1 Eles dizem:

Se um homem despedir sua mulher,

e ela o deixar,

e se ajuntar a outro homem,

porventura tornará ele outra vez para ela?

Não se poluirá de todo aquela terra?

Ora, tu te prostituíste com muitos amantes;

mas ainda assim, torna para mim,

diz o Senhor.

2 Levanta os teus olhos aos altos,

e vê: onde não te prostituíste?

Nos caminhos te assentavas para eles,

como o árabe no deserto;

assim poluíste a terra com

as tuas fornicações e com a tua malícia.

3 Por isso foram retiradas as chuvas,

e não houve chuva serôdia;

mas tu tens a fronte de uma prostituta,

e não queres ter vergonha.

4 Ao menos desde agora não chamarás por mim,

dizendo: Pai meu,

tu és o guia da minha mocidade?

5 Conservará ele para sempre a sua ira?

Ou a guardará continuamente?

Eis que tens falado e feito

quantas maldades pudeste.

6 Disse mais o Senhor nos dias do rei Josias: Viste o que fez a rebelde Israel? Ela foi a todo o monte alto, e debaixo de toda a árvore verde, e ali andou prostituindo-se.

7 E eu disse: Depois que fizer tudo isto, voltará para mim; mas não voltou; e viu isto a sua aleivosa irmã Judá. 8 E vi que, por causa de tudo isto, por ter cometido adultério a rebelde Israel, a despedi, e lhe dei a sua carta de divórcio, que a aleivosa Judá, sua irmã, não temeu; mas se foi e também ela mesma se prostituiu. 9 E sucedeu que pela fama da sua prostituição, contaminou a terra; porque adulterou com a pedra e com a madeira. 10 E, contudo, apesar de tudo isso a sua aleivosa irmã Judá não voltou para mim de todo o seu coração, mas falsamente, diz o Senhor.

11 E o Senhor me disse: Já a rebelde Israel mostrou-se mais justa do que a aleivosa Judá.

12 Vai, pois, e apregoa estas palavras para o lado norte, e dize: Volta, ó rebelde Israel, diz o Senhor, e não farei cair a minha ira sobre ti; porque misericordioso sou, diz o Senhor, e não conservarei para sempre a minha ira.

13 Somente reconhece a tua iniquidade,

que transgrediste contra o Senhor teu Deus;

e estendeste os teus caminhos aos estranhos,

debaixo de toda a árvore verde,

e não deste ouvidos à minha voz,

diz o Senhor.

14 Convertei-vos, ó filhos rebeldes,

diz o Senhor; pois eu vos desposei;

e vos tomarei, a um de uma cidade,

e a dois de uma família;

e vos levarei a Sião.

15 E dar-vos-ei pastores segundo o meu coração, os quais vos apascentarão com conhecimento e com inteligência. 16 E sucederá que, quando vos multiplicardes e frutificardes na terra, naqueles dias, diz o Senhor, nunca mais se dirá: A arca da aliança do Senhor, nem lhes virá ao coração; nem dela se lembrarão, nem a visitarão; nem se fará outra. 17 Naquele tempo chamarão a Jerusalém o trono do Senhor, e todas as nações se ajuntarão a ela, em nome do Senhor, em Jerusalém; e nunca mais andarão segundo o propósito do seu coração maligno. 18 Naqueles dias andará a casa de Judá com a casa de Israel; e virão juntas da terra do norte, para a terra que dei em herança a vossos pais.

19 Mas eu dizia:

Como te porei entre os filhos,

e te darei a terra desejável,

a excelente herança dos exércitos das nações?

Mas eu disse: Tu me chamarás meu pai,

e de mim não te desviarás.

20 Deveras, como a mulher se

aparta aleivosamente do seu marido,

assim aleivosamente te houveste comigo,

ó casa de Israel, diz o Senhor.

21 Nos lugares altos se ouviu uma voz,

pranto e súplicas dos filhos de Israel;

porquanto perverteram o seu caminho,

e se esqueceram do Senhor seu Deus.

22 Voltai, ó filhos rebeldes,

eu curarei as vossas rebeliões.

Eis-nos aqui, vimos a ti;

porque tu és o Senhor nosso Deus.

23 Certamente em vão se confia

nos outeiros e na multidão das montanhas;

deveras no Senhor nosso

Deus está a salvação de Israel.

