1 E veio a mim a palavra do Senhor, dizendo:

2 Vai, e clama aos ouvidos de Jerusalém, dizendo: Assim diz o Senhor: Lembro-me de ti, da piedade da tua mocidade, e do amor do teu noivado, quando me seguias no deserto, numa terra que não se semeava.

3 Então Israel era santidade para o Senhor,

e as primícias da sua novidade;

todos os que o devoravam eram tidos por culpados;

o mal vinha sobre eles, diz o Senhor.

4 Ouvi a palavra do Senhor, ó casa de Jacó, e todas as famílias da casa de Israel;

5 Assim diz o Senhor:

Que injustiça acharam vossos pais em mim,

para se afastarem de mim,

indo após a vaidade, e tornando-se levianos?

6 E não disseram: Onde está o Senhor,

que nos fez subir da terra do Egito,

que nos guiou através do deserto,

por uma terra árida, e de covas,

por uma terra de sequidão e sombra de morte,

por uma terra pela qual ninguém transitava,

e na qual não morava homem algum?

7 E eu vos introduzi numa terra fértil,

para comerdes o seu fruto e o seu bem;

mas quando nela entrastes contaminastes a minha terra,

e da minha herança fizestes uma abominação.

8 Os sacerdotes não disseram:

Onde está o Senhor?

E os que tratavam da lei não me conheciam,

e os pastores prevaricavam contra mim,

e os profetas profetizavam por Baal,

e andaram após o que é de nenhum proveito.

9 Portanto ainda contenderei convosco,

diz o Senhor;

e até com os filhos de

vossos filhos contenderei.

10 Pois, passai às ilhas de Quitim,

e vede; e enviai a Quedar,

e atentai bem,

e vede se jamais sucedeu coisa semelhante.

11 Houve alguma nação que trocasse os seus deuses,

ainda que não fossem deuses?

Todavia o meu povo trocou a

sua glória por aquilo que é

de nenhum proveito.

12 Espantai-vos disto, ó céus,

e horrorizai-vos!

Ficai verdadeiramente desolados,

diz o Senhor.

13 Porque o meu povo fez duas maldades:

a mim me deixaram,

o manancial de águas vivas,

e cavaram cisternas,

cisternas rotas, que não retêm águas.

14 Acaso é Israel um servo?

É ele um escravo nascido em casa?

Por que, pois, veio a ser presa?

15 Os filhos de leão rugiram sobre ele,

levantaram a sua voz;

e fizeram da sua terra uma desolação;

as suas cidades se queimaram,

e ninguém habita nelas.

16 Até os filhos de Nofe e de

Tafnes te quebraram o alto da cabeça.

17 Porventura não fizeste isto a ti mesmo,

deixando o Senhor teu Deus,

no tempo em que ele te guiava pelo caminho?

18 Agora, pois,

que te importa a ti o caminho do Egito,

para beberes as águas de Sior?

E que te importa a ti o caminho da Assíria,

para beberes as águas do rio?

19 A tua malícia te castigará,

e as tuas apostasias te repreenderão;

sabe, pois, e vê,

que mal e quão amargo é deixares ao Senhor teu Deus,

e não teres em ti o meu temor,

diz o Senhor Deus dos Exércitos.

20 Quando eu já há muito quebrava o teu jugo,

e rompia as tuas ataduras,

dizias tu: Nunca mais transgredirei;

contudo em todo o outeiro

alto e debaixo de toda a

árvore verde te andas

encurvando e prostituindo-te .

21 Eu mesmo te plantei como vide excelente,

uma semente inteiramente fiel;

como, pois,

te tornaste para mim uma

planta degenerada como vide estranha?

22 Por isso, ainda que te laves com salitre,

e amontoes sabão,

a tua iniquidade está gravada diante de mim,

diz o Senhor Deus.

23 Como dizes logo:

Não estou contaminada nem andei após os baalins?

Vê o teu caminho no vale,

conhece o que fizeste;

dromedária ligeira és,

que anda torcendo os seus caminhos.

24 Jumenta montês, acostumada ao deserto,

que, conforme o desejo da sua alma,

sorve o vento, quem a deteria no seu cio?

Todos os que a buscarem não se cansarão;

no mês dela a acharão.

25 Evita que o teu pé ande descalço,

e a tua garganta tenha sede.

Mas tu dizes: Não há esperança;

porque amo os estranhos, após eles andarei.

