1 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 2 Tu, pois, ó filho do homem, porventura julgarás, julgarás a cidade sanguinária? Faze-lhe conhecer, pois, todas as suas abominações. 3 E dize: Assim diz o Senhor Deus: Ai da cidade que derrama o sangue no meio de si para que venha o seu tempo! Que faz ídolos contra si mesma, para se contaminar! 4 Pelo teu sangue que derramaste te fizeste culpada, e pelos teus ídolos que fabricaste te contaminaste, e fizeste aproximarem-se os teus dias, e tem chegado o fim dos teus anos; por isso eu te fiz o opróbrio das nações e o escárnio de todas as terras. 5 As que estão perto de ti e as que estão longe escarnecerão de ti, infamada, cheia de inquietação. 6 Eis que os príncipes de Israel, cada um conforme o seu poder, estavam em ti para derramarem sangue. 7 Ao pai e à mãe desprezaram em ti; para com o estrangeiro usaram de opressão no meio de ti; ao órfão e à viúva oprimiram em ti. 8 As minhas coisas santas desprezaste, e os meus sábados profanaste. 9 Homens caluniadores se acharam em ti, para derramarem sangue; e em ti sobre os montes comeram; perversidade cometeram no meio de ti. 10 A vergonha do pai descobriram em ti; a que estava imunda, na sua separação, humilharam no meio de ti. 11 Um cometeu abominação com a mulher do seu próximo, outro contaminou abominavelmente a sua nora, e outro humilhou no meio de ti a sua irmã, filha de seu pai. 12 Presentes receberam no meio de ti para derramarem sangue; usura e juros ilícitos tomaste, e usaste de avareza com o teu próximo, oprimindo-o; mas de mim te esqueceste, diz o Senhor Deus. 13 E eis que bati as mãos contra a avareza que cometeste, e por causa do sangue que houve no meio de ti. 14 Porventura estará firme o teu coração? Porventura estarão fortes as tuas mãos, nos dias em que eu tratarei contigo? Eu, o Senhor, o disse, e o farei. 15 E espalhar-te-ei entre as nações, e dispersar-te-ei pelas terras, e porei termo à tua imundícia. 16 E tu serás profanada em ti mesma aos olhos dos gentios, e saberás que eu sou o Senhor.

17 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 18 Filho do homem, a casa de Israel se tornou para mim em escórias; todos eles são bronze, e estanho, e ferro, e chumbo no meio do forno; em escórias de prata se tornaram. 19 Portanto assim diz o Senhor Deus: Pois que todos vós vos tornastes em escórias, por isso eis que eu vos ajuntarei no meio de Jerusalém. 20 Como se ajuntam a prata, e o bronze, e o ferro, e o chumbo, e o estanho, no meio do forno, para assoprar o fogo sobre eles, a fim de se fundirem, assim vos ajuntarei na minha ira e no meu furor, e ali vos deixarei e fundirei. 21 E congregar-vos-ei, e assoprarei sobre vós o fogo do meu furor; e sereis fundidos no meio dela. 22 Como se funde a prata no meio do forno, assim sereis fundidos no meio dela; e sabereis que eu, o Senhor, derramei o meu furor sobre vós.

23 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 24 Filho do homem, dize-lhe: Tu és uma terra que não está purificada; e que não tem chuva no dia da indignação. 25 Conspiração dos seus profetas há no meio dela, como um leão que ruge, que arrebata a presa; eles devoram as almas; tomam tesouros e coisas preciosas, multiplicam as suas viúvas no meio dela. 26 Os seus sacerdotes violentam a minha lei, e profanam as minhas coisas santas; não fazem diferença entre o santo e o profano, nem discernem o impuro do puro; e de meus sábados escondem os seus olhos, e assim sou profanado no meio deles. 27 Os seus príncipes no meio dela são como lobos que arrebatam a presa, para derramarem sangue, para destruírem as almas, para seguirem a avareza. 28 E os seus profetas têm feito para eles cobertura com argamassa não temperada, profetizando vaidade, adivinhando-lhes mentira, dizendo: Assim diz o Senhor Deus; sem que o Senhor tivesse falado. 29 Ao povo da terra oprimem gravemente, e andam roubando, e fazendo violência ao pobre e necessitado, e ao estrangeiro oprimem sem razão. 30 E busquei dentre eles um homem que estivesse tapando o muro, e estivesse na brecha perante mim por esta terra, para que eu não a destruísse; porém a ninguém achei. 31 Por isso eu derramei sobre eles a minha indignação; com o fogo do meu furor os consumi; fiz que o seu caminho recaísse sobre a sua cabeça, diz o Senhor Deus.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Și tu, fiul omului, vrei*Cap. 20:4;23:36. să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă*Cap. 24:6,9.Naum 3:1. de sânge? Pune-i înainte toate urâciunile ei! 3 Spune: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Cetate care verși sânge în mijlocul tău, ca să-ți vină ziua, și care-ți faci idoli ca să te spurci! 