1 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 2 Filho do homem, fala aos filhos do teu povo, e dize-lhes: Quando eu fizer vir a espada sobre a terra, e o povo da terra tomar um homem dos seus termos, e o constituir por seu atalaia; 3 E, vendo ele que a espada vem sobre a terra, tocar a trombeta e avisar o povo; 4 Se aquele que ouvir o som da trombeta, não se der por avisado, e vier a espada, e o alcançar, o seu sangue será sobre a sua cabeça. 5 Ele ouviu o som da trombeta, e não se deu por avisado, o seu sangue será sobre ele; mas o que se dá por avisado salvará a sua vida. 6 Mas, se quando o atalaia vir que vem a espada, e não tocar a trombeta, e não for avisado o povo, e a espada vier, e levar uma vida dentre eles, este tal foi levado na sua iniquidade, porém o seu sangue requererei da mão do atalaia. 7 A ti, pois, ó filho do homem, te constituí por atalaia sobre a casa de Israel; tu, pois, ouvirás a palavra da minha boca, e lha anunciarás da minha parte. 8 Se eu disser ao ímpio: Ó ímpio, certamente morrerás; e tu não falares, para dissuadir ao ímpio do seu caminho, morrerá esse ímpio na sua iniquidade, porém o seu sangue eu o requererei da tua mão. 9 Mas, se advertires o ímpio do seu caminho, para que dele se converta, e ele não se converter do seu caminho, ele morrerá na sua iniquidade; mas tu livraste a tua alma. 10 Tu, pois, filho do homem, dize à casa de Israel: Assim falais vós, dizendo: Visto que as nossas transgressões e os nossos pecados estão sobre nós, e nós desfalecemos neles, como viveremos então? 11 Dize-lhes: Vivo eu, diz o Senhor Deus, que não tenho prazer na morte do ímpio, mas em que o ímpio se converta do seu caminho, e viva. Convertei-vos, convertei-vos dos vossos maus caminhos; pois, por que razão morrereis, ó casa de Israel? 12 Tu, pois, filho do homem, dize aos filhos do teu povo: A justiça do justo não o livrará no dia da sua transgressão; e, quanto à impiedade do ímpio, não cairá por ela, no dia em que se converter da sua impiedade; nem o justo poderá viver pela sua justiça no dia em que pecar. 13 Quando eu disser ao justo que certamente viverá, e ele, confiando na sua justiça, praticar a iniquidade, não virão à memória todas as suas justiças, mas na sua iniquidade, que pratica, ele morrerá. 14 Quando eu também disser ao ímpio: Certamente morrerás; se ele se converter do seu pecado, e praticar juízo e justiça, 15 Restituindo esse ímpio o penhor, indenizando o que furtou, andando nos estatutos da vida, e não praticando iniquidade, certamente viverá, não morrerá. 16 De todos os seus pecados que cometeu não se terá memória contra ele; juízo e justiça fez, certamente viverá. 17 Todavia os filhos do teu povo dizem: Não é justo o caminho do Senhor; mas o próprio caminho deles é que não é justo. 18 Desviando-se o justo da sua justiça, e praticando iniquidade, morrerá nela. 19 E, convertendo-se o ímpio da sua impiedade, e praticando juízo e justiça, ele viverá por eles. 20 Todavia, vós dizeis: Não é justo o caminho do Senhor; julgar-vos-ei a cada um conforme os seus caminhos, ó casa de Israel.

