 34:1. acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron*Num. 20:25,28;33:38., fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că ați*Num. 20:11-13;27:14. păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați*Lev. 10:3. sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Tu vei*Num. 27:12. Cap. 34:4. vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel."