1 Oh! Se a minha cabeça se tornasse em águas,

e os meus olhos numa fonte de lágrimas!

Então choraria de dia e de

noite os mortos da filha do meu povo.

2 Oh! Se tivesse no deserto uma estalagem de caminhantes!

Então deixaria o meu povo,

e me apartaria dele,

porque todos eles são adúlteros,

um bando de aleivosos.

3 E encurvam a língua como se fosse o seu arco,

para a mentira;

fortalecem-se na terra,

mas não para a verdade;

porque avançam de malícia em malícia,

e a mim não me conhecem, diz o Senhor.

4 Guardai-vos cada um do seu próximo,

e de irmão nenhum vos fieis;

porque todo o irmão não faz mais do que enganar,

e todo o próximo anda caluniando.

5 E zombará cada um do seu próximo,

e não falam a verdade;

ensinam a sua língua a falar a mentira,

andam-se cansando em proceder perversamente.

6 A tua habitação está no meio do engano;

pelo engano recusam conhecer-me,

diz o Senhor.

7 Portanto assim diz o Senhor dos Exércitos:

Eis que eu os fundirei e os provarei;

pois, de que outra maneira

procederia com a filha do meu povo?

8 Uma flecha mortífera é a língua deles;

fala engano;

com a sua boca fala cada um

de paz com o seu próximo

mas no seu coração arma-lhe ciladas.

9 Porventura por estas coisas não os castigaria?

Diz o Senhor;

ou não se vingaria a minha

alma de nação tal como esta?

10 Pelos montes levantarei choro e pranto,

e pelas pastagens do deserto lamentação;

porque já estão queimadas,

e ninguém passa por elas;

nem se ouve mugido de gado;

desde as aves dos céus,

até os animais, andaram vagueando, e fugiram.

11 E farei de Jerusalém montões de pedras,

morada de chacais,

e das cidades de Judá farei assolação,

de sorte que não haja habitante.

12 Quem é o homem sábio, que entenda isto? E a quem falou a boca do Senhor, para que o possa anunciar? Por que razão pereceu a terra, e se queimou como deserto, sem que ninguém passa por ela?

13 E disse o Senhor: Porque deixaram a minha lei, que pus perante eles, e não deram ouvidos à minha voz, nem andaram nela,

14 Antes andaram após o propósito do seu próprio coração, e após os baalins, como lhes ensinaram os seus pais. 15 Portanto assim diz o Senhor dos Exércitos, Deus de Israel: Eis que darei de comer losna a este povo, e lhe darei a beber água de fel. 16 E os espalharei entre gentios, que não conheceram, nem eles nem seus pais, e mandarei a espada após eles, até que venha a consumi-los.

17 Assim diz o Senhor dos Exércitos:

Considerai, e chamai carpideiras que venham;

e mandai procurar mulheres hábeis,

para que venham.

18 E se apressem,

e levantem o seu lamento sobre nós;

e desfaçam-se em lágrimas os nossos olhos,

e as nossas pálpebras destilem águas.

19 Porque uma voz de pranto se ouviu de Sião:

Como estamos arruinados!

Estamos mui envergonhados,

porque deixamos a terra,

e por terem eles lançado

fora as nossas moradas.

20 Ouvi, pois, vós, mulheres,

a palavra do Senhor,

e os vossos ouvidos recebam a palavra da sua boca;

e ensinai o pranto a vossas filhas,

e cada uma à sua vizinha a lamentação;

21 Porque a morte subiu pelas nossas janelas,

e entrou em nossos palácios,

para exterminar as crianças

das ruas e os jovens das praças.

22 Fala: Assim diz o Senhor:

Até os cadáveres dos homens

jazerão como esterco sobre a face do campo,

e como gavela atrás do segador,

e não há quem a recolha.

23 Assim diz o Senhor: Não se glorie o sábio na sua sabedoria, nem se glorie o forte na sua força; não se glorie o rico nas suas riquezas, 24 Mas o que se gloriar, glorie-se nisto: em me entender e me conhecer, que eu sou o Senhor, que faço beneficência, juízo e justiça na terra; porque destas coisas me agrado, diz o Senhor.

25 Eis que vêm dias, diz o Senhor, em que castigarei a todo o circuncidado com o incircunciso. 26 Ao Egito, e a Judá, e a Edom, e aos filhos de Amom, e a Moabe, e a todos os que cortam os cantos do seu cabelo, que habitam no deserto; porque todas as nações são incircuncisas, e toda a casa de Israel é incircuncisa de coração.

1 O, de mi-ar fi capul plin*Is. 22:4. Cap. 4:19;13:17;14:17.Plâng. 2:11;3:48. cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2 O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari*Cap. 5:7,8. și o ceată de mișei. 3 „Au limba întinsă*Ps. 64:3.Is. 59:4,13,15. ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu*1 Sam. 2:12.Osea 4:1. Mă cunosc", zice Domnul. 4 „Fiecare să se păzească*Cap. 12:6.Mica 7:5,6. de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu*Cap. 6:28. bârfeli. 5 Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască", zice Domnul. 7 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi*Is. 1:25.Mal. 3:3. în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea*Osea 11:8. să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât*Ps. 12:2;120:3. Vers. 3. minciuni; cu gura vorbesc*Ps. 28:3;55:21. aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc*Cap. 5:9,29. Eu pentru aceste lucruri", zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10 Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite*Cap. 12:4;23:10.Osea 4:3. vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele*Cap. 4:25. au fugit și au pierit. 11 „Voi face și Ierusalimul un morman*Is. 25:2. de pietre, o vizuină de șacali*Is. 13:22;34:13. Cap. 10:22., și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori." 12 Unde*Ps. 107:43.Osea 14:9. este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului: pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14 ci au umblat*Cap. 3:17;7:24. după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au*Gal. 1:14. învățat părinții lor." 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni*Ps. 80:5. poporul acesta cu pelin*Cap. 8:14;23:15.Plâng. 3:15,19. și-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi*Lev. 26:33.Deut. 28:64. printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite*Lev. 26:33. Cap. 44:27.Ezec. 5:2,12. sabia în urma lor până-i voi nimici." 17 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele*2 Cron. 35:25.Iov 3:8.Ecl. 12:5.Amos 5:16.Mat. 9:23. să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din*Cap. 14:17. ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic*Lev. 18:28;20:22. suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’" 20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii*Cap. 6:11. pe uliță și pe tineri, în piețe. 22 „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul*Cap. 8:2;16:4. pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’" 23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul*Ecl. 9:11. să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24 Ci*1 Cor. 1:31.2 Cor. 10:17. cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci*Mica 6:8;7:18. în acestea găsesc plăcere Eu", zice Domnul. 25 „Iată, vin zilele", zice Domnul, „când*Rom. 2:8,9. voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad*Cap. 25:23;49:32. colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima*Lev. 26:41.Ezec. 44:7.Rom. 2:28,29. netăiată împrejur."