21 E sucedeu que, no ano duodécimo do nosso cativeiro, no décimo mês, aos cinco do mês, veio a mim um que tinha escapado de Jerusalém, dizendo: A cidade está ferida. 22 Ora, a mão do Senhor estivera sobre mim pela tarde, antes que viesse o que tinha escapado; e ele abrira a minha boca antes que esse homem viesse ter comigo pela manhã; e abriu-se a minha boca, e não fiquei mais calado. 23 Então veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 24 Filho do homem, os moradores destes lugares desertos da terra de Israel falam, dizendo: Abraão era um só, e possuiu esta terra; mas nós somos muitos, esta terra nos foi dada em possessão. 25 Dize-lhes portanto: Assim diz o Senhor Deus: Comeis a carne com o sangue, e levantais os vossos olhos para os vossos ídolos, e derramais o sangue! Porventura possuireis a terra? 26 Vós vos estribais sobre a vossa espada, cometeis abominação, e cada um contamina a mulher do seu próximo! E possuireis a terra? 27 Assim lhes dirás: Assim disse o Senhor Deus: Vivo eu, que os que estiverem em lugares desertos, cairão à espada, e o que estiver em campo aberto o entregarei às feras, para que o devorem, e os que estiverem em lugares fortes e em cavernas morrerão de peste. 28 E tornarei a terra em desolação e espanto e cessará a soberba do seu poder; e os montes de Israel ficarão tão desolados que ninguém passará por eles. 29 Então saberão que eu sou o Senhor, quando eu tornar a terra em desolação e espanto, por causa de todas as abominações que cometeram. 30 Quanto a ti, ó filho do homem, os filhos do teu povo falam de ti junto às paredes e nas portas das casas; e fala um com o outro, cada um a seu irmão, dizendo: Vinde, peço-vos, e ouvi qual seja a palavra que procede do Senhor. 31 E eles vêm a ti, como o povo costumava vir, e se assentam diante de ti, como meu povo, e ouvem as tuas palavras, mas não as põem por obra; pois lisonjeiam com a sua boca, mas o seu coração segue a sua avareza. 32 E eis que tu és para eles como uma canção de amores, de quem tem voz suave, e que bem tange; porque ouvem as tuas palavras, mas não as põem por obra. 33 Mas, quando vier isto (eis que está para vir), então saberão que houve no meio deles um profeta.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, vorbește copiilor*Cap. 3:11. poporului tău și spune-le: ‘Când*Cap. 14:17. voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer*2 Sam. 18:24,25.2 Împ. 9:17. Vers. 7.Osea 9:8., 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului 4 și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele*Cap. 18:13. lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii*Vers. 8. lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7 Acum, fiul omului*Cap. 3:17., te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. 8 Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. 10 Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceți: «Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim*Cap. 24:23. – cum*Is. 49:14. Cap. 37:11. am putea să trăim?»’ 11 Spune-le: ‘«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu doresc*2 Sam. 14:14. Cap. 18:23,32.2 Pet. 3:9. moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce*Cap. 18:31. vreți să muriți, voi, casa lui Israel?»’ 12 Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea*Cap. 3:20;18:24,26,27. celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea*2 Cron. 7:14. lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ 13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede*Cap. 3:20;18:24. în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 14 Dimpotrivă, când*Cap. 3:18,19;18:27. zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, 15 dacă dă înapoi*Cap. 18:7. zălogul, întoarce*Exod 22:2,4.Lev. 6:2,4,5.Num. 5:6,7.Luca 19:8. ce a răpit, urmează învățăturile*Lev. 18:5. Cap. 20:11,13,21. care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri. 16 Toate*Cap. 18:22. păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! 17 Copiii*Vers. 20. Cap. 18:25,29. poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! 18 Dacă*Cap. 18:26,27. cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. 19 Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20 Fiindcă ziceți: ‘Calea*Vers. 17. Cap. 18:25,29. Domnului nu este dreaptă!’, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!" 21 În al doisprezecelea an*Cap. 1:2., în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om*Cap. 24:26. care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea*2 Împ. 25:4. a fost luată!" 22 Dar mâna*Cap. 1:3. Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese*Cap. 24:27. gura până a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23 Atunci, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24 „Fiul omului, cei ce*Cap. 34:2. locuiesc în dărâmăturile*Vers. 27. Cap. 36:4. acelea în țara lui Israel zic: ‘Avraam*Is. 51:2.Fapte 7:5. era singur, și tot a moștenit țara; dar noi*Mica 3:11.Mat. 3:9.Ioan 8:39. suntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpânire!’ 25 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncați*Gen. 9:4.Lev. 3:17;7:26;17:10;19:26.Deut. 12:16. carne cu sânge, vă ridicați*Cap. 18:6. ochii spre idolii voștri și vărsați*Cap. 22:6,9. sânge. Și voi să stăpâniți țara? 26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește*Cap. 18:6;22:11. pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?»’ 27 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pe viața Mea că cei ce*Vers. 24. locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor*Cap. 39:4., iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri*Jud. 6:2.1 Sam. 13:6. vor muri de ciumă. 28 Voi preface*Ier. 44:2,6,22. Cap. 36:34,35. țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria*Cap. 7:24;24:21;30:6,7. tăriei ei se va sfârși, munții*Cap. 6:2,3,6. lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei. 29 Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.»’ 30 Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic*Is. 29:13. unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniți dar și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!’ 31 Și vin*Cap. 14:1;20:1. cu grămada la tine, stau*Cap. 8:1. înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura*Ps. 78:36,37.Is. 29:13. vorbesc dulce de tot, dar cu inima*Mat. 13:22. umblă tot după poftele lor. 32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. 33 Când*1 Sam. 3:20. se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști*Cap. 2:5. că era un proroc în mijlocul lor."