1 Dai voltas às ruas de Jerusalém,

e vede agora; e informai-vos,

e buscai pelas suas praças,

a ver se achais alguém,

ou se há homem que pratique

a justiça ou busque a verdade;

e eu lhe perdoarei.

2 E ainda que digam:

Vive o Senhor, decerto falsamente juram.

3 Ah Senhor,

porventura não atentam os teus olhos para a verdade?

Feriste-os, e não lhes doeu;

consumiste-os,

e não quiseram receber a correção;

endureceram as suas faces mais do que uma rocha;

não quiseram voltar.

4 Eu, porém, disse:

Deveras estes são pobres;

são loucos,

pois não sabem o caminho do Senhor,

nem o juízo do seu Deus.

5 Irei aos grandes, e falarei com eles;

porque eles sabem o caminho do Senhor,

o juízo do seu Deus;

mas estes juntamente quebraram o jugo,

e romperam as ataduras.

6 Por isso um leão do bosque os feriu,

um lobo dos desertos os assolará;

um leopardo vigia contra as suas cidades;

qualquer que sair delas será despedaçado;

porque as suas transgressões se avolumam,

multiplicaram-se as suas apostasias.

7 Como, vendo isto, te perdoaria?

Teus filhos me deixam a mim

e juram pelos que não são deuses;

quando os fartei, então adulteraram,

e em casa de meretrizes se

ajuntaram em bandos.

8 Como cavalos bem fartos,

levantam-se pela manhã,

rinchando cada um à mulher do seu próximo.

9 Deixaria eu de castigar por estas coisas,

diz o Senhor,

ou não se vingaria a minha

alma de uma nação como esta?

10 Subi aos seus muros,

e destruí-os (porém não façais uma destruição final);

tirai os seus ramos,

porque não são do Senhor.

11 Porque aleivosissimamente

se houveram contra mim a

casa de Israel e a casa de Judá,

diz o Senhor.

12 Negaram ao Senhor, e disseram:

Não é ele; nem mal nos sobrevirá,

nem veremos espada nem fome.

13 E até os profetas serão como vento,

porque a palavra não está com eles;

assim se lhes sucederá.

14 Portanto assim diz o Senhor Deus dos Exércitos:

Porquanto disseste tal palavra,

eis que converterei as

minhas palavras na tua boca em fogo,

e a este povo em lenha,

eles serão consumidos.

15 Eis que trarei sobre vós uma nação de longe,

ó casa de Israel, diz o Senhor;

é uma nação robusta,

é uma nação antiquíssima,

uma nação cuja língua ignorarás,

e não entenderás o que ela falar.

16 A sua aljava é como uma sepultura aberta;

todos eles são poderosos.

17 E comerão a tua sega e o teu pão,

que teus filhos e tuas filhas haviam de comer;

comerão as tuas ovelhas e as tuas vacas;

comerão a tua vide e a tua figueira;

as tuas cidades fortificadas,

em que confiavas, abatê-las-ão à espada.

18 Contudo, ainda naqueles dias, diz o Senhor, não farei de vós uma destruição final. 19 E sucederá que, quando disserdes: Por que nos fez o Senhor nosso Deus todas estas coisas? Então lhes dirás: Como vós me deixastes, e servistes a deuses estranhos na vossa terra, assim servireis a estrangeiros, em terra que não é vossa.

20 Anunciai isto na casa de Jacó,

e fazei-o ouvir em Judá, dizendo:

21 Ouvi agora isto, ó povo insensato,

e sem coração,

que tendes olhos e não vedes,

que tendes ouvidos e não ouvis.

22 Porventura não me temereis a mim?

Diz o Senhor;

não temereis diante de mim,

que pus a areia por limite ao mar,

por ordenança eterna,

que ele não traspassará?

Ainda que se levantem as suas ondas,

não prevalecerão;

ainda que bramem, não a traspassarão.

23 Mas este povo é de coração rebelde e pertinaz:

rebelaram-se e foram-se.

24 E não dizem no seu coração:

Temamos agora ao Senhor nosso Deus,

que dá chuva, a temporã e a tardia,

ao seu tempo;

e nos conserva as semanas

determinadas da sega.

25 As vossas iniquidades desviam estas coisas,

e os vossos pecados apartam de vós o bem.

26 Porque ímpios se acham entre o meu povo;

andam espiando, como quem arma laços;

põem armadilhas, com que prendem os homens.

27 Como uma gaiola está cheia de pássaros,

assim as suas casas estão cheias de engano;

por isso se engrandeceram, e enriqueceram;

28 Engordam-se, estão nédios,

e ultrapassam até os feitos dos malignos;

não julgam a causa do órfão;

todavia prosperam;

nem julgam o direito dos necessitados.

29 Porventura não castigaria eu por causa destas coisas?

Diz o Senhor;

não me vingaria eu de uma nação como esta?

30 Coisa espantosa e horrenda

se anda fazendo na terra.

31 Os profetas profetizam falsamente,

e os sacerdotes dominam pelas mãos deles,

e o meu povo assim o deseja;

mas que fareis ao fim disto?

