1 Now even the first covenant had ordinances of divine service, and its sanctuary, a sanctuary of this world. 2 For there was a tabernacle prepared, the first, wherein were the candlestick, and the table, and the showbread; which is called the Holy place. 3 And after the second veil, the tabernacle which is called the Holy of holies; 4 having a golden altar of incense, and the ark of the covenant overlaid round about with gold, wherein was a golden pot holding the manna, and Aaron’s rod that budded, and the tables of the covenant; 5 and above it cherubim of glory overshadowing the mercy-seat; of which things we cannot now speak severally. 6 Now these things having been thus prepared, the priests go in continually into the first tabernacle, accomplishing the services; 7 but into the second the high priest alone, once in the year, not without blood, which he offereth for himself, and for the errors of the people: 8 the Holy Spirit this signifying, that the way into the holy place hath not yet been made manifest, while the first tabernacle is yet standing; 9 which is a figure for the time present; according to which are offered both gifts and sacrifices that cannot, as touching the conscience, make the worshipper perfect, 10 being only (with meats and drinks and divers washings) carnal ordinances, imposed until a time of reformation.

11 But Christ having come a high priest of the good things to come, through the greater and more perfect tabernacle, not made with hands, that is to say, not of this creation, 12 nor yet through the blood of goats and calves, but through his own blood, entered in once for all into the holy place, having obtained eternal redemption. 13 For if the blood of goats and bulls, and the ashes of a heifer sprinkling them that have been defiled, sanctify unto the cleanness of the flesh: 14 how much more shall the blood of Christ, who through the eternal Spirit offered himself without blemish unto God, cleanse your conscience from dead works to serve the living God? 15 And for this cause he is the mediator of a new covenant, that a death having taken place for the redemption of the transgressions that were under the first covenant, they that have been called may receive the promise of the eternal inheritance. 16 For where a testament is, there must of necessity be the death of him that made it. 17 For a testament is of force where there hath been death: for it doth never avail while he that made it liveth. 18 Wherefore even the first covenant hath not been dedicated without blood. 19 For when every commandment had been spoken by Moses unto all the people according to the law, he took the blood of the calves and the goats, with water and scarlet wool and hyssop, and sprinkled both the book itself and all the people, 20 saying, This is the blood of the covenant which God commanded to you-ward. 21 Moreover the tabernacle and all the vessels of the ministry he sprinkled in like manner with the blood. 22 And according to the law, I may almost say, all things are cleansed with blood, and apart from shedding of blood there is no remission.

23 It was necessary therefore that the copies of the things in the heavens should be cleansed with these; but the heavenly things themselves with better sacrifices than these. 24 For Christ entered not into a holy place made with hands, like in pattern to the true; but into heaven itself, now to appear before the face of God for us: 25 nor yet that he should offer himself often, as the high priest entereth into the holy place year by year with blood not his own; 26 else must he often have suffered since the foundation of the world: but now once at the end of the ages hath he been manifested to put away sin by the sacrifice of himself. 27 And inasmuch as it is appointed unto men once to die, and after this cometh judgment; 28 so Christ also, having been once offered to bear the sins of many, shall appear a second time, apart from sin, to them that wait for him, unto salvation.

1 Legământul dintâi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș*Exod 25:8. pământesc de închinare. 2 În adevăr*Exod 26:1., s-a făcut un cort. În*Exod 26:35;40:4. partea dinainte, numită „Locul Sfânt", erau sfeșnicul*Exod 25:31., masa*Exod 25:23,30.Lev. 24:5,6. și pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după*Exod 26:31,33;40:3,21. Cap. 6:19. perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt"*9:3 Sau: Sfânta Sfintelor.. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie și*Exod 25:10;26:36;40:3,21. chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas*Exod 16:33,34. de aur cu mană, toiagul lui Aaron*Num. 17:10., care înfrunzise, și tablele*Exod 25:16,21;34:29;40:20.Deut. 10:2,5.1 Împ. 8:9,21.2 Cron. 5:10. legământului. 5 Deasupra*Exod 25:18,22.Lev. 16:2.1 Împ. 8:6,7. erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispășirii*9:5 Sau: scaunul îndurării. cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții*Num. 28:3.Dan. 8:11. care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată*Exod 30:10.Lev. 16:2,11,12,15,34. Vers. 25. pe an, și nu fără sânge, pe*Cap. 5:3;7:27. care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt*Cap. 10:19,20. arăta că*Ioan 14:6. drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care*Gal. 3:21. Cap. 7:18,19; 10:1,11. nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri*Lev. 11:2.Col. 2:16., băuturi și felurite*Num. 19:7. spălături, până*Efes. 2:15.Col. 2:20. Cap. 7:16. la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot*Cap. 3:1. al bunurilor*Cap. 10:1. viitoare, a trecut prin*Cap. 8:2. cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu*Cap. 10:4. sânge de țapi și de viței, ci*Fapte 20:28.Efes. 1:7.Col. 1:14.1 Pet. 1:19.Apoc. 1:5;5:9. cu însuși sângele Său, după ce a căpătat*Zah. 3:9. Vers. 26,28. Cap. 10:10. o răscumpărare veșnică*Dan. 9:24.. 13 Căci, dacă sângele*Lev. 16:14,16. taurilor și al țapilor și*Num. 19:2,17. cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele*1 Pet. 1:19.1 Ioan 1:7.Apoc. 1:5. lui Hristos, care*Rom. 1:4.1 Pet. 3:18., prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine*Efes. 5:2.Tit 2:14. Cap. 7:27. Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va*Cap. 1:3;10:22. curăți cugetul vostru de faptele*Cap. 6:1. moarte, ca să slujiți*Luca 1:74.Rom. 6:13,22.1 Pet. 4:2. Dumnezeului celui viu! 15 Și tocmai*1 Tim. 2:5. de aceea este El Mijlocitorul*Cap. 7:22;8:6;12:24. unui legământ nou, pentru ca*Rom. 3:25;5:6.1 Pet. 3:18., prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei*Cap. 3:1. ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită. 16 În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17 Pentru că un testament*Gal. 3:15. nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18 De aceea*Exod 24:6. și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge. 19 Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat*Exod 24:5,6,8.Lev. 16:14,15,18. sânge de viței și de țapi, cu*Lev. 14:4,6,7,49,51,52. apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20 și a zis: „Acesta*Exod 24:8.Mat. 26:28. este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi." 21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul*Exod 29:12,36.Lev. 8:15,19;16:14-16,18,19. și toate vasele pentru slujbă. 22 Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și*Lev. 17:11. fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23 Dar, deoarece chipurile*Cap. 8:5. lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci*Cap. 6:20. Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul*Cap. 8:2. adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se*Rom. 8:34. Cap. 7:25.1 Ioan 2:1. înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot*Vers. 7. care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul*Vers. 12. Cap. 7:27;10:10.1 Pet. 3:18. veacurilor, S-a arătat o singură dată*1 Cor. 10:11.Gal. 4:4.Efes. 1:10. ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Și*Gen. 3:19.Ecl. 3:20., după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar*2 Cor. 5:10.Apoc. 20:12,13. după aceea vine judecata, 28 tot așa, Hristos*Rom. 6:10.1 Pet. 3:18., după ce S-a adus*1 Pet. 2:24.1 Ioan 3:5. jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora*Mat. 26:28.Rom. 5:15., Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor*Tit 2:13.2 Pet. 3:12. ce-L așteaptă.