26 Como fica confundido o ladrão quando o apanham,

assim se confundem os da casa de Israel;

eles, os seus reis,

os seus príncipes,

e os seus sacerdotes, e os seus profetas,

27 Que dizem ao pau: Tu és meu pai;

e à pedra: Tu me geraste;

porque me viraram as costas,

e não o rosto;

mas no tempo da sua angústia dirão:

Levanta-te, e livra-nos.

28 Onde, pois, estão os teus deuses,

que fizeste para ti?

Que se levantem,

se te podem livrar no tempo da tua angústia;

porque os teus deuses, ó Judá,

são tão numerosos como as tuas cidades.

29 Por que contendeis comigo?

Todos vós transgredistes contra mim,

diz o Senhor.

30 Em vão castiguei os vossos filhos;

eles não aceitaram a correção;

a vossa espada devorou os

vossos profetas como um leão destruidor.

31 Oh geração!

Considerai vós a palavra do Senhor:

Porventura tenho eu sido para Israel um deserto?

Ou uma terra da mais espessa escuridão?

Por que, pois, diz o meu povo:

Temos determinado; não viremos mais a ti?

32 Porventura esquece-se a virgem dos seus enfeites,

ou a noiva dos seus adornos?

Todavia o meu povo se

esqueceu de mim por inumeráveis dias.

33 Por que ornamentas o teu caminho,

para buscares o amor?

Pois até às malignas

ensinaste os teus caminhos.

34 Até nas orlas dos teus

vestidos se achou o sangue

das almas dos inocentes e necessitados;

não cavei para achar,

pois se vê em todas estas coisas.

35 E ainda dizes: Eu estou inocente;

certamente a sua ira se desviou de mim.

Eis que entrarei em juízo contigo,

porquanto dizes: Não pequei.

36 Por que te desvias tanto,

mudando o teu caminho?

Também do Egito serás envergonhada,

como foste envergonhada da Assíria.

37 Também daquele sairás com as mãos sobre a tua cabeça;

porque o Senhor rejeitou a tua confiança,

e não prosperarás com eles.

