1 A palavra que veio a Jeremias, da parte do Senhor, dizendo:

2 Ouvi as palavras desta aliança, e falai aos homens de Judá, e aos habitantes de Jerusalém. 3 Dize-lhes pois: Assim diz o Senhor Deus de Israel: Maldito o homem que não escutar as palavras desta aliança, 4 Que ordenei a vossos pais no dia em que os tirei da terra do Egito, da fornalha de ferro, dizendo: Dai ouvidos à minha voz, e fazei conforme a tudo quanto vos mando; e vós sereis o meu povo, e eu serei o vosso Deus. 5 Para que confirme o juramento que fiz a vossos pais de dar-lhes uma terra que manasse leite e mel, como se vê neste dia. Então eu respondi, e disse: Amém, ó Senhor.

6 E disse-me o Senhor: Apregoa todas estas palavras nas cidades de Judá, e nas ruas de Jerusalém, dizendo: Ouvi as palavras desta aliança, e cumpri-as.

7 Porque deveras adverti a vossos pais, no dia em que os tirei da terra do Egito, até ao dia de hoje, madrugando, e protestando, e dizendo: Dai ouvidos à minha voz. 8 Mas não ouviram, nem inclinaram os seus ouvidos, antes andaram cada um conforme o propósito do seu coração malvado; por isso trouxe sobre eles todas as palavras desta aliança que lhes mandei que cumprissem, porém não cumpriram.

9 Disse-me mais o Senhor: Uma conspiração se achou entre os homens de Judá, entre os habitantes de Jerusalém.

10 Tornaram às maldades de seus primeiros pais, que não quiseram ouvir as minhas palavras; e eles andaram após outros deuses para os servir; a casa de Israel e a casa de Judá quebraram a minha aliança, que tinha feito com seus pais. 11 Portanto assim diz o Senhor: Eis que trarei mal sobre eles, de que não poderão escapar; e clamarão a mim, mas eu não os ouvirei. 12 Então irão as cidades de Judá e os habitantes de Jerusalém e clamarão aos deuses a quem eles queimaram incenso; estes, porém, de nenhum modo os livrarão no tempo do seu mal. 13 Porque, segundo o número das tuas cidades, são os teus deuses, ó Judá! E, segundo o número das ruas de Jerusalém, levantastes altares à impudência, altares para queimardes incenso a Baal.

14 Tu, pois, não ores por este povo, nem levantes por ele clamor nem oração; porque não os ouvirei no tempo em que eles clamarem a mim, por causa do seu mal.

15 Que direito tem a minha amada na minha casa, visto que com muitos tem cometido grande lascívia? Crês que os sacrifícios e as carnes santificadas poderão afastar de ti o mal? Então saltarias de prazer. 16 O Senhor chamou o teu nome de oliveira verde, formosa por seus deliciosos frutos, mas agora à voz de um grande tumulto acendeu fogo ao redor dela e se quebraram os seus ramos. 17 Porque o Senhor dos Exércitos, que te plantou, pronunciou contra ti o mal, pela maldade da casa de Israel e da casa de Judá, que para si mesma fizeram, pois me provocaram à ira, queimando incenso a Baal.

18 E o Senhor me fez saber,

e assim o soube;

então me fizeste ver as suas ações.

19 E eu era como um cordeiro,

como um boi que levam à matança;

porque não sabia que maquinavam propósitos contra mim,

dizendo: Destruamos a árvore com o seu fruto,

e cortemo-lo da terra dos viventes,

e não haja mais memória do seu nome.

20 Mas, ó Senhor dos Exércitos,

justo Juiz,

que provas as entranhas e o coração,

veja eu a tua vingança sobre eles;

pois a ti descobri a minha causa.

21 Portanto, assim diz o Senhor acerca dos homens de Anatote, que buscam a tua vida, dizendo: Não profetizes no nome do Senhor, para que não morras às nossas mãos. 22 Portanto, assim diz o Senhor dos Exércitos: Eis que eu os castigarei; os jovens morrerão à espada, os seus filhos e suas filhas morrerão de fome.

23 E não haverá deles um remanescente, porque farei vir o mal sobre os homens de Anatote, no ano da sua visitação.

1 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 2 „Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! 3 Zi-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat*Deut. 27:26.Gal. 3:10. să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia 4 pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din*Deut. 4:20.1 Împ. 8:51. cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultați*Lev. 26:3,12. Cap. 7:23. glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci, și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›, 5 atunci voi împlini jurământul*Deut. 7:12,13.Ps. 105:9,10. pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.»’" Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!" 6 Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: ‘Ascultați cuvintele legământului acestuia și*Rom. 2:13.Iac. 1:22. împliniți-le! 7 Căci am înștiințat pe părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate*Cap. 7:13,25;35:15. diminețile zicând: «Ascultați glasul Meu!» 8 Dar ei n-au*Cap. 7:26. ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat*Cap. 3:17;7:24;9:14. fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit.’" 9 Domnul mi-a zis: „Este o uneltire*Ezec. 20:25.Osea 6:9. între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. 10 S-au întors la*Ezec. 20:18. nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor." 11 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga*Ps. 18:41.Prov. 1:28.Is. 1:15. Cap. 14:12.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Zah. 7:13. la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme*Deut. 32:37,38. pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. 13 Căci câte cetăți*Cap. 2:28. ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!… 14 Tu însă nu mijloci*Exod 32:10. Cap. 7:16;14:11.1 Ioan 5:16. pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. 15 Ce ar putea*Ps. 50:16.Is. 1:11. să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri*Ezec. 16:25. în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă*Hag. 2:12-14.Tit 1:15. răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te*Prov. 2:14. bucuri! 16 ‘Măslin*Ps. 52:8.Rom. 11:17. verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate. 17 Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit*Is. 5:2. Cap. 3:21., cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal." 18 Domnul mi-a dat de știre și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele*Cap. 18:18. pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim*Ps. 83:4. din pământul*Ps. 27:13;116:9;142:5. celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele." 20 O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 7:9. Cap. 17:10; 20:12.Apoc. 2:23. rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea! 21 De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața*Cap. 12:5,6. și zic: „Nu proroci*Is. 30:10.Amos 2:12;7:13,16.Mica 2:6. în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!" 22 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. 23 Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi*Cap. 23:12;46:21;48:44;50:27.Luca 19:44. pedepsi."