1 Se voltares, ó Israel,

diz o Senhor, volta para mim;

e se tirares as tuas abominações de diante de mim,

não andarás mais vagueando,

2 E jurarás: Vive o Senhor na verdade,

no juízo e na justiça;

e nele se bendirão as nações,

e nele se gloriarão.

3 Porque assim diz o Senhor aos homens de Judá e a Jerusalém: Preparai para vós o campo de lavoura, e não semeeis entre espinhos.

4 Circuncidai-vos ao Senhor,

e tirai os prepúcios do vosso coração,

ó homens de Judá e habitantes de Jerusalém,

para que o meu furor não venha a sair como fogo,

e arda de modo que não haja quem o apague,

por causa da malícia das vossas obras.

5 Anunciai em Judá,

e fazei ouvir em Jerusalém,

e dizei: Tocai a trombeta na terra,

gritai em alta voz, dizendo:

Ajuntai-vos,

e entremos nas cidades fortificadas.

6 Arvorai a bandeira rumo a Sião,

fugi, não vos detenhais;

porque eu trago do norte um mal,

e uma grande destruição.

7 Já um leão subiu da sua ramada,

e um destruidor dos gentios;

ele já partiu,

e saiu do seu lugar para

fazer da tua terra uma desolação,

a fim de que as tuas cidades sejam destruídas,

e ninguém habite nelas.

8 Por isto cingi-vos de sacos,

lamentai, e uivai,

porque o ardor da ira do

Senhor não se desviou de nós.

9 E sucederá naquele tempo, diz o Senhor, que se desfará o coração do rei e o coração dos príncipes; e os sacerdotes pasmarão, e os profetas se maravilharão.

10 Então disse eu: Ah, Senhor Deus! Verdadeiramente enganaste grandemente a este povo e a Jerusalém, dizendo: Tereis paz; pois a espada penetra-lhe até à alma.

11 Naquele tempo se dirá a este povo e a Jerusalém: Um vento seco das alturas do deserto veio ao caminho da filha do meu povo; não para padejar, nem para limpar;

12 Mas um vento mais veemente virá da minha parte; agora também eu pronunciarei juízos contra eles.

13 Eis que virá subindo como

nuvens e os seus carros como a tormenta;

os seus cavalos serão mais ligeiros do que as águias;

ai de nós, que somos assolados!

14 Lava o teu coração da malícia,

ó Jerusalém, para que sejas salva;

até quando permanecerão no

meio de ti os pensamentos da tua iniquidade?

15 Porque uma voz anuncia desde Dã,

e faz ouvir a calamidade

desde o monte de Efraim.

16 Lembrai isto às nações;

fazei ouvir contra Jerusalém,

que vigias vêm de uma terra remota,

e levantarão a sua voz

contra as cidades de Judá.

17 Como os guardas de um campo,

estão contra ela ao redor;

porquanto ela se rebelou contra mim,

diz o Senhor.

18 O teu caminho e as tuas obras te fizeram estas coisas;

esta é a tua maldade,

e amargosa é, que te chega até ao coração.

19 Ah, entranhas minhas, entranhas minhas!

Estou com dores no meu coração!

O meu coração se agita em mim.

Não posso me calar; porque tu,

ó minha alma,

ouviste o som da trombeta e

o alarido da guerra.

20 Destruição sobre destruição se apregoa;

porque já toda a terra está destruída;

de repente foram destruídas as minhas tendas,

e as minhas cortinas num momento.

21 Até quando verei a bandeira,

e ouvirei a voz da trombeta?

22 Deveras o meu povo está louco,

já não me conhece;

são filhos néscios, e não entendidos;

são sábios para fazer mal,

mas não sabem fazer o bem.

23 Observei a terra,

e eis que era sem forma e vazia;

também os céus, e não tinham a sua luz.

24 Observei os montes,

e eis que estavam tremendo;

e todos os outeiros estremeciam.

25 Observei, e eis que não havia homem algum;

e todas as aves do céu tinham fugido.

26 Vi também que a terra fértil era um deserto;

e todas as suas cidades

estavam derrubadas diante do Senhor,

diante do furor da sua ira.

27 Porque assim diz o Senhor:

Toda esta terra será assolada;

de todo, porém, não a consumirei.

28 Por isto lamentará a terra,

e os céus em cima se enegrecerão;

porquanto assim o disse,

assim o propus,

e não me arrependi nem me desviarei disso.

29 Ao clamor dos cavaleiros e

dos flecheiros fugiram todas as cidades;

entraram pelas matas e treparam pelos penhascos;

todas as cidades ficaram abandonadas,

e já ninguém habita nelas.

