1 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo: 2 Filho do homem, profetiza contra os pastores de Israel; profetiza, e dize aos pastores: Assim diz o Senhor Deus: Ai dos pastores de Israel que se apascentam a si mesmos! Não devem os pastores apascentar as ovelhas? 3 Comeis a gordura, e vos vestis da lã; matais o cevado; mas não apascentais as ovelhas. 4 As fracas não fortalecestes, e a doente não curastes, e a quebrada não ligastes, e a desgarrada não tornastes a trazer, e a perdida não buscastes; mas dominais sobre elas com rigor e dureza. 5 Assim se espalharam, por não haver pastor, e tornaram-se pasto para todas as feras do campo, porquanto se espalharam. 6 As minhas ovelhas andaram desgarradas por todos os montes, e por todo o alto outeiro; sim, as minhas ovelhas andaram espalhadas por toda a face da terra, sem haver quem perguntasse por elas, nem quem as buscasse. 7 Portanto, ó pastores, ouvi a palavra do Senhor: 8 Vivo eu, diz o Senhor Deus, que, porquanto as minhas ovelhas foram entregues à rapina, e as minhas ovelhas vieram a servir de pasto a todas as feras do campo, por falta de pastor, e os meus pastores não procuraram as minhas ovelhas; e os pastores apascentaram a si mesmos, e não apascentaram as minhas ovelhas; 9 Portanto, ó pastores, ouvi a palavra do Senhor: 10 Assim diz o Senhor Deus: Eis que eu estou contra os pastores; das suas mãos demandarei as minhas ovelhas, e eles deixarão de apascentar as ovelhas; os pastores não se apascentarão mais a si mesmos; e livrarei as minhas ovelhas da sua boca, e não lhes servirão mais de pasto.

11 Porque assim diz o Senhor Deus: Eis que eu, eu mesmo, procurarei pelas minhas ovelhas, e as buscarei. 12 Como o pastor busca o seu rebanho, no dia em que está no meio das suas ovelhas dispersas, assim buscarei as minhas ovelhas; e livrá-las-ei de todos os lugares por onde andam espalhadas, no dia nublado e de escuridão. 13 E tirá-las-ei dos povos, e as congregarei dos países, e as trarei à sua própria terra, e as apascentarei nos montes de Israel, junto aos rios, e em todas as habitações da terra. 14 Em bons pastos as apascentarei, e nos altos montes de Israel será o seu aprisco; ali se deitarão num bom redil, e pastarão em pastos gordos nos montes de Israel. 15 Eu mesmo apascentarei as minhas ovelhas, e eu as farei repousar, diz o Senhor Deus. 16 A perdida buscarei, e a desgarrada tornarei a trazer, e a quebrada ligarei, e a enferma fortalecerei; mas a gorda e a forte destruirei; apascentá-las-ei com juízo. 17 E quanto a vós, ó ovelhas minhas, assim diz o Senhor Deus: Eis que eu julgarei entre ovelhas e ovelhas, entre carneiros e bodes. 18 Acaso não vos basta pastar os bons pastos, senão que pisais o resto de vossos pastos aos vossos pés? E não vos basta beber as águas claras, senão que sujais o resto com os vossos pés? 19 E quanto às minhas ovelhas elas pastarão o que haveis pisado com os vossos pés, e beberão o que haveis sujado com os vossos pés. 20 Por isso o Senhor Deus assim lhes diz: Eis que eu, eu mesmo, julgarei entre a ovelha gorda e a ovelha magra. 21 Porquanto com o lado e com o ombro dais empurrões, e com os vossos chifres escorneais todas as fracas, até que as espalhais para fora. 22 Portanto livrarei as minhas ovelhas, para que não sirvam mais de rapina, e julgarei entre ovelhas e ovelhas. 23 E suscitarei sobre elas um só pastor, e ele as apascentará; o meu servo Davi é que as apascentará; ele lhes servirá de pastor. 24 E eu, o Senhor, lhes serei por Deus, e o meu servo Davi será príncipe no meio delas; eu, o Senhor, o disse. 25 E farei com elas uma aliança de paz, e acabarei com as feras da terra, e habitarão em segurança no deserto, e dormirão nos bosques. 26 E delas e dos lugares ao redor do meu outeiro, farei uma bênção; e farei descer a chuva a seu tempo; chuvas de bênção serão. 27 E as árvores do campo darão o seu fruto, e a terra dará a sua novidade, e estarão seguras na sua terra; e saberão que eu sou o Senhor, quando eu quebrar as ataduras do seu jugo e as livrar da mão dos que se serviam delas. 28 E não servirão mais de rapina aos gentios, as feras da terra nunca mais as devorarão; e habitarão seguramente, e ninguém haverá que as espante. 29 E lhes levantarei uma plantação de renome, e nunca mais serão consumidas pela fome na terra, nem mais levarão sobre si o opróbrio dos gentios. 30 Saberão, porém, que eu, o Senhor seu Deus, estou com elas, e que elas são o meu povo, a casa de Israel, diz o Senhor Deus. 31 Vós, pois, ó ovelhas minhas, ovelhas do meu pasto; homens sois; porém eu sou o vosso Deus, diz o Senhor Deus.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, prorocește împotriva păstorilor*Cap. 33:24. sufletești ai lui Israel! Prorocește și spune-le lor, păstorilor: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vai*Ier. 23:1.Zah. 11:17. de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma? 3 Voi mâncați*Is. 56:11.Zah. 11:16. grăsimea, vă îmbrăcați cu lâna, tăiați*Cap. 33:25,26.Mica 3:1-3.Zah. 11:5. ce e gras, dar nu pașteți oile. 4 Nu întăriți pe cele slabe*Vers. 16.Zah. 11:16., nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați*Luca 15:4. pe cea pierdută, ci le stăpâniți*1 Pet. 5:3. cu asuprire și cu asprime! 