1 Nous nous sommes assis près des fleuves de Babylone, et là, nous avons pleuré, nous souvenant de Sion.2 Nous avons suspendu nos harpes aux saules, au milieu d’elle.3 Là, ceux qui nous avaient emmenés captifs nous demandaient des chants joyeux: Chantez-nous quelque chose des cantiques de Sion.4 Comment chanterions-nous les cantiques de l'Éternel, dans une terre étrangère?5 Si je t'oublie, Jérusalem, que ma droite s'oublie elle-même!6 Que ma langue s'attache à mon palais, si je ne me souviens de toi, si je ne fais de Jérusalem le principal sujet de ma joie!7 Éternel, souviens-toi des enfants d'Édom, qui, dans la journée de Jérusalem, disaient: Rasez, rasez jusqu'à ses fondements!8 Fille de Babel, la dévastée, heureux qui te rendra ce que tu nous as fait!9 Heureux qui saisira tes enfants, et les écrasera contre le rocher!

1 Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.2 În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -4 Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!