1 Justo serias, ó Senhor,

ainda que eu entrasse contigo num pleito;

contudo falarei contigo dos teus juízos.

Por que prospera o caminho dos ímpios,

e vivem em paz todos os que

procedem aleivosamente?

2 Plantaste-os, e eles se enraizaram;

crescem, dão também fruto;

chegado estás à sua boca,

porém longe de suas entranhas.

3 Mas tu, ó Senhor, me conheces,

tu me vês, e provas o meu coração para contigo;

arranca-os como as ovelhas para o matadouro,

e dedica-os para o dia da matança.

4 Até quando lamentará a terra,

e se secará a erva de todo o campo?

Pela maldade dos que habitam nela,

perecem os animais e as aves;

porquanto dizem: Ele não verá o nosso fim.

5 Se te fatigas correndo com homens que vão a pé,

como poderás competir com os cavalos?

Se tão somente numa terra de paz estás confiado,

como farás na enchente do Jordão?

6 Porque até os teus irmãos,

e a casa de teu pai,

eles próprios procedem deslealmente contigo;

eles mesmos clamam após ti em altas vozes:

Não te fies neles,

ainda que te digam coisas boas.

7 Desamparei a minha casa,

abandonei a minha herança;

entreguei a amada da minha

alma na mão de seus inimigos.

8 Tornou-se a minha herança

para mim como leão numa floresta;

levantou a sua voz contra mim,

por isso eu a odiei.

9 A minha herança é para mim

ave de rapina de várias cores.

Andam as aves de rapina contra ela em redor.

Vinde, pois,

ajuntai todos os animais do campo,

trazei-os para a devorarem.

10 Muitos pastores destruíram a minha vinha,

pisaram o meu campo;

tornaram em desolado

deserto o meu campo desejado.

11 Em desolação a puseram,

e clama a mim na sua desolação;

e toda a terra está desolada,

porquanto não há ninguém

que tome isso a sério.

12 Sobre todos os lugares

altos do deserto vieram destruidores;

porque a espada do Senhor devora desde um extremo da terra até o outro;

não há paz para nenhuma carne.

13 Semearam trigo, e segaram espinhos;

cansaram-se, mas de nada se aproveitaram;

envergonhados sereis das vossas colheitas,

e por causa do ardor da ira do Senhor.

14 Assim diz o Senhor, acerca de todos os meus maus vizinhos, que tocam a minha herança, que fiz herdar ao meu povo Israel: Eis que os arrancarei da sua terra, e a casa de Judá arrancarei do meio deles.

15 E será que, depois de os haver arrancado, tornarei, e me compadecerei deles, e os farei voltar cada um à sua herança, e cada um à sua terra. 16 E será que, se diligentemente aprenderem os caminhos do meu povo, jurando pelo meu nome: Vive o Senhor, como ensinaram o meu povo a jurar por Baal; então edificar-se-ão no meio do meu povo. 17 Mas se não quiserem ouvir, totalmente arrancarei a tal nação, e a farei perecer, diz o Senhor.

1 Tu ești prea drept*Ps. 51:4., Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește*Iov 12:6;21:7.Ps. 37:1,35;73:3. Cap. 5:28.Hab. 1:4.Mal. 3:15. calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace? 2 I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape*Is. 29:13.Mat. 15:8.Marcu 7:6. de gura lor, dar departe de inima lor! 3 Totuși Tu, Doamne, mă*Ps. 17:3;139:1. cunoști, mă vezi, îmi cercetezi*Cap. 11:20. inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi care trebuie tăiate și pregătește-i pentru ziua*Iac. 5:5. măcelului! 4 Până când să se jelească*Cap. 23:10.Osea 4:3. țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele*Cap. 4:25;7:20;9:10.Osea 4:3. și păsările din pricina răutății*Ps. 107:34. locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!" 5 „Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale*Ios. 3:15.1 Cron. 12:15. Cap. 48:19; 50:44. Iordanului? 6 Căci chiar frații*Cap. 9:4;11:19,21. tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede*Prov. 26:25. când îți vor spune vorbe prietenoase.

7 Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei. 8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, și de aceea o urăsc. 9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceți-vă*Is. 56:9. Cap. 7:33. și strângeți toate fiarele câmpului și aduceți-le ca s-o mănânce! 10 Un mare*Cap. 6:3. număr de păstori îmi pustiesc via*Is. 5:1,5., îmi calcă*Is. 63:18. ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. 11 Îl pustiesc, și el stă*Vers. 4. trist și pustiit înaintea mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni*Is. 42:25. nu ia seama la ea. 12 Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace. 13 Au semănat*Lev. 26:16.Deut. 28:38.Mica 6:15.Hag. 1:6. grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!" 14 „Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating*Zah. 2:8. de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge*Deut. 30:3. Cap. 32:37. din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar*Ezec. 28:25., după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi*Amos 9:14. pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui. 16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura*Cap. 4:2. pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți*Efes. 2:20,21.1 Pet. 2:5. în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă nu vor asculta*Is. 60:12. nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde’", zice Domnul.