Zjevení Janovo 16

1 I slyšel jsem hlas veliký z chrámu, řkoucí sedmi andělům: Jděte, vylijte sedm koflíků hněvu Božího na zemi. 2 I šel první anděl a vylil koflík svůj na zemi, i vyvrhli se vředové škodliví a zlí na lidech, majících znamení šelmy, a na těch, kteříž se klaněli obrazu jejímu. 3 Za tím druhý anděl vylil koflík svůj na moře, a učiněno jest jako krev umrlého, a všeliká duše živá v moři umřela. 4 Potom třetí anděl vylil koflík svůj na řeky a na studnice vod, i obráceny jsou v krev. 5 I slyšel jsem anděla vod, řkoucího: Spravedlivý jsi, Pane, Kterýž jsi, a Kterýž jsi byl, a Svatý, žes to usoudil. 6 Neboť jsou krev svatých a proroků vylévali, i dal jsi jim krev píti; hodniť jsou zajisté toho. 7 I slyšel jsem jiného anděla od oltáře, kterýž řekl: Jistě, Pane Bože všemohoucí, praví jsou a spravedliví soudové tvoji. 8 Potom čtvrtý anděl vylil koflík svůj na slunce, i dáno jest jemu trápiti lidi ohněm. 9 I pálili se lidé horkem velikým, a rouhali se jménu Boha toho, kterýž má moc nad těmito ranami, avšak nečinili pokání, aby vzdali slávu jemu. 10 Tedy pátý anděl vylil koflík svůj na stolici té šelmy, i učiněno jest království její tmavé, i kousali lidé jazyky své pro bolest. 11 A rouhali se Bohu nebeskému pro bolesti své a pro vředy své, avšak nečinili pokání z skutků svých. 12 Šestý pak anděl vylil koflík svůj na tu velikou řeku Eufrates, i vyschla voda její, aby připravena byla cesta králům od východu slunce. 13 A viděl jsem, ano z úst draka a z úst šelmy a z úst falešného proroka vyšli tři duchové nečistí, podobní žabám. 14 Nebo jsouť duchové ďábelští, ješto činí divy a chodí mezi krále zemské a všeho světa, aby je shromáždili k boji, k tomu velikému dni Boha všemohoucího. 15 Aj, přicházímť jako zloděj. Blahoslavený, kdož bdí a ostříhá roucha svého, aby nah nechodil, aby neviděli hanby jeho. 16 I shromáždil je na místo, kteréž slove Židovsky Armageddon. 17 Tedy sedmý anděl vylil koflík svůj na povětří, i vyšel hlas veliký z chrámu nebeského, od trůnu, řkoucí: Stalo se. 18 I stali se zvukové a hromobití a blýskání, i země třesení stalo se veliké, jakéhož nikdy nebylo, jakž jsou lidé na zemi, totiž země třesení tak velikého. 19 I roztrhlo se to veliké město na tři strany, a města národů padla. A Babylon veliký přišel na pamět před obličejem Božím, aby dal jemu kalich vína prchlivosti hněvu svého. 20 A všickni ostrovové pominuli, a hory nejsou nalezeny. 21 A kroupy veliké jako centnéřové pršely s nebe na lidi. I rouhali se Bohu lidé pro ránu těch krup; nebo velmi veliká byla ta rána.

1 Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care zicea celor*Cap. 15:1. șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei*Cap. 14:10;15:7. lui Dumnezeu!" 2 Cel dintâi s-a dus și a vărsat potirul lui pe*Cap. 8:7. pământ. Și o rană rea și dureroasă a lovit*Exod 9:9-11. pe oamenii care*Cap. 13:16,17. aveau semnul fiarei și care*Cap. 13:14. se închinau icoanei ei. 3 Al doilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:8. mare. Și marea s-a*Exod 7:17,20. făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și*Cap. 8:9. a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. 4 Al treilea a vărsat potirul lui în*Cap. 8:10. râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au*Exod 7:20. făcut sânge. 5 Și am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept*Cap. 15:3. ești Tu, Doamne, care*Cap. 1:4,8;4:8;11:17. ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. 6 Fiindcă aceștia au*Mat. 23:34,35. Cap. 13:15. vărsat sângele sfinților*Cap. 11:18;18:20. și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge*Is. 49:26.. Și sunt vrednici." 7 Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne*Cap. 15:3. Dumnezeule, Atotputernice, adevărate*Cap. 13:10;14:10;19:2. și drepte sunt judecățile Tale!" 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste*Cap. 8:12. soare. Și*Cap. 9:17,18;14:18. soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9 Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au*Vers. 11,21. hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și*Dan. 5:22,23. Cap. 9:20. nu s-au pocăit ca să-I*Cap. 11:13;14:7. dea slavă. 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste*Cap. 13:2. scaunul de domnie al fiarei. Și*Cap. 9:2. împărăția fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își*Cap. 11:10. mușcau limbile de durere. 11 Și au*Vers. 9,21. hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor*Vers. 2. lor rele și*Vers. 9. nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Al șaselea a vărsat potirul lui peste*Cap. 9:14. râul cel mare, Eufrat. Și*Ier. 50:38;51:36. apa lui a secat, ca*Is. 41:2,25. să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit. 13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului*1 Ioan 4:1-3. și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos*Cap. 12:3,9. trei duhuri necurate*Cap. 19:20;20:10., care semănau cu niște broaște. 14 Acestea sunt*1 Tim. 4:1.Iac. 3:15. duhuri de draci, care fac*2 Tes. 2:9. Cap. 13:13,14; 19:20. semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg*Luca 2:1., ca să-i strângă pentru războiul*Cap. 17:14;19:19;20:8. zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. 15 „Iată*Mat. 24:43.1 Tes. 5:2.2 Pet. 3:10. Cap. 3:3., Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca*2 Cor. 5:3. Cap. 3:4,18.să nu umble gol și să i se vadă rușinea!"16 Duhurile*Cap. 19:19. cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. 17 Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a*Cap. 21:6. isprăvit!" 18 Și au urmat*Cap. 4:5;8:5;11:19. fulgere, glasuri, tunete și s-a*Cap. 11:13. făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare cum*Dan. 12:1., de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea*Cap. 14:8;17:18. cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a*Cap. 18:5. adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i*Is. 51:17,22.Ier. 25:15,16. Cap. 14:10. dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Toate*Cap. 6:14. ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit. 21 O*Cap. 11:19. grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii*Vers. 9,11. au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei*Exod 9:23-25. grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.