1 E quando o Senhor entendeu que os fariseus tinham ouvido que Jesus fazia e batizava mais discípulos do que João 2 (Ainda que Jesus mesmo não batizava, mas os seus discípulos), 3 Deixou a Judeia, e foi outra vez para a Galileia. 4 E era-lhe necessário passar por Samaria.

5 Foi, pois, a uma cidade de Samaria, chamada Sicar, junto da herdade que Jacó tinha dado a seu filho José. 6 E estava ali a fonte de Jacó. Jesus, pois, cansado do caminho, assentou-se assim junto da fonte. Era isto quase à hora sexta.

7 Veio uma mulher de Samaria tirar água. Disse-lhe Jesus: Dá-me de beber.

8 Porque os seus discípulos tinham ido à cidade comprar comida. 9 Disse-lhe, pois, a mulher samaritana: Como, sendo tu judeu, me pedes de beber a mim, que sou mulher samaritana? (porque os judeus não se comunicam com os samaritanos).

10 Jesus respondeu, e disse-lhe: Se tu conheceras o dom de Deus, e quem é o que te diz: Dá-me de beber, tu lhe pedirias, e ele te daria água viva.

11 Disse-lhe a mulher: Senhor, tu não tens com que a tirar, e o poço é fundo; onde, pois, tens a água viva?

12 És tu maior do que o nosso pai Jacó, que nos deu o poço, bebendo ele próprio dele, e os seus filhos, e o seu gado?

13 Jesus respondeu, e disse-lhe: Qualquer que beber desta água tornará a ter sede;

14 Mas aquele que beber da água que eu lhe der nunca terá sede, porque a água que eu lhe der se fará nele uma fonte de água que salte para a vida eterna.

15 Disse-lhe a mulher: Senhor, dá-me dessa água, para que não mais tenha sede, e não venha aqui tirá-la.

16 Disse-lhe Jesus: Vai, chama o teu marido, e vem cá.

17 A mulher respondeu, e disse: Não tenho marido. Disse-lhe Jesus: Disseste bem: Não tenho marido;

18 Porque tiveste cinco maridos, e o que agora tens não é teu marido; isto disseste com verdade.

19 Disse-lhe a mulher: Senhor, vejo que és profeta.

20 Nossos pais adoraram neste monte, e vós dizeis que é em Jerusalém o lugar onde se deve adorar.

21 Disse-lhe Jesus: Mulher, crê-me que a hora vem, em que nem neste monte nem em Jerusalém adorareis o Pai.

22 Vós adorais o que não sabeis; nós adoramos o que sabemos porque a salvação vem dos judeus. 23 Mas a hora vem, e agora é, em que os verdadeiros adoradores adorarão o Pai em espírito e em verdade; porque o Pai procura a tais que assim o adorem. 24 Deus é Espírito, e importa que os que o adoram o adorem em espírito e em verdade.

25 A mulher disse-lhe: Eu sei que o Messias (que se chama o Cristo) vem; quando ele vier, nos anunciará tudo.

26 Jesus disse-lhe: Eu o sou, eu que falo contigo.

27 E nisto vieram os seus discípulos, e maravilharam-se de que estivesse falando com uma mulher; todavia nenhum lhe disse: Que perguntas? Ou: Por que falas com ela? 28 Deixou, pois, a mulher o seu cântaro, e foi à cidade, e disse àqueles homens:

29 Vinde, vede um homem que me disse tudo quanto tenho feito. Porventura não é este o Cristo?

30 Saíram, pois, da cidade, e foram ter com ele.

31 E entretanto os seus discípulos lhe rogaram, dizendo: Rabi, come.

32 Ele, porém, lhes disse: Uma comida tenho para comer, que vós não conheceis.

33 Então os discípulos diziam uns aos outros: Trouxe-lhe, porventura, alguém algo de comer?

34 Jesus disse-lhes: A minha comida é fazer a vontade daquele que me enviou, e realizar a sua obra.

35 Não dizeis vós que ainda há quatro meses até que venha a ceifa? Eis que eu vos digo: Levantai os vossos olhos, e vede as terras, que já estão brancas para a ceifa. 36 E o que ceifa recebe galardão, e ajunta fruto para a vida eterna; para que, assim o que semeia como o que ceifa, ambos se regozijem. 37 Porque nisto é verdadeiro o ditado, que um é o que semeia, e outro o que ceifa. 38 Eu vos enviei a ceifar onde vós não trabalhastes; outros trabalharam, e vós entrastes no seu trabalho.

