1 Fugi para salvação vossa,

filhos de Benjamim, do meio de Jerusalém;

e tocai a trombeta em Tecoa,

e levantai um sinal de fogo sobre Bete-Haquerém;

porque do lado norte surge

um mal e uma grande destruição.

2 À formosa e delicada

assemelhei a filha de Sião.

3 Mas contra ela virão pastores com os seus rebanhos;

levantarão contra ela tendas em redor,

e cada um apascentará no seu lugar.

4 Preparai a guerra contra ela,

levantai-vos, e subamos ao pino do meio-dia.

Ai de nós! Já declina o dia,

já se vão estendendo as sombras da tarde.

5 Levantai-vos, e subamos de noite,

e destruamos os seus palácios.

6 Porque assim diz o Senhor dos Exércitos:

Cortai árvores,

e levantai trincheiras contra Jerusalém;

esta é a cidade que há de ser castigada,

só opressão há no meio dela.

7 Como a fonte produz as suas águas,

assim ela produz a sua malícia;

violência e estrago se ouvem nela;

enfermidade e feridas há

diante de mim continuamente.

8 Corrige-te, ó Jerusalém,

para que a minha alma não se aparte de ti,

para que não te torne em

assolação e terra não habitada.

9 Assim diz o Senhor dos Exércitos:

Diligentemente respigarão

os resíduos de Israel como uma vinha;

torna a tua mão, como o vindimador,

aos cestos.

10 A quem falarei e testemunharei,

para que ouça?

Eis que os seus ouvidos estão incircuncisos,

e não podem ouvir;

eis que a palavra do Senhor

é para eles coisa vergonhosa,

e não gostam dela.

11 Por isso estou cheio do furor do Senhor;

estou cansado de o conter;

derramá-lo-ei sobre os

meninos pelas ruas e na reunião de todos os jovens;

porque até o marido com a mulher serão presos,

e o velho com o que está cheio de dias.

12 E as suas casas passarão a outros,

como também as suas

herdades e as suas mulheres juntamente;

porque estenderei a minha

mão contra os habitantes desta terra,

diz o Senhor.

13 Porque desde o menor deles até ao maior,

cada um se dá à avareza;

e desde o profeta até ao sacerdote,

cada um usa de falsidade.

14 E curam superficialmente a ferida da filha do meu povo,

dizendo: Paz, paz; quando não há paz.

15 Porventura envergonham-se de cometer abominação?

Pelo contrário,

de maneira nenhuma se envergonham,

nem tampouco sabem que coisa é envergonhar-se;

portanto cairão entre os que caem;

no tempo em que eu os visitar,

tropeçarão, diz o Senhor.

16 Assim diz o Senhor:

Ponde-vos nos caminhos, e vede,

e perguntai pelas veredas antigas,

qual é o bom caminho, e andai por ele;

e achareis descanso para as vossas almas;

mas eles dizem: Não andaremos nele.

17 Também pus atalaias sobre vós,

dizendo: Estai atentos ao som da trombeta;

mas dizem: Não escutaremos.

18 Portanto ouvi, vós, nações;

e informa-te tu, ó congregação,

do que se faz entre eles!

19 Ouve tu, ó terra!

Eis que eu trarei mal sobre este povo,

o próprio fruto dos seus pensamentos;

porque não estão atentos às minhas palavras,

e rejeitam a minha lei.

20 Para que, pois,

me vem o incenso de Sabá e

a melhor cana aromática de terras remotas?

Vossos holocaustos não me agradam,

nem me são suaves os vossos sacrifícios.

21 Portanto assim diz o Senhor:

Eis que armarei tropeços a este povo;

e tropeçarão neles pais e filhos juntamente;

o vizinho e o seu companheiro perecerão.

22 Assim diz o Senhor:

Eis que um povo vem da terra do norte,

e uma grande nação se

levantará das extremidades da terra.

23 Arco e lança trarão;

são cruéis, e não usarão de misericórdia;

a sua voz rugirá como o mar,

e em cavalos virão montados,

dispostos como homens de guerra contra ti,

ó filha de Sião.

24 Ouvimos a sua fama,

afrouxaram-se as nossas mãos;

angústia nos tomou,

e dores como as de parturiente.

25 Não saiais ao campo,

nem andeis pelo caminho;

porque espada do inimigo e

espanto há ao redor.

26 Ó filha do meu povo,

cinge-te de saco, e revolve-te na cinza;

pranteia como por um filho único,

pranto de amargura;

porque de repente virá o

destruidor sobre nós.

27 Por torre de guarda te pus entre o meu povo,

por fortaleza,

para que soubesses e

examinasses o seu caminho.