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Du-te și strigă la urechile cetății Ierusalimului: ‘Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără*Ezec. 16:8,22,60;23:3,8,19.Osea 2:15., de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai*Deut. 2:7. în pustie, într-un pământ nesemănat. 3 Atunci, Israel*Exod 19:5,6. era închinat Domnului, era cele dintâi roade*Iac. 1:18.Apoc. 14:4. ale Lui; toți cei ce mâncau*Cap. 12:14;50:7. din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’" 4 Ascultați Cuvântul Domnului, casa lui Iacov și voi, toate familiile casei lui Israel! 5 Așa vorbește Domnul: „Ce nelegiuire*Is. 5:4.Mica 6:3. au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine și au mers după nimicuri*2 Împ. 17:15.Iona 2:8. și au ajuns ei înșiși de nimic? 6 Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul, care ne-a scos*Is. 63:9,11,13.Osea 13:4. din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie*Deut. 8:15;32:10., printr-un pământ uscat și plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta și umbra morții, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește niciun om?’ 7 V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi*Num. 13:27;14:7,8.Deut. 8:7,8,9., ca să-i mâncați roadele și bunătățile, dar voi ați venit, Mi-ați spurcat*Lev. 18:25,27,28.Num. 35:33,34.Ps. 78:58,59;106:38. Cap. 3:1; 16:18. țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune. 8 Preoții n-au întrebat: ‘Unde este Domnul?’ Păzitorii Legii*Mal. 2:6,7.Rom. 2:20. nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, prorocii*Cap. 23:13. au prorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun*Vers. 11.Hab. 2:18. ajutor. 9 De aceea, Mă voi mai certa*Ezec. 20:35,36.Mica 6:2. cu voi", zice Domnul, „și Mă voi certa cu copiii*Exod 20:5.Lev. 20:5. copiilor voștri. 10 Treceți în ostroavele Chitim și priviți! Trimiteți la Chedar, uitați-vă bine și vedeți dacă s-a întâmplat acolo așa ceva: 11 și-a schimbat*Mica 4:5. vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt*Ps. 115:4.Is. 37:19. Cap. 16:20. dumnezei? Dar poporul Meu și-a*Ps. 106:20.Rom. 1:23. schimbat Slava cu ceva*Vers. 8. care nu este de niciun ajutor! 12 Mirați-vă*Is. 1:2. Cap. 6:19. de așa ceva, ceruri, înfiorați-vă de spaimă și groază", zice Domnul. 13 „Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii*Ps. 36:9. Cap. 17:13;18:14.Ioan 4:14., și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă. 14 Este Israel un rob*Exod 4:22. cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? 15 Niște pui*Is. 1:7. Cap. 4:7. de lei mugesc și strigă împotriva lui și-i pustiesc țara; cetățile îi sunt arse și fără locuitori. 16 Chiar și cei din Nof și Tahpanes*Cap. 43:7-9. îți vor zdrobi creștetul capului. 17 Nu ți-ai făcut*Cap. 4:18. tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta*Deut. 32:10. pe calea cea bună? 18 Și acum, ce cauți să te duci*Is. 30:1,2. în Egipt să bei apa*Ios. 13:3. Nilului? Ce cauți să te duci în Asiria să bei apa râului? 19 Tu singur te pedepsești cu răutatea*Is. 3:9.Osea 5:5. ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul Dumnezeul tău și să n-ai nicio frică de Mine", zice Domnul Dumnezeul oștirilor. 20 „De mult ți-ai sfărâmat jugul, ți-ai rupt legăturile și ai*Exod 19:8.Ios. 24:18.Jud. 10:16.1 Sam. 12:10. zis: ‘Nu mai vreau să slujesc ca un rob!’ Căci, pe orice deal*Deut. 12:2.Is. 57:5,7. Cap. 3:6. înalt și sub orice copac verde, te-ai întins ca o*Exod 34:15,16. curvă. 21 Te sădisem ca o vie minunată*Exod 15:17.Ps. 44:2;80:8.Is. 5:1;60:21.Mat. 21:33.Marcu 12:1.Luca 20:9. și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă*Deut. 32:32.Is. 1:21;5:4. de viță sălbatică?! 22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră*Iov 9:30., chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea*Deut. 32:34.Iov 14:17.Osea 13:12. ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea", zice Domnul Dumnezeu. 23 „Cum*Prov. 30:12. poți să zici: ‘Nu m-am spurcat și nu m-am dus după baali’? Privește-ți urma pașilor în vale*Cap. 7:31. și vezi ce ai făcut, dromaderă*Iov 39:5-8. Cap. 14:6. iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi, 24 măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei! Cine o va împiedica să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gâtlejul de sete! Dar*Cap. 18:12. tu zici: ‘Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii*Deut. 32:16. Cap. 3:13. străini și vreau să merg după ei.’ 26 Cum rămâne uluit un hoț când este prins, așa de uluiți vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor. 27 Ei zic lemnului: ‘Tu ești tatăl meu!’ și pietrei: ‘Tu mi-ai dat viața!’ Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire*Jud. 10:10.Ps. 78:34.Is. 26:16., zic: ‘Scoală-Te și scapă-ne!’ 28 Unde sunt*Deut. 32:37.Jud. 10:14. dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape*Is. 45:20. în vremea nenorocirii! Căci câte*Cap. 11:13. cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! 29 Pentru ce*Vers. 23,35. vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși", zice Domnul. 30 „Degeaba v-am lovit*Is. 1:5;9:13. Cap. 5:3. copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat*2 Cron. 36:16.Neem. 9:26.Mat. 23:29.Fapte 7:52.1 Tes. 2:15. pe prorocii voștri ca un leu nimicitor. 31 O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: ‘Am fost Eu o pustie*Vers. 5. pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă?’ Pentru ce zice atunci poporul Meu: ‘Suntem slobozi*Ps. 12:4., nu voim*Deut. 32:15. să ne întoarcem la Tine’? 32 Își uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat*Ps. 106:21. Cap. 13:25.Osea 8:14. de zile fără număr. 33 Ce bine știi să-ți întocmești căile când este vorba să cauți ce iubești! Chiar și la nelegiuire te deprinzi. 34 Până și pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor*Ps. 106:38. Cap. 19:4. nevinovați, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. 35 Și, cu toate acestea*Vers. 23,29., tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată*Vers. 9., Mă voi certa cu tine, pentru că*Prov. 28:13.1 Ioan 1:8,10. zici: ‘N-am păcătuit!’ 36 Pentru ce*Vers. 18. Cap. 31:22.Osea 5:13;12:1. atâta grabă ca să-ți schimbi drumul? Din Egipt îți va veni rușinea*Is. 30:3. Cap. 37:7., cum*2 Cron. 28:16,20,21. ți-a venit și din Asiria! 37 Tot de-acolo vei ieși cu mâinile*2 Sam. 13:19. pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi și nu vei izbuti cu ei."