1 Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați*Ezec. 22:30. în piețe, dacă se găsește un om, dacă*Gen. 18:23.Ps. 12:1. este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta*Gen. 18:26. Ierusalimul. 2 Chiar când*Tit 1:16. zic: ‘Viu*Cap. 4:2. este Domnul!’ ei jură*Cap. 7:9. strâmb." 3 Doamne, nu văd ochii Tăi*2 Cron. 16:9. adevărul? Tu-i lovești*Is. 1:5;9:13. Cap. 2:30., și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decât stânca, nu vor*Cap. 7:28.Ţef. 3:2. să se întoarcă la Tine. 4 Eu ziceam: „Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc*Cap. 8:7. calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5 Mă voi duce deci la cei mari și le voi vorbi, căci ei*Mica 3:1. cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!" Dar toți au sfărâmat*Ps. 2:3. jugul și au rupt legăturile. 6 De aceea îi omoară leul*Cap. 4:7. din pădure și-i nimicește lupul*Ps. 104:20.Hab. 1:8.Ţef. 3:3. din pustie. Stă la pândă pardosul*Osea 13:7. înaintea cetăților lor; toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfâșiați, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulțit! 7 „Cum să te iert?", zice Domnul. „Copiii tăi M-au părăsit și jură*Ios. 23:7.Ţef. 1:5. pe dumnezei care*Deut. 32:21.Gal. 4:8. n-au ființă. Și, după ce le-am primit*Deut. 32:15. jurămintele, se dedau la preacurvie și aleargă cu grămada în casa curvei! 8 Ca niște cai*Ezec. 22:11. bine hrăniți, care aleargă încoace și încolo, fiecare nechează*Cap. 13:27. după nevasta aproapelui său. 9 Să*Vers. 29. Cap. 9:9. nu pedepsesc Eu aceste lucruri", zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu*Cap. 44:22. pe un asemenea popor? 10 Suiți-vă*Cap. 39:8. pe zidurile ei și dărâmați, dar*Cap. 4:27. Vers. 18. nu nimiciți de tot! Luați-i butucii aceștia, căci nu sunt ai Domnului! 11 Căci casa*Cap. 3:20. lui Israel și casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase", zice Domnul. 12 Ei tăgăduiesc*2 Cron. 36:16. Cap. 4:10. pe Domnul și zic: „Nu*Is. 28:15. este El! Și nu*Cap. 14:13. va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. 13 Prorocii sunt vânt, și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!" 14 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Pentru că ați zis lucrul acesta, iată*Cap. 1:9., Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta și poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta. 15 Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel", zice Domnul, „un neam*Deut. 28:49.Is. 5:26. Cap. 1:15; 6:22. tare, un neam*Is. 39:3. Cap. 4:16. străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi. 16 Tolba lui cu săgeți este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji. 17 El îți va mânca secerișul*Lev. 26:16.Deut. 28:31,33. și pâinea, îți va mânca fiii și fiicele, îți va mânca oile și boii, îți va mânca via și smochinul și îți va trece prin sabie cetățile întărite, în care te încrezi. 18 Dar, și în zilele acelea", zice Domnul, „nu vă voi nimici*Cap. 4:27. de tot. 19 Dacă veți întreba atunci: ‘Pentru ce*Deut. 29:24.1 Împ. 9:8,9. Cap. 23:22;16:10. ne-a făcut toate acestea Domnul Dumnezeul nostru?’, așa le vei răspunde: ‘După cum voi M-ați părăsit*Cap. 2:13. și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa acum veți sluji*Deut. 28:48. unor străini într-o țară care nu este a voastră!’ 20 Spuneți lucrul acesta casei lui Iacov, vestiți-l în Iuda și ziceți: 21 ‘Ascultați lucrul acesta, popor*Is. 6:9.Ezec. 12:2.Mat. 13:14.Ioan 12:40.Fapte 28:26.Rom. 11:8. fără minte și fără inimă, care are ochi, și nu vede, urechi, și n-aude! 22 Nu voiți să vă temeți*Apoc. 15:4. de Mine’, zice Domnul, ‘nu voiți să tremurați înaintea Mea? Eu am pus mării*Iov 26:10;38:10,11.Ps. 104:9.Prov. 8:29. ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. 23 Poporul acesta însă are o inimă dârză și răzvrătită; se răscoală și pleacă 24 și nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care dă ploaie*Ps. 147:8. Cap. 14:22.Mat. 5:45.Fapte 14:17. la vreme, ploaie timpurie*Deut. 11:14.Ioel 2:23. și târzie, și ne păstrează*Gen. 8:22. săptămânile hotărâte pentru seceriș.» 25 Din pricina nelegiuirilor voastre*Cap. 3:3. n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți. 26 Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc*Prov. 1:11,17,18.Hab. 1:15. ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni. 27 Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați. 28 Se îngrașă*Deut. 32:15., lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina*Is. 1:23.Zah. 7:10., pricina orfanului, ca să le meargă bine*Iov 12:6.Ps. 73:12. Cap. 12:1., nu fac dreptate celor lipsiți. 29 Să nu pedepsesc*Vers. 9.Mal. 3:5. Eu aceste lucruri’, zice Domnul, ‘să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?’ 30 Grozave lucruri, urâcioase*Cap. 23:14.Osea 6:10. lucruri se fac în țară. 31 Prorocii prorocesc neadevăruri*Cap. 14:14;23:25,26.Ezec. 13:6., preoții stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac*Mica 2:11. aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?