30 Agora, pois, que farás, ó assolada?

Ainda que te vistas de carmesim,

ainda que te adornes com enfeites de ouro,

ainda que te pintes em volta dos teus olhos,

em vão te farias bela;

os amantes te desprezam,

e procuram tirar-te a vida.

31 Porquanto ouço uma voz,

como a de uma mulher que está de parto,

uma angústia como a de que

está com dores de parto do primeiro filho;

a voz da filha de Sião,

ofegante, que estende as suas mãos,

dizendo: Oh! Ai de mim agora,

porque já a minha alma

desmaia por causa dos assassinos.

1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce*Cap. 3:1,22.Ioel 2:12. la Mine", zice Domnul, „dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2 Dacă*Deut. 10:20.Is. 45:23;65:16. Cap. 5:2. vei jura: ‘Viu este Domnul!’ cu adevăr*Is. 48:1.Zah. 8:8., cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile*Gen. 22:18.Ps. 72:17.Gal. 3:8. vor fi binecuvântate în El și se vor făli*Is. 45:25.1 Cor. 1:31. cu El." 3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-vă*Osea 10:12. un ogor nou și nu semănați între*Mat. 13:7,22. spini! 4 Tăiați-vă împrejur*Deut. 10:16;30:6. Cap. 9:26.Rom. 2:28,29.Col. 2:11. pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutății faptelor voastre!"

5 Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară! Strigați în gura mare și ziceți: ‘Strângeți-vă*Cap. 8:14. și haidem în cetățile întărite!’ 6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte*Cap. 1:13-15;6:1,22. aduc nenorocirea și un mare prăpăd." 7 Leul se aruncă*2 Împ. 24:1. Cap. 5:6.Dan. 7:4. din tufarul său, nimicitorul*Cap. 25:9. neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască*Is. 1:7. Cap. 2:15. țara, să-ți dărâme cetățile și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8 De aceea, acoperiți-vă*Is. 22:12. Cap. 6:26. cu saci, plângeți și gemeți, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9 „În ziua aceea", zice Domnul, „împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți și prorocii, uimiți." 10 Eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Ai înșelat*Ezec. 14:9.2 Tes. 2:11. în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul când*Cap. 5:12;14:13. ai zis: ‘Veți avea pace!’ Și totuși sabia le amenință viața." 11 În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt*Cap. 51:1.Ezec. 11:17.Osea 13:15. arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curățească grâul. 12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi*Cap. 1:16. rosti hotărârea!" 13 „Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui*Is. 5:28. sunt ca un vârtej, caii*Deut. 28:49.Plâng. 4:19.Osea 8:1.Hab. 1:8. lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiți!" 14 Curățește-ți inima*Is. 1:16.Iac. 4:8. de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? 15 Căci un glas care pornește de la Dan*Cap. 8:16. și vestește nenorocirea o vestește de la muntele lui Efraim. 16 „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. Vin niște împresurători dintr-o țară*Cap. 5:15. depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17 Ca cei ce păzesc un ogor*2 Împ. 25:1,4., ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea", zice Domnul. 18 „Acesta este rodul căilor și faptelor tale*Ps. 107:17.Is. 50:1. Cap. 2:17,19., este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă." 19 Măruntaiele*Is. 15:5;16:11;21:3;22:4. Cap. 9:1,10.Luca 19:42. mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. 20 Se vestește dărâmare*Ps. 42:7.Ezec. 7:26. peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele*Cap. 10:20. îmi sunt pustiite deodată și corturile, într-o clipă! 21 Până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței? 22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri*Rom. 16:19. să facă răul, dar nu știu să facă binele." 23 Mă uit la pământ*Is. 24:19., și iată că este pustiu*Gen. 1:2. și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24 Mă uit*Is. 5:25.Ezec. 38:20. la munți, și iată că sunt zguduiți și toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, și iată că nu este niciun om și toate păsările cerurilor*Ţef. 1:3. au fugit! 26 Mă uit, și, iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse! 27 Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici*Cap. 5:10,18;30:11;46:28. de tot. 28 Din pricina aceasta, țara*Osea 4:3. este în jale și cerurile*Is. 5:30;50:3. sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău*Num. 23:19. Cap. 7:16. de el, nu Mă voi întoarce. 29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni*2 Împ. 9:30.Ezec. 23:40. ochii, dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi*Cap. 22:20,22.Plâng. 1:2,19. te disprețuiesc și vor să-ți ia viața. 31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde*Is. 1:15.Plâng. 1:17. mâinile zicând: ‘Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!’