5 Astfel, ele*Cap. 33:21,28. s-au risipit*1 Împ. 22:17.Mat. 9:36., pentru că n-aveau păstor; au ajuns*Is. 56:9.Ier. 12:9. Vers. 8. prada tuturor fiarelor câmpului și s-au risipit. 6 Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată fața țării și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută!» 7 De aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului: 8 «Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «pentru că oile Mele au ajuns de jaf și sunt*Vers. 5,6. prada tuturor fiarelor câmpului din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se pășteau*Vers. 2,10. numai pe ei înșiși, și nu pășteau oile Mele, 9 de aceea, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului! 10 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‹Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi*Cap. 3:18.Evr. 13:17. lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile și nu se vor mai paște*Vers. 2,8. nici pe ei înșiși; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană!›» 11 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta! 12 Cum își cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăștiate, așa Îmi voi cerceta Eu oile și le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori*Cap. 30:3.Ioel 2:2. și negură. 13 Le voi*Is. 65:9,10.Ier. 23:3. Cap. 28:25;36:24; 37:21,22. scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite țări și le voi aduce înapoi în țara lor; le voi paște pe munții lui Israel, de-a lungul râurilor și în toate locurile locuite ale țării. 14 Le voi*Ps. 23:2. paște pe o pășune bună și stâna lor va fi pe munții cei înalți ai lui Israel; acolo*Ier. 33:12. se vor odihni într-un staul plăcut și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. 15 Eu Însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă», zice Domnul Dumnezeu. 16 «Voi*Vers. 4.Is. 40:11.Mica 4:6.Mat. 18:11.Marcu 2:17.Luca 5:32. căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase*Is. 10:16.Amos 4:1. și pline de vlagă: vreau să le pasc*Ier. 10:24. cum se cade.» 17 Și voi, oile Mele, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, voi*Cap. 20:37,38. Vers. 20,22.Zah. 10:3.Mat. 25:32,33. judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18 Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunii voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? 19 Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!» 20 De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată că voi*Vers. 17. judeca între oaia grasă și oaia slabă. 21 Pentru că ați izbit cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele voastre toate oile slabe până le-ați izgonit, 22 voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie de jaf, și voi judeca între oaie*Vers. 17. și oaie. 23 Voi pune peste ele un singur păstor*Is. 40:11.Ier. 23:4,5.Ioan 10:11.Evr. 13:20.1 Pet. 2:25;5:4., care le va paște, și anume pe Robul*Ier. 30:9. Cap. 37:24,25.Osea 3:5. Meu David; El le va paște, El va fi păstorul lor. 24 Eu*Exod 29:45. Vers. 30. Cap. 37:27., Domnul, voi fi Dumnezeul lor, și Robul Meu David va fi voievod*Cap. 37:22.Luca 1:32,33. în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit! 25 Voi încheia*Cap. 37:26. cu ele un legământ de pace și voi*Lev. 26:5.Is. 11:6-9;35:9.Osea 2:18. îndepărta din țară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în liniște*Ier. 23:6. Vers. 28. în pustie și vor putea dormi în mijlocul pădurilor. 26 Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului*Is. 56:7. Cap. 20:40. Meu, o pricină de binecuvântare*Gen. 12:2.Is. 19:24.Zah. 8:13.; le voi trimite*Lev. 26:4. ploaie la vreme, și aceasta va fi o ploaie*Ps. 68:9.Mal. 3:10. binecuvântată! 27 Pomul*Lev. 26:4.Ps. 85:12.Is. 4:2. de pe câmp își va da rodul și pământul își va da roadele. Ele vor fi liniștite în țara lor și vor ști că Eu sunt Domnul când voi*Lev. 26:13.Ier. 2:20. rupe legăturile jugului lor și când le voi izbăvi din mâna celor ce*Ier. 25:14. le asupresc. 28 Nu vor*Vers. 8. Cap. 36:4. mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din țară, ci vor*Ier. 30:10;46:27. Vers. 25. locui în liniște și nu le va mai tulbura nimeni. 29 Le voi pune un răsad*Is. 11:1.Ier. 23:5. căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în țară și nu vor mai purta*Cap. 36:3,6,15. ocara neamurilor. 30 Și vor ști astfel că Eu*Vers. 24. Cap. 37:27., Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele și că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel», zice Domnul Dumnezeu.’ 31 Voi sunteți oile*Ps. 100:3.Ioan 10:11. Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru", zice Domnul Dumnezeu.