1 For this Melchizedek, king of Salem, priest of God Most High, who met Abraham returning from the slaughter of the kings and blessed him, 2 to whom also Abraham divided a tenth part of all (being first, by interpretation, King of righteousness, and then also King of Salem, which is, King of peace; 3 without father, without mother, without genealogy, having neither beginning of days nor end of life, but made like unto the Son of God), abideth a priest continually.

4 Now consider how great this man was, unto whom Abraham, the patriarch, gave a tenth out of the chief spoils. 5 And they indeed of the sons of Levi that receive the priest’s office have commandment to take tithes of the people according to the law, that is, of their brethren, though these have come out of the loins of Abraham: 6 but he whose genealogy is not counted from them hath taken tithes of Abraham, and hath blessed him that hath the promises. 7 But without any dispute the less is blessed of the better. 8 And here men that die receive tithes; but there one, of whom it is witnessed that he liveth. 9 And, so to say, through Abraham even Levi, who receiveth tithes, hath paid tithes; 10 for he was yet in the loins of his father, when Melchizedek met him.

11 Now if there was perfection through the Levitical priesthood (for under it hath the people received the law), what further need was there that another priest should arise after the order of Melchizedek, and not be reckoned after the order of Aaron? 12 For the priesthood being changed, there is made of necessity a change also of the law. 13 For he of whom these things are said belongeth to another tribe, from which no man hath given attendance at the altar. 14 For it is evident that our Lord hath sprung out of Judah; as to which tribe Moses spake nothing concerning priests. 15 And what we say is yet more abundantly evident, if after the likeness of Melchizedek there ariseth another priest, 16 who hath been made, not after the law of a carnal commandment, but after the power of an endless life: 17 for it is witnessed of him,

Thou art a priest for ever

After the order of Melchizedek.

18 For there is a disannulling of a foregoing commandment because of its weakness and unprofitableness 19 (for the law made nothing perfect), and a bringing in thereupon of a better hope, through which we draw nigh unto God. 20 And inasmuch as it is not without the taking of an oath 21 (for they indeed have been made priests without an oath; but he with an oath by him that saith of him,

The Lord sware and will not repent himself,

Thou art a priest for ever);

22 by so much also hath Jesus become the surety of a better covenant. 23 And they indeed have been made priests many in number, because that by death they are hindered from continuing: 24 but he, because he abideth for ever, hath his priesthood unchangeable. 25 Wherefore also he is able to save to the uttermost them that draw near unto God through him, seeing he ever liveth to make intercession for them.

26 For such a high priest became us, holy, guileless, undefiled, separated from sinners, and made higher than the heavens; 27 who needeth not daily, like those high priests, to offer up sacrifices, first for his own sins, and then for the sins of the people: for this he did once for all, when he offered up himself. 28 For the law appointeth men high priests, having infirmity; but the word of the oath, which was after the law, appointeth a Son, perfected for evermore.

1 În adevăr, Melhisedec*Gen. 14:18. acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii", apoi și „Împărat al Salemului", adică „Împărat al păcii", 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeți bine dar cât de mare a fost el dacă*Gen. 14:20. până și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Aceia*Num. 18:21,26. dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam. 6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam și*Gen. 14:19. a binecuvântat pe*Rom. 4:13.Gal. 3:16. cel ce avea făgăduințele. 7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Și apoi, aici, cei ce iau zeciuială sunt niște oameni muritori, pe când, acolo, o ia cineva despre*Cap. 5:6;6:20. care se mărturisește că este viu. 9 Mai mult, însuși Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam; 10 căci era încă în coapsele strămoșului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. 11 Dacă*Gal. 2:21. Vers. 18,19. Cap. 8:7. dar desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților – căci sub preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec", și nu după rânduiala lui Aaron? 12 Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii. 13 În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului. 14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din*Is. 11:1.Mat. 1:3.Luca 3:33.Rom. 1:3.Apoc. 5:5. Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție. 15 Lucrul acesta se face și mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, 16 pus nu prin legea unei porunci pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare. 17 Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu*Ps. 110:4. Cap. 5:6,10; 6:20. ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec." 18 Astfel, pe de o parte, se desființează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinței*Rom. 8:3.Gal. 4:9. și zădărniciei ei – 19 căci Legea*Fapte 13:39.Rom. 3:20,21,28;8:3.Gal. 2:16. Cap. 9:9. n-a făcut nimic desăvârșit – și, pe de alta, se pune în loc o nădejde*Cap. 6:18;8:6. mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – 21 căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat*Ps. 110:4. și nu Se va căi: ‘Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’" –, 22 prin chiar faptul acesta, El s-a făcut*Cap. 8:6;9:15;12:24. chezașul unui legământ mai bun. 23 Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. 24 Dar El, fiindcă rămâne „în veac", are o preoție care nu poate trece de la unul la altul. 25 De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească*Rom. 8:34.1 Tim. 2:5. Cap. 9:24.1 Ioan 2:1. pentru ei. 26 Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt*Cap. 4:15., nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și*Efes. 1:20;4:10. Cap. 8:1. înălțat mai presus de ceruri, 27 care n-are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi*Lev. 9:7;16:6,11. Cap. 5:3;9:7. pentru păcatele sale și*Lev. 16:15. apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta*Rom. 6:10. Cap. 9:12,28;10:12. l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuși. 28 În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni*Cap. 5:1,2. supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care*Cap. 2:10;5:9. este desăvârșit pentru veșnicie.