39 E muitos dos samaritanos daquela cidade creram nele, pela palavra da mulher, que testificou: Disse-me tudo quanto tenho feito. 40 Indo, pois, ter com ele os samaritanos, rogaram-lhe que ficasse com eles; e ficou ali dois dias. 41 E muitos mais creram nele, por causa da sua palavra. 42 E diziam à mulher: Já não é pelo teu dito que nós cremos; porque nós mesmos o temos ouvido, e sabemos que este é verdadeiramente o Cristo, o Salvador do mundo.

43 E dois dias depois partiu dali, e foi para a Galileia. 44 Porque Jesus mesmo testificou que um profeta não tem honra na sua própria pátria. 45 Chegando, pois, à Galileia, os galileus o receberam, vistas todas as coisas que fizera em Jerusalém, no dia da festa; porque também eles tinham ido à festa.

46 Segunda vez foi Jesus a Caná da Galileia, onde da água fizera vinho. E havia ali um oficial do rei, cujo filho estava enfermo em Cafarnaum. 47 Ouvindo este que Jesus vinha da Judeia para a Galileia, foi ter com ele, e rogou-lhe que descesse, e curasse o seu filho, porque já estava à morte. 48 Então Jesus lhe disse: Se não virdes sinais e milagres, não crereis.

49 Disse-lhe o oficial: Senhor, desce, antes que meu filho morra.

50 Disse-lhe Jesus: Vai, o teu filho vive. E o homem creu na palavra que Jesus lhe disse, e partiu.

51 E descendo ele logo, saíram-lhe ao encontro os seus servos, e lhe anunciaram, dizendo: O teu filho vive. 52 Perguntou-lhes, pois, a que hora se achara melhor. E disseram-lhe: Ontem às sete horas a febre o deixou.

53 Entendeu, pois, o pai que era aquela hora a mesma em que Jesus lhe disse: O teu filho vive; e creu ele, e toda a sua casa.

54 Jesus, novamente, fez este segundo milagre, quando ia da Judeia para a Galileia.

1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează*Cap. 3:22,26. mai mulți ucenici decât Ioan. 2 Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe*Gen. 33:19;48:22.Ios. 24:32. care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau", i-a zis Isus. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" Iudeii*2 Împ. 17:24.Luca 9:52,53.Fapte 10:28., în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă*Is. 12:3;44:3.Ier. 2:13.Zah. 13:1;14:8.vie."11 „Doamne", I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?" 13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.14 Dar oricui*Cap. 6:35,58.va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se*Cap. 7:38.va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică."15 „Doamne", I-a zis*Cap. 6:34;17:2,3.Rom. 6:23.1 Ioan 5:20. femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot." 16 „Du-te", i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici."17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat." Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul."19 „Doamne", I-a zis femeia, „văd*Luca 7:16;24:19. Cap. 6:14;7:40. că ești proroc. 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta*Jud. 9:7.; și voi ziceți că în Ierusalim*Deut. 12:5,11.1 Împ. 9:3.2 Cron. 7:12. este locul unde trebuie să se închine oamenii." 21 „Femeie", i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când*Mal. 1:11.1 Tim. 2:8.nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.22 Voi vă închinați la ce*2 Împ. 17:29.nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci*Is. 2:3.Luca 24:47.Rom. 9:4,5.mântuirea vine de la iudei.23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh*Filip. 3:3.și*Cap. 1:17.în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.24 Dumnezeu*2 Cor. 3:17.este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr."25 „Știu", I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne*Vers. 29. spună toate lucrurile." 26 Isus i-a zis: „Eu*Mat. 26:63,64.Marcu 14:61,62. Cap. 9:37., cel care vorbesc cu tine, sunt Acela."

27 Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?" sau „Despre ce vorbești cu ea?" 28 Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29 „Veniți de vedeți un om care mi-a spus*Vers. 25. tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?" 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!" 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți."33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?" 34 Isus le-a zis: „Mâncarea*Iov 23:12. Cap. 6:38;17:4; 19:30.Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care*Mat. 9:37.Luca 10:2.sunt albe acum, gata pentru seceriș.36 Cine*Dan. 12:3.seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor."39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina*Vers. 29. mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut." 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine*Cap. 17:8.1 Ioan 4:14. și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii."

43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44 Căci*Mat. 13:57.Marcu 6:1.Luca 4:24. El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria*Cap. 2:23;3:2. sa. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci*Deut. 16:16. fuseseră și ei la praznic. 46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde*Cap. 2:1,11. prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă*1 Cor. 1:22.nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!"49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu." 50 „Du-te", i-a zis Isus, „fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile." 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește." Și a crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.