4 Te-ai făcut vinovată din pricina sângelui pe care l-ai vărsat*2 Împ. 21:16. și te-ai spurcat prin idolii pe care i-ai făcut. Ți-ai apropiat astfel zilele și ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea*Deut. 28:37.1 Împ. 9:7. Cap. 5:14.Dan. 9:16. te fac de ocară printre neamuri și de batjocură printre toate țările. 5 Cei de aproape și cei de departe își vor bate joc de tine, căci ești vestită ca spurcată și plină de tulburări! 6 Iată că, în tine, toți voievozii*Is. 1:23.Mica 3:1-3.Ţef. 3:3. lui Israel își întrebuințează puterea ca să verse sânge. 7 În tine, tatăl și mama sunt*Deut. 27:16. disprețuiți, străinul*Exod 22:21,22. este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți. 8 Tu Îmi nesocotești*Vers. 26. locașurile Mele cele sfinte, Îmi spurci*Lev. 19:30. Cap. 23:38. Sabatele. 9 În tine sunt bârfitori*Exod 23:1.Lev. 19:16., ca să verse sânge; în tine*Cap. 18:6,11. se mănâncă jertfe idolești pe munți; în mijlocul tău se fac desfrânări. 10 În mijlocul tău se descoperă*Lev. 18:7,8;20:11.1 Cor. 5:1. goliciunea tatălui; în mijlocul tău este silită femeia în timpul*Lev. 18:19;20:18. Cap. 18:6. necurăției ei! 11 În mijlocul tău fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge*Lev. 18:20;20:10.Deut. 22:22.Ier. 5:8. Cap. 18:11. cu noră-sa, fiecare necinstește*Lev. 18:15;20:12;18:9;20:17. pe soră-sa, fiica tatălui său. 12 În tine se iau*Exod 23:8.Deut. 16:19;27:25. daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă*Exod 22:25.Lev. 25:36.Deut. 23:19. Cap. 18:13. și camătă, jefuiești cu sila pe aproapele tău și pe Mine Mă*Deut. 32:18.Ier. 3:21. Cap. 23:35. uiți», zice Domnul Dumnezeu. 13 «De aceea, iată că bat din mâini*Cap. 21:17. din pricina lăcomiei pe care ai avut-o și din pricina sângelui vărsat în mijlocul tău. 14 Îți va suferi inima*Cap. 21:7. și îți vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul*Cap. 17:24., am vorbit și voi și lucra. 15 Te voi risipi*Deut. 4:27;28:25,64. Cap. 12:14,15. printre neamuri, te voi răspândi în felurite țări și îți voi nimici*Cap. 23:27,48. cu desăvârșire necurăția din mijlocul tău. 16 Vei fi spurcată astfel de tine însăți înaintea neamurilor și vei ști*Ps. 9:16. Cap. 6:7. că Eu sunt Domnul.»’" 17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18 „Fiul omului, casa lui Israel a ajuns*Is. 1:22.Ier. 6:28.Ps. 119:119. pentru Mine ca niște zgură; toți sunt aramă, cositor, fier, plumb în cuptorul de topit; au ajuns niște zgură de argint. 19 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că toți ați ajuns niște zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. 20 Cum se strâng argintul, arama, fierul, plumbul și cositorul în cuptorul de topit și se suflă în foc ca să se topească, așa vă voi strânge și Eu în mânia și urgia Mea; vă voi pune acolo și vă voi topi. 21 Da, vă voi strânge și voi sufla*Cap. 21:31. peste voi cu focul mâniei Mele și vă veți topi în el. 22 Cum se topește argintul în topitoare, așa veți fi topiți voi în mijlocul lui. Și veți ști că Eu, Domnul, Mi-am vărsat*Cap. 20:8,33. Vers. 31. mânia peste voi.’" 23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: ‘Ești o țară necurățită și neudată de ploaie în ziua mâniei.’ 25 Mai-marii lui uneltesc*Osea 6:9. în mijlocul lui ca să înghită*Mat. 23:14. sufletele, ca un leu care răcnește și își sfâșie prada; pun mâna*Mica 3:11.Ţef. 3:3,4. pe bogății și lucruri scumpe și măresc numărul văduvelor în mijlocul lui. 26 Preoții*Mal. 2:8. lui calcă Legea Mea și Îmi pângăresc*Lev. 22:2.1 Sam. 2:29. lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire*Lev. 10:10.Ier. 15:19. Cap. 44:23. între ce este sfânt și ce nu este sfânt, nici nu învață pe oameni să facă deosebire între ce este necurat și ce este curat, își întorc ochii de la Sabatele Mele și sunt pângărit în mijlocul lor. 27 Căpeteniile*Is. 1:23. Vers. 6.Mica 3:2,3,9-11.Ţef. 3:3. lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi care își sfâșie prada; varsă sânge, pierd sufletele numai ca să-și potolească lăcomia de bani. 28 Prorocii*Cap. 13:10. lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii*Cap. 13:6,7;21:29. înșelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ Și Domnul nu le-a vorbit! 29 Poporul*Ier. 5:26-28. Cap. 18:12. din țară se dedă la silnicie, fură, asuprește*Exod 22:21;23:9.Lev. 19:33. Vers. 7. pe cel nenorocit și pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăți! 30 Caut*Ier. 5:1. printre ei un om care să înalțe*Cap. 13:5. un zid și să stea în mijlocul spărturii*Ps. 106:23. înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul! 31 Îmi voi vărsa urgia*Vers. 22. peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele și le voi întoarce faptele*Cap. 9:10;11:21;16:43. asupra capului lor", zice Domnul Dumnezeu.