24 Porque a confusão devorou o trabalho de nossos pais desde a nossa mocidade; as suas ovelhas e o seu gado, os seus filhos e as suas filhas. 25 Deitemo-nos em nossa vergonha; e cubra-nos a nossa confusão, porque pecamos contra o Senhor nosso Deus, nós e nossos pais, desde a nossa mocidade até o dia de hoje; e não demos ouvidos à voz do Senhor nosso Deus.

1 El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce*Deut. 24:4. bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara*Cap. 2:7. aceea spurcată? Și tu ai curvit*Cap. 2:20.Ezec. 16:26,28,29. cu mulți ibovnici, și să*Cap. 4:1.Zah. 1:3. te întorci iarăși la Mine?", zice Domnul. 2 „Ridică-ți ochii spre înălțimi*Deut. 12:2. Cap. 2:20. și privește. Unde n-ai curvit? Te țineai*Gen. 38:14.Prov. 23:28.Ezec. 16:24,25. la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat*Cap. 2:7. Vers. 9. țara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3 Măcar că ploile au fost oprite*Lev. 26:19.Deut. 28:23,24. Cap. 9:12;14:4. și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ți-ai păstrat fruntea de curvă*Cap. 5:3;6:15;8:12.Ezec. 3:7.Ţef. 3:5. și n-ai vrut să ai rușine! 4 Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost*Prov. 2:17. Prietenul tinereții*Cap. 2:2.Osea 2:15. mele! 5 Își va ține El mânia*Ps. 77:7;103:9.Is. 57:16. Vers. 12. pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!"

6 Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa*Vers. 11,14. Cap. 7:24. Israel? S-a dus*Cap. 2:20. pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7 Eu ziceam că, după ce a făcut*2 Împ. 17:13. toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora*Ezec. 16:46;23:2,4. ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8 Și, cu toate că a*Ezec. 23:9. văzut că M-am despărțit*2 Împ. 17:6,18. de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși soră-sa, vicleana*Ezec. 23:11. Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9 Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat*Cap. 2:7. Vers. 2. țara, a preacurvit cu piatra*Cap. 2:27. și lemnul. 10 Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima*2 Cron. 34:33.Osea 7:14. ei, ci cu prefăcătorie", zice Domnul. 11 Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată față de vicleana*Ezec. 16:51;23:11. Iuda. 12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte*2 Împ. 17:6. și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt*Ps. 86:15;103:8,9. Vers. 5. milostiv’, zice Domnul, ‘și nu țin mânie pe vecie. 13 Recunoaște-ți*Lev. 26:40.Deut. 30:1,2.Prov. 28:13. numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat*Vers. 2.Ezec. 16:15,24,25. încoace și încolo la dumnezei străini*Cap. 2:25., sub orice copac*Deut. 12:2. verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul. 14 ‘Întoarceți-vă, copii răzvrătiți’, zice Domnul, ‘căci*Cap. 31:32.Osea 2:19,20. Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul*Rom. 11:5. dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15 Vă voi da păstori*Cap. 23:4.Ezec. 34:23.Efes. 4:11. după inima Mea și vă vor paște*Fapte 20:28. cu pricepere și cu înțelepciune. 16 Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea’, zice Domnul, ‘nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui*Is. 65:17. în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în*Is. 60:9. Cap. 11:8. Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18 În zilele acelea, casa*Is. 11:13.Ezec. 37:16-22.Osea 1:11. lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte*Vers. 12. Cap. 31:8. în țara*Amos 9:15. pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.’ 19 Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută*Ps. 106:24.Ezec. 20:6.Dan. 8:9;11:16,41,45., o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată*Is. 63:16.!’ și nu te vei mai abate de la Mine. 20 Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși*Is. 48:8. Cap. 5:11. voi, casa lui Israel", zice Domnul. 21 Un vuiet se aude pe înălțimi*Is. 15:2.: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22 „Întoarceți-vă*Vers. 14.Osea 14:1., copii răzvrătiți, și vă voi ierta*Osea 6:1;14:4. abaterile." – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23 În adevăr*Ps. 121:1,2., zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în*Ps. 3:8. Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24 Idolii, dimpotrivă*Cap. 11:13.Osea 9:10., au mâncat rodul muncii părinților noștri din tinerețea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25 Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit*Ezra 9:7. împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat*Cap. 22:21. glasul Domnului Dumnezeului nostru."