1 O pecado de Judá está escrito com um ponteiro de ferro, com ponta de diamante, gravado na tábua do seu coração e nas pontas dos vossos altares; 2 Como também seus filhos se lembram dos seus altares, e dos seus bosques, junto às árvores frondosas, sobre os altos outeiros. 3 Ó meu monte no campo! A tua riqueza e todos os teus tesouros darei por presa, como também os teus altos, por causa do pecado, em todos os teus termos. 4 Assim por ti mesmo te privarás da tua herança que te dei, e far-te-ei servir os teus inimigos, na terra que não conheces; porque o fogo que acendeste na minha ira arderá para sempre.

5 Assim diz o Senhor:

Maldito o homem que confia no homem,

e faz da carne o seu braço,

e aparta o seu coração do Senhor!

6 Porque será como a tamargueira no deserto,

e não verá quando vem o bem;

antes morará nos lugares secos do deserto,

na terra salgada e inabitável.

7 Bendito o homem que confia no Senhor,

e cuja confiança é o Senhor.

8 Porque será como a árvore plantada junto às águas,

que estende as suas raízes para o ribeiro,

e não receia quando vem o calor,

mas a sua folha fica verde;

e no ano de sequidão não se preocupa,

nem deixa de dar fruto.

9 Enganoso é o coração,

mais do que todas as coisas,

e perverso; quem o conhecerá?

10 Eu, o Senhor,

esquadrinho o coração e provo as entranhas;

e isto para dar a cada um

segundo os seus caminhos e

segundo o fruto das suas ações.

11 Como a perdiz,

que choca ovos que não pôs,

assim é aquele que ajunta riquezas,

mas não retamente;

no meio de seus dias as deixará,

e no seu fim será um insensato.

12 Um trono de glória,

posto bem alto desde o princípio,

é o lugar do nosso santuário.

13 Ó Senhor, esperança de Israel,

todos aqueles que te deixam serão envergonhados;

os que se apartam de mim serão escritos sobre a terra;

porque abandonam o Senhor,

a fonte das águas vivas.

14 Cura-me, Senhor, e sararei;

salva-me, e serei salvo;

porque tu és o meu louvor.

15 Eis que eles me dizem:

Onde está a palavra do Senhor? Venha agora.

16 Porém eu não me apressei em ser o pastor seguindo-te;

nem tampouco desejei o dia da aflição,

tu o sabes;

o que saiu dos meus lábios

está diante de tua face.

17 Não me sejas por espanto;

meu refúgio és tu no dia do mal.

18 Envergonhem-se os que me perseguem,

e não me envergonhe eu;

assombrem-se eles, e não me assombre eu;

traze sobre eles o dia do mal,

e destrói-os com dobrada destruição.

19 Assim me disse o Senhor: Vai, e põe-te à porta dos filhos do povo, pela qual entram os reis de Judá, e pela qual saem; como também em todas as portas de Jerusalém.

20 E dize-lhes: Ouvi a palavra do Senhor, vós, reis de Judá e todo o Judá, e todos os moradores de Jerusalém que entrais por estas portas. 21 Assim diz o Senhor: Guardai as vossas almas, e não tragais cargas no dia de sábado, nem as introduzais pelas portas de Jerusalém; 22 Nem tireis cargas de vossas casas no dia de sábado, nem façais obra alguma; antes santificai o dia de sábado, como eu ordenei a vossos pais. 23 Mas não escutaram, nem inclinaram os seus ouvidos; antes endureceram a sua cerviz, para não ouvirem, e para não receberem correção. 24 Mas se vós diligentemente me ouvirdes, diz o Senhor, não introduzindo cargas pelas portas desta cidade no dia de sábado, e santificardes o dia de sábado, não fazendo nele obra alguma, 25 Então entrarão pelas portas desta cidade reis e príncipes, que se assentem sobre o trono de Davi, andando em carros e em cavalos; e eles e seus príncipes, os homens de Judá, e os moradores de Jerusalém; e esta cidade será habitada para sempre. 26 E virão das cidades de Judá, e dos arredores de Jerusalém, e da terra de Benjamim, e das planícies, e das montanhas, e do sul, trazendo holocaustos, e sacrifícios, e ofertas de alimentos, e incenso, trazendo também sacrifícios de louvores à casa do Senhor. 27 Mas, se não me ouvirdes, para santificardes o dia de sábado, e para não trazerdes carga alguma, quando entrardes pelas portas de Jerusalém no dia de sábado, então acenderei fogo nas suas portas, o qual consumirá os palácios de Jerusalém, e não se apagará.

1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi*Iov 19:24. de fier, cu un vârf de diamant; este săpat*Prov. 3:3.2 Cor. 3:3. pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele*Jud. 3:7.2 Cron. 24:18;33:3,19.Is. 1:29;17:8. Cap. 2:20. lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă*Cap. 15:13. muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară*Cap. 16:13. pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul*Cap. 15:14. mâniei Mele, care va arde totdeauna." 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat*Is. 30:1,2;31:1. să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor*Is. 31:3. și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit*Cap. 48:6. în pustie și nu*Iov 20:17. vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ*Deut. 29:23. sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat*Ps. 2:12;34:8;125:1;146:5.Prov. 16:20.Is. 30:18. să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom*Iov 8:16.Ps. 1:3. sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 7:9;139:23,24.Prov. 17:3. Cap. 11:20;20:12.Rom. 8:27.Apoc. 2:23. inima și cerc rărunchii, ca să*Ps. 62:12. Cap. 32:19.Rom. 2:6. răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească*Ps. 55:23. în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un*Luca 12:20. nebun." 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea*Cap. 14:8. lui Israel! Toți cei ce*Ps. 73:27.Is. 1:28. Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși*Luca 10:20. pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul*Cap. 2:13. de apă vie." 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu*Deut. 10:21.Ps. 109:1;148:14. ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde*Is. 5:19.Ezec. 12:22.Amos 5:18.2 Pet. 3:4. este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!" 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am*Cap. 1:4. vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea*Cap. 16:19. mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine*Ps. 35:4;40:14;70:2., dar să nu fiu rușinat*Ps. 25:2. eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i*Cap. 11:20. cu o îndoită urgie!

19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați*Cap. 19:3;22:2. Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama*Num. 15:32.Neem. 13:19., în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit*Exod 20:8;23:12;31:13.Ezec. 20:12. părinților voștri.»’" 23 Dar*Cap. 7:24,26;11:10. ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr", zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor*Cap. 22:4. intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile*Cap. 32:44;33:13. Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi*Zah. 7:7., ca să aducă arderi-de-tot și jertfe*Zah. 7:7., să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire*Ps. 107:22;116:17. în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde*Cap. 21:14;49:27.Plâng. 4:11.Amos 1:4,7,10,12;2:2,5. un foc la porțile cetății, care*2 Împ. 25:9. Cap. 52:13. va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge."