1 Naquele tempo, diz o Senhor, tirarão para fora das suas sepulturas os ossos dos reis de Judá, e os ossos dos seus príncipes, e os ossos dos sacerdotes, e os ossos dos profetas, e os ossos dos habitantes de Jerusalém; 2 E expô-los-ão ao sol, e à lua, e a todo o exército do céu, a quem tinham amado, e a quem tinham servido, e após quem tinham ido, e a quem tinham buscado e diante de quem se tinham prostrado; não serão recolhidos nem sepultados; serão como esterco sobre a face da terra. 3 E será escolhida antes a morte do que a vida por todos os que restarem desta raça maligna, que ficarem em todos os lugares onde os lancei, diz o Senhor dos Exércitos.

4 Dize-lhes mais: Assim diz o Senhor:

Porventura cairão e não se tornarão a levantar?

Desviar-se-ão, e não voltarão?

5 Por que, pois,

se desvia este povo de

Jerusalém com uma apostasia tão contínua?

Persiste no engano, não quer voltar.

6 Eu escutei e ouvi;

não falam o que é reto,

ninguém há que se arrependa da sua maldade,

dizendo: Que fiz eu?

Cada um se desvia na sua carreira,

como um cavalo que arremete

com ímpeto na batalha.

7 Até a cegonha no céu

conhece os seus tempos determinados;

e a rola, e o grou e a

andorinha observam o tempo da sua arribação;

mas o meu povo não conhece o juízo do Senhor.

8 Como, pois, dizeis:

Nós somos sábios,

e a lei do Senhor está conosco?

Eis que em vão tem

trabalhado a falsa pena dos escribas.

9 Os sábios são envergonhados,

espantados e presos;

eis que rejeitaram a palavra do Senhor;

que sabedoria, pois, têm eles?

10 Portanto darei suas mulheres a outros,

e os seus campos a novos possuidores;

porque desde o menor até ao maior,

cada um deles se dá à avareza;

desde o profeta até ao sacerdote,

cada um deles usa de falsidade.

11 E curam a ferida da filha de meu povo levianamente,

dizendo: Paz, paz; quando não há paz.

12 Porventura envergonham-se de cometerem abominação?

Não; de maneira nenhuma se envergonham,

nem sabem que coisa é envergonhar-se;

portanto cairão entre os

que caem e tropeçarão no tempo em que eu os visitar,

diz o Senhor.

13 Certamente os apanharei,

diz o Senhor; já não há uvas na vide,

nem figos na figueira,

e até a folha caiu;

e o que lhes dei passará deles.

14 Por que nos assentamos ainda?

Juntai-vos e entremos nas cidades fortificadas,

e ali pereçamos;

pois já o Senhor nosso Deus

nos destinou a perecer e nos deu a beber água de fel;

porquanto pecamos contra o Senhor.

15 Espera-se a paz, mas não há bem;

o tempo da cura, e eis o terror.

16 Já desde Dã se ouve o resfolegar dos seus cavalos,

toda a terra treme ao som dos rinchos dos seus fortes;

e vêm, e devoram a terra,

e sua abundância,

a cidade e os que habitam nela.

17 Porque eis que envio entre vós serpentes e basiliscos,

contra os quais não há encantamento,

e vos morderão, diz o Senhor.

18 Oh! Se eu pudesse consolar-me na minha tristeza!

O meu coração desfalece em mim.

19 Eis a voz do clamor da

filha do meu povo de terra mui remota;

não está o Senhor em Sião?

Não está nela o seu rei?

Por que me provocaram à ira

com as suas imagens de escultura,

com vaidades estranhas?

20 Passou a sega, findou o verão,

e nós não estamos salvos.

21 Estou quebrantado pela ferida da filha do meu povo;

ando de luto; o espanto se apoderou de mim.

22 Porventura não há bálsamo em Gileade?

Ou não há lá médico? Por que,

pois, não se realizou a

cura da filha do meu povo?

1 În vremea aceea", zice Domnul, „se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului. 2 Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit*2 Împ. 23:5.Ezec. 8:16., pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge*Cap. 22:19., nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi*2 Împ. 9:36.Ps. 83:10. Cap. 9:22;16:4. pe pământ. 3 Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea*Iov 3:21,22;7:15,16.Apoc. 9:6. decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni", zice Domnul oștirilor. 4 „Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși? 5 Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri*Cap. 7:24., stăruiește în înșelătorie*Cap. 9:6. și nu vrea să se întoarcă*Cap. 5:3. la Dumnezeu? 6 Căci Eu*2 Pet. 3:9. sunt cu luare aminte și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: ‹Ce am făcut?› Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7 Chiar și cocostârcul*Is. 1:3. își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua*Cânt. 2:12., rândunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu*Cap. 5:4,5. nu cunoaște Legea Domnului! 8 Cum puteți voi să ziceți: ‹Suntem înțelepți și Legea*Rom. 2:17. Domnului este cu noi›? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9 Înțelepții*Cap. 6:15. sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10 De aceea, pe nevestele*Deut. 28:30. Cap. 6:12.Amos 5:11.Ţef. 1:13. lor le voi da altora și ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig*Is. 56:11. Cap. 6:13. mârșav, de la proroc până la preot, toți înșală! 11 Leagă în chip ușuratic*Cap. 6:14. rana fiicei poporului Meu, zicând: ‹Pace*Ezec. 13:10.! Pace!› Și totuși pace nu este. 12 Vor fi dați de rușine*Cap. 3:3;6:15., căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi», zice Domnul. 13 «Vreau să isprăvesc cu ei», zice Domnul. «Nu vor mai fi struguri în vie*Is. 5:1.Ioel 1:7., nici smochine în smochin*Mat. 21:19.Luca 13:6. și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.»’" 14 „Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă*Cap. 4:5. și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite*Cap. 9:15;23:15., pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15 Așteptam*Cap. 14:19. pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza! 16 Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan*Cap. 4:15. și de vuietul nechezatului lor*Jud. 5:22. Cap. 47:3. se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17 „Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basiliști, împotriva cărora nu*Ps. 58:4,5.Ecl. 10:11. este niciun descântec, și vă vor mușca", zice Domnul. 18 Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. 19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară*Is. 39:3. depărtată: „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?" – „Pentru ce M-au mâniat*Deut. 32:21.Is. 1:4. ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?" – 20 „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!" – 21 Sunt zdrobit*Cap. 4:19;9:1;14:17. de durerea fiicei poporului meu, mă doare*Ioel 2:6.Naum 2:10., m-apucă groaza. 22 Nu este niciun leac alinător*Gen. 37:25;43:11. Cap. 46:11; 51:8. în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?