28 Todos eles são os mais rebeldes,

andam murmurando;

são duros como bronze e ferro;

todos eles são corruptores.

29 Já o fole se queimou,

o chumbo se consumiu com o fogo;

em vão fundiu o fundidor tão diligentemente,

pois os maus não são arrancados.

30 Prata rejeitada lhes chamarão,

porque o Senhor os rejeitou.

1 Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem*Neem. 3:14.! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire*Cap. 1:14;4:6. și un mare prăpăd. 2 Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc! 3 La ea vin păstorii cu turmele lor, își întind corturile*2 Împ. 25:1,4. Cap. 4:17. în jurul ei și își paște fiecare partea lui." 4 „Pregătiți-vă*Cap. 51:27.Ioel 3:9. s-o bateți! Haidem! Să ne suim ziua-n amiaza*Cap. 15:8. mare!… Vai de noi, căci ziua scade și umbrele de seară se lungesc. 5 Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărâmăm casele împărătești!" 6 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „Tăiați copaci și ridicați șanțuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. 7 Cum țâșnesc apele dintr-o fântână*Is. 57:20., așa țâșnește răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie*Ps. 55:9-11. Cap. 20:8.Ezec. 7:11,23. și prăpăd; durerea și rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. 8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez*Ezec. 23:18.Osea 9:12. de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!" 9 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Vor culege rămășițele lui Israel cum se culeg ciorchinele rămase dintr-o vie. Puneți din nou mâna pe ea, ca și culegătorul pe mlădițe." 10 Cui să vorbesc și pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor*Cap. 7:26.Fapte 7:51.Exod 6:12. este netăiată împrejur și nu sunt în stare să ia aminte. Iată*Cap. 20:8., Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei și nu le place de el. 11 Eu sunt așa de plin*Cap. 20:9. de mânia Domnului, că n-o pot opri. „Toarn-o peste*Cap. 9:21. copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul, și nevasta vor fi prinși, și bătrânul, și cel încărcat de zile. 12 Casele*Deut. 28:30. Cap. 8:10. lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele și nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor țării", zice Domnul. 13 „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de*Is. 56:11. Cap. 8:10;14:18;23:11.Mica 3:5,11. câștig; de la proroc până la preot, toți înșală. 14 Leagă în chip ușuratic*Cap. 8:11.Ezec. 13:10. rana fiicei poporului Meu, zicând*Cap. 4:10;14:13;23:17.: ‘Pace! Pace!’ Și totuși nu este pace! 15 Sunt dați de rușine*Cap. 3:3;8:12., căci săvârșesc urâciuni, și totuși nu roșesc și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați când îi voi pedepsi", zice Domnul. 16 Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă și întrebați care sunt cărările cele vechi*Is. 8:20. Cap. 18:15.Mal. 4:4.Luca 16:29., care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi*Mat. 11:29. odihnă pentru sufletele voastre!" Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!" 17 „Am pus niște străjeri peste voi: ‘Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!’" Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte*Is. 21:11;58:1. Cap. 25:4.Ezec. 3:17.Hab. 2:1.!" 18 „De aceea, ascultați, neamuri, și luați seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! 19 Ascultă*Is. 1:2. și tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire care va fi rodul*Prov. 1:31. gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele și au nesocotit Legea Mea. 20 Ce nevoie am*Ps. 40:6;50:7,8,9.Is. 1:11;63:3.Amos 5:21.Mica 6:6. Eu de tămâia care vine din Seba*Is. 60:6., de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile*Cap. 7:21. voastre de tot nu-Mi plac și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute." 21 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi pune înaintea poporului acestuia niște pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinți și fii, vecini și prieteni, și vor pieri." 22 Așa vorbește Domnul: „Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte*Cap. 1:15;5:15;10:22;50:41-43., un neam mare se ridică de la marginile pământului. 23 Ei poartă arc și suliță; sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca*Is. 5:30. marea; sunt călare pe cai și gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!" 24 La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza*Cap. 4:31;13:21;49:24;50:43., ca durerea unei femei care naște. 25 Nu ieșiți în ogoare și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspândind spaima de jur împrejur! 26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac*Cap. 4:8. și tăvălește-te*Cap. 25:34.Mica 1:10. în cenușă, jelește-te*Zah. 12:10. ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi. 27 „Te pusesem de pază*Cap. 1:18;15:20. peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28 Toți sunt niște*Cap. 5:23. răzvrătiți, niște bârfitori*Cap. 9:4., aramă*Ezec. 22:18. și fier, toți sunt niște stricați. 29 Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se dezlipește. 30 De aceea se vor numi argint*Is. 1:22. lepădat, căci Domnul i-a lepădat."